713 matches
-
fi ceva de capul lui. Rachiul nu se strică dacă șade mai multă vreme. Numai să aibă un dop bun, că altfel se răsuflă. Așa o fi cum spui tu, Toadere. Să aibă un dop bun - a răspuns Maranda, cu licărire de zâmbet pe chipul trist... În zilele următoare, Toaibă s a învârtit prin curte ca un leu în cușcă. Vedea neputința de a-și găsi o treabă care să-i ogoaie furia... În fiecare dimineață o trimitea pe Maranda după
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Dar... ― Știu ce vrei să spui... ― Faptele vor adeveri vorbele, părinte... ― Să te audă Cel de Sus, fiule! - a rostit bătrânul, făcându-și o cruce adâncă... Am rămas apoi tăcuți multă vreme. Bătrânul, oftând uneori, privea în zare spre ultimele licăriri ale lunii. Mi s-a părut chiar că a clătinat din cap, ca răspuns unui gând... Era acea mișcare a capului unui om care ar fi spus: “Ei! N-am încotro! Asta-i viața!”... După un timp, a întins mâna
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
doar bănuindu-se, identitatea lui fiind puse sub semnul întrebării. Desprins de tot ce-i viu, poetul rămâne singur în contemplarea metafizică a stelelor ce se reflectă în apă. De veghe mai rămâne doar singurătatea mută, personificată tot atât de real, cât licărirea unei stele sub ape. Nici graiul nu mai răsună pe acest misterios ostrov. Pustiul sufletesc este redat în acest decor amorf doar printr-o clipire tristă de pleoapă. Poetul își ia adio de la Timp pentru a dispare sub frunzele moarte
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
iarăși de cobre, să descopăr că orice pustiu clocește o cobră. În gara asta am aflat că frica de pustiu e și mai rea decât frica de oameni. Cu oamenii te mai înțelegi, te ferești, te explici, profiți de o licărire de compasiune. Uneori frica ațipește sau obosește. Deh, oamenii au slăbiciunile lor. Nu sânt absoluți ca pustiul. Pustiul nu iartă, nu uită și n-are momente de slăbiciune. El e orb și implacabil. Un călău somnolent și necruțător care n-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
se prăbușească fără suflare. Avu, ce-i drept, și de rândul acesta o clipă de amețeală și se sprijini de balustradă. Dar își veni repede în fire. Se făcuse palidă, ca o moartă. Numai în ochi i-am surprins o licărire ciudată, neverosimilă, dar nici ochii nu mai erau parcă ai ei. Stelele își pierduseră strălucirea. Abia atunci mă năpădi teama de a nu ne surprinde cineva. Am fugit pe scări în jos ca un hoț, lăsînd-o acolo, buimăcită încă de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de problemele presante ale administrației. Te rog așteaptă vești de la mine. Tews În noaptea aceea dormi convins că luase în sfârșit o atitudine fermă și că sosise timpul pentru așa ceva. Se trezi la știrea dezastrului. Singurul avertisment a fost o licărire de metal oțelită pe cerul dimineții, devreme. Invadatorii se năpustiseră asupra orașului Linn în trei sute de navete spațiale. Trebuie să fi spionat dinainte locurile, pentru că au aterizat în forță, în părțile care erau înțesate cu gărzi și la principalele cazărmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
putut fi un fost subiect intervievat; Weber nu-și amintea deloc de el. Și mai probabil, era unul dintre numeroșii cititori care nu înțelegeau că fotografiile publicitare și televizorul erau mijloace media unilaterale. Vedeau părul alb, rărit, al lui Weber, licărirea albastră din spatele ramelor de sârmă, jumătatea de cupolă moale, binevoitoare, a feței și barba cenușie revărsată - o combinație între Charles Darwin și Moș Crăciun - și-l salutau de parcă ar fi fost un bunic inofensiv. Bărbatul dărâmat se apropie, netezindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dispusă să accepte că el ar fi putut fi omul cel mai bun pe care va avea vreodată șansa să-l cunoască în lumea asta. Iubea la el stăruința tristă cu care credea că orice rană se putea vindeca. Dar licărirea lui de îndoială, de vagă dezamăgire, căutarea aia permanentă a ceva puțin mai valoros și mai strălucitor... Virtuos, dispus să se sacrifice, îndelung chinuit - o sufoca lent. Cea mai mică aluzie că el ar putea fi la fel de fragil ca toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Cică o să-mi dea „limpezime“. Să mă facă să mă simt mai cum eram înainte. Nu știu cine m-am simțit în ultima vreme, dar frate, tare bine ar fi să scap de nebunia asta. Își ridică ochii spre Daniel, cu o licărire de speranță falsă, implorând confirmarea. — Problema e că ar putea fi Etapa a Treia din ce-or încerca ei să-mi facă. Mai întâi mă scot de pe șosea. Al doilea pas, îmi scot ceva din cap când sunt pe masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se contopea cu bucuria sălbatică a nopții, a vapoarelor, a primăverii, a lunii aprilie. Pe stradă, puțin mai departe, În locul unde noaptea strălucise și scînteiase ca o cădelniță uriașă din care se Înălța o flacără prăfuită, aurită, orbitor de strălucitoare, licărirea obscenă se mai domolise și căpătase o nuanță cafenie, la fel de lividă, dar ceva mai stinsă. CÎnd brancardierii Își făcură apariția la ieșirea din metrou, mașina mortuară a poliției aștepta la bordură și cîțiva șoferi de taxi, cu fețe Întunecate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Însetat de sînge și-i șoptește fioros: — Luați-l! Luați-l, domnu’ Bartlett! Trageți În ticălos, dacă-ncearcă să vă lovească! Între timp negrul se tot retrage Încet, dar acum nu mai are privirea ațintită asupra dușmanului său, ci asupra licăririi diabolice a cilindrului de oțel albăstrui din fața lui; Își ține brațele Întinse Înainte, orb și inutil, În timp ce dușmanul său se apropie, iar fața neagră, brăzdată la Început de dîre de roșu aprins, se transformă Într-o masă zdrobită și sîngerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În obrazul scăldat de sînge, fără cunoștință, iar apoi tăcere, nu se vede nimic, nu se aude nimic În afară de răsuflarea greoaie, Înecată, gîfÎită, a bărbatului buhăit, fața albă de șobolan din spatele lui, cu colții de șobolan dezgoliți de groază și licărirea stinsă, albăstruie a oțelului otrăvit. Din nou, sufletul plin de ură și teamă al lașului, plăcerea lașului de a ucide Într-un anumit fel - crima care nu-i pune În primejdie viața - de data aceasta Înarmat cu un pistol, Îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și În nenumăratele momente familiare ale vieții și muncii de fiecare zi a oamenilor. Singuratic, sălbatic și obsedant, chemîndu-ne mereu din cornul cu inflexiuni unduitoare și Îndepărtate, pătrunsese În singurătatea fermecată de vreme a dealurilor vrăjite ce ne Înconjurau, În licăririle singuratice, sălbatice și trecătoare, care se ivesc și trec peste marea verde a pustiului. Războiul era prezent În strigătele Îndepărtate și În frînturile de sunete și În clinchetul clopotelor vitelor purtat de palele de vînt și În bucuria și tristețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Ceva trist, ceva melancolic punea întotdeauna stăpînire pe mine cînd la sfîrșitul după-amiezei, David și cu mine eram ultimii care ne aduceam barca înăuntru, în vreme ce supraveghetorul bărcilor așteptase nerăbdător pe debarcader și acum zăvora ușile în spatele nostru. Lăsa afară ultima licărire de lumină, era o mică moarte acum înăuntru, pînă în dimineața următoare, cînd rîul avea să se trezească și prima barcă era lăsată afară. O clădire se cufundă liniștit în noapte. Poți s-o părăsești pentru ani de zile, cu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
drept înainte. Supunându-se cu regret, Gosseyn coborî; o clipă mai târziu, era singur în obscuritatea intensă a unei planete necunoscute. 10 Bezna nopții era tăcută. Urmând instrucțiunile robo-planului, Gosseyn abia făcu o sută de metri că și văzu o licărire slabă, undeva, în stânga sa. Mai întâi era o vagă reflecție, dar apoi, pe măsură ce se apropia, intensitatea luminozității se mărea. În cele din urmă se contură o oază de lumină care împestrița cu stropi de lumină frunzișul și iarba. Valul luminos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
parașută antigravițonală. Douăzeci de minute mai târziu, farul atomic al Mașinii se ivi din ceață. Goseyn mânui din nou comenzile întorcând aeronava, astfel încât aceasta să-și reia drumul spre destinația inițală. Așteptă până când fasciculul incandescent al Mașinii deveni o simplă licărire roșiatică de jăratec mocnit, undeva jos, departe în spatele lui. Imediat, în față, începură să se profileze vag în ceață contururile reședinței prezidențiale. Când aeronava aproape că ajunse la verticala palatului, Gosseyn acționa mecanismul de deschidere a ușii. În clipa următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
a fost eliberat și, cu puțin timp înainte a sosit și el aici. Bazându-mă pe raportul lui, l-am convins pe Thorson să mă lase să mă ocup eu de tine, după cum vezi. Goseyn nu spuse nimic; era prima licărire de speranță. Crang, adeptul secret al non-A, reușise să-l convingă pe Thorson. Gosseyn se gândea că poziția lui Crang era mult prea delicată ca să-și permită chiar și cel mai mic semn de interes în favoarea sa; totuși, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
pat. De-acolo, din cearșafuri, îl pândea tăcută și ne mișcată Lilly. De lângă ea, îl privea fix un tinerel, părea abia scăpat din adolescență. Constantin îl vedea clar, ca și cum l-ar fi împrejmuit brusc un halou de lumină. Îi vedea licărirea vie a ochilor înguști și verzui, îi vedea părul roșcat-arămiu, îi vedea claviculele subțiri, îi vedea până și umbrele șterse ale coastelor. Băiatul se ridicase în genunchi, aștepta încordat clipa când să-și înhațe hainele și să fugă. Pantalonii lui
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
drept înainte. Supunându-se cu regret, Gosseyn coborî; o clipă mai târziu, era singur în obscuritatea intensă a unei planete necunoscute. 10 Bezna nopții era tăcută. Urmând instrucțiunile robo-planului, Gosseyn abia făcu o sută de metri că și văzu o licărire slabă, undeva, în stânga sa. Mai întâi era o vagă reflecție, dar apoi, pe măsură ce se apropia, intensitatea luminozității se mărea. În cele din urmă se contură o oază de lumină care împestrița cu stropi de lumină frunzișul și iarba. Valul luminos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
parașută antigravițonală. Douăzeci de minute mai târziu, farul atomic al Mașinii se ivi din ceață. Goseyn mânui din nou comenzile întorcând aeronava, astfel încât aceasta să-și reia drumul spre destinația inițală. Așteptă până când fasciculul incandescent al Mașinii deveni o simplă licărire roșiatică de jăratec mocnit, undeva jos, departe în spatele lui. Imediat, în față, începură să se profileze vag în ceață contururile reședinței prezidențiale. Când aeronava aproape că ajunse la verticala palatului, Gosseyn acționa mecanismul de deschidere a ușii. În clipa următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
a fost eliberat și, cu puțin timp înainte a sosit și el aici. Bazându-mă pe raportul lui, l-am convins pe Thorson să mă lase să mă ocup eu de tine, după cum vezi. Goseyn nu spuse nimic; era prima licărire de speranță. Crang, adeptul secret al non-A, reușise să-l convingă pe Thorson. Gosseyn se gândea că poziția lui Crang era mult prea delicată ca să-și permită chiar și cel mai mic semn de interes în favoarea sa; totuși, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
însuflețirea ghinionului său mortal de a nu mai avea o vatră a inimii. Dintr-odată, adânc în el, înțelese că n-o să mai vadă pieptarul de stâncă și nici șuvoiul care se prelingea ca o lacrimă peste un obraz nemișcat. Licărirea aceea de apă pură venea de sub talpa lui Ahura Supremul și zartosht-ii o adunau zi de zi în carafe. Mi-e sete! izbucni pe neașteptate vocea lui răgușită, de băiat care crește. Preotul doar se încruntă și-i făcu semn
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mult timp, și le îmbrățișă pe-amândouă, în aceeași ocheadă, ultima. Presimți cum lumina ușoară, care îl înveșmânta ca o piele, avea să-l trădeze în curând și ce mai văzu pe sub pleoape fu o dungă de ceață și ceva licăriri, ca inelele unui curcubeu peste apă. Își aduse aminte cum se speria la început, dar nu mai simțea nici durere, nici tulburare. Era împărăția lui de tăcere și doar el avea s-o împartă cu Dumnezeu. Hotărâseră execuția: în Lavasan
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
BINECUNOSCUTUL BULEVARD AL NOROCULUI STRĂLUCEA CA UN GIUVAER ÎN TIMP CE GONISH MERGEA PE EA. KILOMETRU DUPĂ KILOMETRU DE GIUVAERURI, NESTEMATE CARE SE UNEAU ȘI SE TOPEAU UNA ÎN ALTA DEPARTE DE TOT, ÎNTR-O DIRECȚIE SAU ALTA, PREFĂCÎNDU-SE ÎNTR-O LICĂRIRE ÎN CARE SE AMESTECAU TOATE CULORILE, MAI ALES ALBUL. FIRMELE ȘI PANCARTELE STRĂLUCEAU CĂTRE NEGATIST, O SPLENDOARE DE MESAJE GRAVATE ÎN LUMINĂ: CÎȘTIGAȚI O AVERE INTRAȚI CU ZECE UNITĂȚI FIDUCIARE IEȘIȚI CU UN MILION PALATUL DE DIAMANT ÎN INTERIOR VA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
CĂ MAI ESTE ÎNCĂ \ ÎNTRU TOTUL ÎN PUTEREA LOR. \ MULȚUMESC, SPUSE PRINȚUL. AM TERMINAT. MAI RĂMÎNEA TOTUȘI FAPTUL CĂ ÎMPĂRĂTEASA TREBUIA SĂ-L SALVEZE PE CĂPITANUL HEDROCK. ÎNCEPU SĂ PĂȘEASCĂ ÎN SUS ȘI ÎN JOS PRIN SALĂ. VENIRĂ ZORILE \ O LICĂRIRE CENUȘIE CARE SE STRECURA PRIN FERESTRELE IMENSE ALE APARTAMENTULUI EI OFICIAL, ARUNCÎND PETE DE LUMINĂ SLABĂ ÎN COLȚURILE MAI ÎNTUNECATE, DAR FĂRĂ A SE SIMȚI MĂCAR ACOLO UNDE BĂTEAU INSTALAȚIILE DE LUMINĂ ARTIFICIALĂ. ÎL VĂZU PE PRINȚUL DEL CURTIN SUPRAVEGHIND
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]