4,644 matches
-
pereți! Am schimbat uleiurile, m-am sfătuit cu alții, am verificat compoziția vopselelor, am dat jos gletul și l-am refăcut, am lăsat să se usuce... Nu că nu s-a uscat, dar s-au întins petele și mai mult... lilieci încălecați, capre cu coarne pe spate, cu șorțuri roșii, în două copite, babe cu două capete, păianjeni cu țâțe, muște cu trompe uriașe răsucite peste mașini, copaci cu cap de mâță... orice poți să vezi aici unde eu am pictat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
o dată atmosfera s-a schimbat, părea că încărcătura electrică a încăperii și-a schimbat semnul, cineva avu ideea simplă dar genială să deschidă geamurile, de afară se simți un val de răcoare plin cu miros de frunză crudă și de liliac înflorit, dulce-amar. Muzica se angajă într-un tango argentinian, un chelner aproape că-l somă să-și ia un pahar de pe tava grea de argint, insul era destul de obosit și de transpirat și voia să scape de povară, își făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
neagră, nu prea complicată, dar îndeajuns de provocatoare ca să poată observa albeața pieptului cam dezgolit. În acea clipă i-a părut foarte rău că n-a venit eu niște flori, ar fi trebuit măcar să rupă cîteva în drum, măcar niște liliac, era destul aplecat peste gard chiar din curtea Vilei, s-a fîstîcit și era să se împiedice cînd a trecut pragul. K.F. rămăsese cumva în ușă, aproape închizînd intrarea în hol, obligîndu-l așa să o atingă, mai bine spus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
depuse jerbe de flori albe și roșii, ramuri de cetină proaspăt retezate, lalele și crizanteme, tuberoze, hortensii azurii, decadenți stânjenei secesioniști, un dezmăț floral, zambile și inabordabile lalele negre, regine ale nopții, lugubri crini cerați, floarea neprihanei A Primei Comuniuni, liliac violaceu, atât de sensibil la descompunere, hortensii destrăbălate și gladiole crâmpoțite (majoritatea) absolut divine În nuanțe pastelate, pecetluite parcă de simbolul mistic spada‑și‑trandafirul, toate aceste gladiole cu aură macabră aflate sub pecetea umbroaselor vile somptuoase, stropite cu sudoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să se ivească o movilă de flori și verdeață, un rug de lalele, hortensii și trandafiri, un osuar de gladiole, iar crucea care se Înălța deasupra purcoiului proaspăt, movila Însăși, va dispărea sub uriașul stog care exala miasma putridă a liliacului veștejit. Când va interveni poliția, zona distinsă a cimitirului era deja despuiată, prădată, „de parcă trecuse un nor de lăcuste“, cum va scrie presa (Rotte Fahne va publica un articol nesemnat În care vor fi expuse atrocitățile poliției, care arestase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
tot anul școlar să lingă cu pâine farfuria? Ce sens avea? De acord, odaia lor era ca „o cutie“: un pat comod, cu cearceafuri apretate, cu perne moi și calde, fereastra dădea Într‑o grădină cu flori și tufe de liliac, totul ar fi fost frumos și Încântător, dacă buna lor mamă ar fi putut s‑o roage, cât se poate de frumos și respectuos, Într‑o scrisoare, să le „menajeze“ de „măsurile ei educaționale“. Ce‑i drept, În odaia lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
evident, i‑am relatat efectul acelei legende byroniene. Atunci a apărut acea „poezie anatomică“ denominată astfel de Bezimenski, În care este expusă, aidoma unei mănuși de piele Întoarse pe dos, chintesența idealizată a organelor interne, nu numai inima, ci și liliacul plămânilor, ca și meandrele intestinelor. Era deci o poezie de dragoste par excellence, iar nu mai știu eu ce „fabulații despre uterul matern“! Într‑un cuvânt, dragostea noastră va deveni „iminentă și implacabilă“, ne vom da seama că, În ciuda obstacolelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
un taxi, te apropii îndeajuns ca s-o întrebi: — Lentil? Femeia se întoarce, ea e. La gât îi scânteiază diamante adevărate. Părul lung, strălucitor, se unduiește în valuri roșii și brune. În jurul ei aerul are aroma blândă a trandafirilor și liliacului. Haina ei de blană. Mâinile în mănuși de piele netedă și pală, mai frumoasă decât pielea feței tale. Femeia se întoarce și-și ridică ochelarii de soare pe creștet. Se uită la tine și zice: — Te cunosc? Ați fost la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
înăuntru, din nou și din nou, știind că suferința e singura rațiune pentru a fi pe pământ. Domnul Whittier, cu prea mulți dinți îngrămădiți pe maxilarul îngust, cu sprâncenele ca niște rostogoale uscate, cu urechile ca niște aripi întinse de liliac, cu armatele de umbre mărșăluindu-i pe față, spune: — Singura alternativă ar fi că suntem de-o prostie eternă. Purtăm războaie. Luptăm pentru pace. Luptăm împotriva foametei. Ne place lupta. Luptăm și luptăm și luptăm, cu armele sau vorbele sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
interesant dar apoi chiar observă, stupefiată, că bărbatul chiar se simțea bine acolo în casa unchiului ei, cu perdele din dantelă grea, cu pereții acoperiți cu lambriuri foarte complicat executate, cu mobilă albă și covor din lână naturală de culoarea liliacului, presărat cu crenguțe grena, un al șaptelea simț, prezent la el în cele mai acute forme, îl avertizase că trebuie să se poarte corect, cu multă atenție și apoi, orice mediu plăcut îi crea de la sine o bună dispoziție care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de piper; ochișorii mărunți ca niște fire de colb; păr argintiu; păr acoperit cu pulberi de argint; păr nins; păr acoperit cu colb de aur; ochi calzi de duioșie; ochi ca iarba crudă; păr încurcat ca un caier; ochi ca liliacul; ghiocei pe la tâmple; ochi foarte blajini; privire blândă; față smeadă. Despre lumină: șuvoaie de lumină; potop de raze; boare caldă; lumină aurie; pânză albă; zorea albastră; imn de slavă; lumină prietenoasă; plasa gândurilor mele de lumină; disc alb de lumină
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
toată ziulica dorm; murmur lung de ape revărsat peste maluri; râul luciu; apele - drumuri călătoare; vorbesc undele; valuri uriașe se ridicau spre înalt și reveneau în matcă cu răbufniri asurzitoare; apa sună somnoroasă. Despre soare: sfântul soare; soare crud în liliac; razele de aur ale soarelui; soarele își trimite cu dărnicie razele printre mile de flori albe ale castanilor; sulițele de lumină ale soarelui; minge de foc portocalie, bulgăre de foc; disc de aur, glob de aur; palat de lumină topită
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fermecătoare și ea, se întrece în miros cu celelalte flori. În grădina mea se află mai multe flori, una mai frumoasă decât alta: ochiul-boului, crizanteme, guraleului și laleaua care își înalță floarea ei roșie ca o cupă de mărgăritar. Un liliac străjuiește alături de un măr în grădina mea cea minunată. Fluturii ei frumoși cu aripile lor colorate se amestecă și ei printre flori. Albinele zboară din floare-n floare, adunând harnice nectarul în coșulețele lor. Frumoasa mea grădină este plină de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
printre aceste flori. Regina nopții, fermecătoare și ea, se întrece cu celelalte flori. În grădina mea se află și alte flori, una mai frumoasă decât alta: ochiul-boului, crizanteme, guraleului și laleaua care își înalță floarea ei ca o cupă. Un liliac străjuiește alături de un măr și un păr grădina mea cea minunată. Fluturii cei frumoși, cu aripile lor frumos colorate, se amestecă și ei printre flori. Albinele zboară din floare în floare culegând nectarul. Frumoasa grădină este plină de farmec și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ai lăsat tu, căruțașule, la răscruce? Nu ne-ai putut păsui până la vară? Știu că nu ți-am plătit decât jumătate din drum. Dar de ce ne lași lupilor? Ș-apoi cine ne va spune iarna povești despre cum era ,,La lilieci” și-n viațantâia, și-ntr-a doua... Pe a treia, nu ne-ai povestit-o... sau n-am citit-o eu? Poate... Când ți-a tăiat trunchiul, le-a fost frică păsărilor. Dar tu te-ai așezat cuminte în vatră
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
din Înălțime, cum s-a putut constata la așezarea În sicriu, spre ușurarea cioclilor și a groparilor. Zâmbetul: ironic Încă din leagăn. Grație lui, sufletul lui Flavius-Tiberius era tot atât de greu accesibil ca și turnul prefecturii plin de porumbei și de lilieci. Peste toate acestea plutea un aer de „ființă În trecere”, de om care nu ajunge niciodată undeva și care nici nu se Întoarce decât pentru a pleca din nou după o clipă de odihnă. În preajma lui totul era provizoriu, șubred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
aruncată Într-o Tatra de 20 de tone, În urale și aplauze, și când norul de praf ce camuflase până atunci șantierul s-a risipit odată cu ultimile acorduri ale unui frumos cântec revoluționar, muncitorii răsturnați În iarbă sub tufele de liliac Înflorit cu câte o bere În mână au putut vedea, cu destulă mirare și spaimă, conturul incandescent și intact al clădirii pe care tocmai o lichidaseră. După o vreme, liniile precise s-au tulburat, s-au amestecat Într-un vârtej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dacă lași amintirile să te hămăiască? Io cum să te apăr? Da, Tano, sînt încrucișate ca oasele, cele două oase de sub capul de mort: Atenție, pericol. În varianta lui Ion Mircea: Totul e-n ordine. Veniți, a înflorit privighetoarea și liliacul cîntă". În varianta Mircea Ivănescu: "privighetoarea înflorește chiar, și tufa unde se ascunde/cîntă". Nu era nimic în ordine. Iordan continua să fie însurat cu a patra, o Cleopatră semănînd cu Veronica Micle, o Ofelie semănînd cu Krupskaia, o doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
asta îmi șopteau: Nu vezi în ce hal ai ajuns de cînd bați cîmpii cu rațiunea? Ce urît îți este? Ești, dar îți este urît". A urmat împăcarea. Și iarăși trăiam la tensiunea partiturii impuse de Iordan. Și iarăși cînta liliacul și înflorea privighetoarea. Și iarăși mă rostogoleam, ca Tano, pe mantia ierbii de munte. Și iarăși mă hrăneam cu umbre de păsări. Și iarăși mă arcuiam-pod-între extaz și disperare. "Te-ai iubit cu cineva între timp?" a ținut să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
casă înainte de amiază, după care revine doar la asfințit pentru o partidă de șah cu Priculiciul. Zâna Zorilor, Eos după strămoașa sa elină, iese în fiecare dimineață înainte de arătarea soarelui, doar ce se crapă de ziuă, cu o crenguță de liliac sau de alte plante mirositoare. Oricine e atins de crenguța ei, se spune că întinerește cu un an. Condiția este să te scoli foarte devreme, să fii primul care i-a ieșit în cale. Cea mai veche creatură din rezervație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
taximetrelor, în loc de meciuri de fotbal, se transmitea schimbul de energie dintre plante și soare, până la ultimele capilare din vârfurile tufelor ce înconjurau blocurile zugrăvite cu zâmbet lavabil. Numai cele două Mioare nu se puteau uni pentru că, nevăzută, o tufă de liliac extraterestru frână prin imateriala ei energie acuplarea și, în clipa apropierii celor două ființe, apărea și ea, mirosind metaforic. *** O dată cu trecerea trenurilor, timpul începea să curgă. Dacă socotim mersul lor într-un interval de timp care împărțea ziua și noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mai e frumos. Nu e Raiul, Mioara, e lumea ta. O frumoasă și repetabilă monotonie. E lumea pe care ți-o dau eu. Și tot fără rost trecea un tren. Și tufa înmugurea fără rost cu încă o ramură de liliac mirosind a trecere. Până la următorul tren aveam să văd amalgamul de aparențe, conglomeratul de esențe, ploaia de jos în sus, al lacrimilor. Plânge pământul Mamă? Nu, tu ești un om invers, Mioara. Plouă de sus. Sunt un om invers, atipic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să-i desfac eu picioarele, să-i ajut pe bărbați să se urce peste ea, să-i excit, după aceea să o spăl, pregătind-o pentru ceilalți bărbați care așteaptă nerăbdători cu banii în mână și parfumul ei preferat de liliac, cum am pățit odată pe când soarele era mai des deasupra orașului, acum e mai rar și grăbit, mai mult Luna îi ține locul, pe atunci și mama era mai tânără, se pensionase de o boală închipuită pentru a face față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în apele spaimei, am ajuns prin tunelurile verticale în păduricea de lângă Siret. Șobolanoidul, aruncat cu forța, ateriză acolo unde odihneau în pace zmeiele și parașutele: pe fața întunecată a Lunii! După care stăpânul adâncurilor își luă zborul până când deveni un liliac ce gravita în jurul astrului nopții. Și pentru că acum eram solidari în suferință și blestem, i-am adoptat pe repetenții brăileni în sfânta gardă a prieteniei. Dar cum ajungem noi acasă? întrebă, sfârșit, băiatul lui nea Ion. Foarte simplu! spuse Gagu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
curgea vâscoasă noaptea. Am urmat-o prelingându-ne pe pervaz, urmați de gașca repetenților din Brăila. Și ca și cum aceasta și aștepta, Luna se ridică încet și, fără să-și arate obrazul celălalt, pluti o clipă pe deasupra școlii, prilej pentru ca toți liliecii să țâșnească din hornuri. Îl vedeam pe Fați cum aleargă pe străzile cătunului, numerotate de la 1 la 8, cum bate în obloanele closed ale farmaciei, cum sare ca un animal de pradă peste gardurile de sârmă ghimpată, fără să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]