497 matches
-
infrarealismul lui Rimbaud. Un "infrarealism" care cercetează bazele percepției pentru a-i deduce legea. * Împunsă chiar de natura obiectului căruia se aplică, metoda rimbaldiană rămâne inseparabilă de el. Care este acest obiect? Increatul cosmic: adică existențele embrionare, germenii, peisajele nubile, limburile. Alegîndu-și ca domeniu al operațiuni-lor poetice punctele critice ale unei naturi întregi prin adaosul unor existențe ideale, Rimbaud se dovedește încă o dată om de știință. Căci savantul - matematicianul mai ales - în cele mai subtile investigări ale sale, procedează la fel
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
întregi prin adaosul unor existențe ideale, Rimbaud se dovedește încă o dată om de știință. Căci savantul - matematicianul mai ales - în cele mai subtile investigări ale sale, procedează la fel, adăogând cantităților date, cantitățile transcendente. La ce altceva slujesc toate aceste "limburi ("limbes"), aceste "aurore ce-ncarcă pădurile acestea" ("aurores ă qui î chargent ces forêts"), aceste "flori de apă drept pahare" ("fleurs d'eau pour verres"), decât la extinderea realului până la ceva mai semnificativ, prin absorbirea stărilor sau a ființelor imaginare
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
tu. Intru dincolo de sticlă și sunt lângă tine. Sunt un tată oarecare, un sărman tată copleșit de durere, cu gura uscată, cu părul transpirat și rece. E ceva ce nu pot să înțeleg, ceva ce planează într-un fel de limb de stupoare. Sunt năucit, sunt într-o embolie de durere. Închid ochii și refuz durerea aceea. Tu nu ești acolo, ești la școală. Când voi deschide ochii, n-am să te mai găsesc. Am să găsesc o alta, n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
om care însemnează fără să vrea fruntea celui pe care îl iubește. Tu nu o cunoști, a trecut prin viața mea atunci când tu nu existai încă, dar a lăsat o amprentă de neșters. Vreau să ajung la tine, Angela, în limbul de tuburi pe care stai culcată, unde craniotomul îți feliază capul, să-ți povestesc despre femeia aceasta. Am întâlnit-o într-un bar. Unul dintre barurile acelea de periferie, cu cafeaua mizerabilă, ca și mirosul care venea de la ușa întredeschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
violat, din păcate, pentru că n-am plâns când a murit tatăl meu, din păcate, pentru că n-am iubit pe nimeni, din păcate, Italia, lui Timoteo i-a fost frică de viață. Ne mișcăm și eu îmi simt capul într-un limb ciudat, unde amintirile sunt sufocate și se contopesc cu prezentul. O strâng pe Italia și ne plimbăm pe străzi ținându-ne de mijloc ca doi îndrăgostiți într-un oraș străin, pentru că noaptea îmi este necunoscută partea asta de oraș care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
J. M. Valdés, în studiul introductiv la ediția sa a rimanului de față, discutând aceeași problemă a „vocilor narative“, decupează, aplicând poate fără să vrea tot arhitectura conurilor dantești, cinci cercuri concentrice structurante (să le spunem, tot în spirit dantesc, limburi?): 1. realitatea textuală a scriitorului (prefață și post-prefață), în care, în treacăt fie spus, eu văd strecurându-se și ipoteza unui triplu auctoriat simbolic: autorul declarat, apoi Víctor Goti, care-și dezvoltă propriul riman încapsulat în Ceață, și în fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
stelele nu trebuie privite cu microscopul și un infuzor cu telescopul, așa cum obișnuiau să facă umoriștii pentru a vedea tulbure. Dar, deși știa că o toartă de oală îi e de ajuns arheologului genial ca să reconstituie o artă îngropată în limburile uitării, cum el, în modestia sa, nu se considera un geniu, prefera două toarte în locul uneia singure - cu cât mai multe toarte, cu atât mai bine - și prefera oala întreagă în locul toartei singure. „Tot ce pare a se câștiga în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ceva pînă atunci. Sigur că da, domnule inspector. Poate mă duc să-l văd peste cîteva zile. SÎnt foarte ocupat cu slujba asta, după cum vedeți. Nu sînt doar directorul clubului, sînt În agentul general al doamnei Shand. — Reprezentantul său În limburile iadului. Cabrera se ridică și-mi cedă scaunul. Privi pe geam În jos, la mesele de bar Încă nedespachetate, apoi se așeză pe colțul biroului - o intruziune teritorială deliberată pentru a-mi bloca vederea spre piscină. Amintiri de la seminare despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
acela îi părea la fel: amenințător și nesigur ca un poligon pentru trageri, lipsea doar pluto nul de execuție. Se uită mai departe, intens, și, din tr-o dată, știu: era ca o pistă a angoasei, de acolo îi venea neliniștea. Limbul acela de sec, fără pomi, fără iarbă, așezat ca o cicatrice între benzinărie și câmp, trebuia umplut, îmblânzit, așa că se pomeni spunând tare: — Tu vezi ce urâtă-i fâșia asta dintre benzinărie și câmp, arată ca o chelie în toată
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ne vestește despre iluzii. Le spusese și altora cum orbirea i se părea că e geamănă cu argintul unei oglinzi care te reflectă în afară, dar care îți pierde imaginea până să ți-o dea înapoi. Locuia așadar într-un limb strecurat între lumină și moarte, ca pe o fâșie de insulă. Orbirea îi rupsese granițele, îi pusese altele noi și, în tăcerea schimbată, primise vestea, ca un pumnal: Ghazal era condamnată și se afla la Evin. Fu întâia oară când
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
peșteră, dar fumul și focul o preschimbaseră Într-un iad de nesuportat. Tuși aproape sufocat, observă cum ochii Începeau să i se Împăienjenească, Împiedicîndu-l să mai vadă, și părăsi din nou grota, ținîndu-se pe picioare, nehotărît și năucit, pe Îngustul limb exterior de piatră. Căută din nou aerul rece și privi În jos. Marea se retrăsese la baza falezei, lăsînd să se Întrevadă o prăpastie neagră, și presimți, mai degrabă decît văzu, Îngrozit, că În depărtare un val uriaș se forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ei la suprafață din locul în care dispăruse, oricare ar fi fost el, nu o făcuse deloc să fie mai atentă la ceea ce făcea; se părea că, fizic vorbind, poate funcționa pe pilot automat, în vreme ce creierul îi plutește într-un limb lipsit de viață. Rezolvă cu salata fără ca măcar să-i fi aruncat o privire, dar apoi aproape că am sărit din loc în clipa în care ea s-a ridicat drept în picioare, atât de dreaptă pe cât îi permiteau reținerile siluetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Urechile tale magnifice știu să pecetluiască taina. Mâine e o zi grea, și poimâine. Începe întoarcerea. Cine știe cât de bine ne-am reparat balamalele ! Luna coborâse, anunța răcoarea zorilor. Se ridică, împingându-și tovarășul... Cu pas tărăgănat, izbutiră să parcurgă, împreună, limbul de piatră. Marea îi însoți prin ample acorduri. Ajunseră în vârful pantei, întâlniră aleile spre hoteluri. Copitele se urneau greu, în cinstea despărțirii pe care o tot amâna, înțepenise pe pajiștea umedă a parcului și nu mai putea fi mișcat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ea, se simte în lume asemenea unei insecte ce a căzut în corola unei magnolii. Imaginea, extrem de sugestivă, dezvăluie o obsesie confirmată și de alte fragmente din jurnal, a unei lumi microscopice, văzută prin „ochiul de muscă“, o lume a limburilor care se continuă unul pe celălalt, se intersectează, convergând într-un final către semnificația globală. Pentru Katherine Mansfield importanța lucrurilor pe lume este cu totul alta decît cea obișnuită, pentru că însăși dimensiunea evenimentelor este alta, una subiectivă, acordată la propria
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ce faci când intri prima dată în cameră, ținându-ți copilul nou-născut în brațe, cum călcați, tu și cu el, în aerul acela domestic, cunoscut și necunoscut în același timp, cum vă așezați corpurile în aerul acela cu iz de limb, cum reduceți spațiul și timpul nemăsurabile la omenesc, când copilul trece din brațele tale în pătuțul lui. Și apoi totul se re-conectează, viața începe să freamăte cu puterea ei de viață nouă care absoarbe și cere nebunește. Acțiunile mele se
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
aglutinant și flexionar - văzute de tradiție ca apariții zonale spontane și înlocuirea acestei viziuni cu evoluția, oriunde posibilă, de la un sistem la altul în urma comunicării între grupări etnolingvistice diferite. Se știe, în această privință, că latina s a dezvoltat ca limb ă indoeuropeană în urma suprapunerii civilizației grecești pe cultura gentilică prin care spațiul italic se integra în contin uita tea traco-celtică a Europei și în vechiul peisaj uman preindoeuropean al vastei zone euro-afro-asiatice. Consolidată militar, administrativ și cultural într-o formulă
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
al lui Homer. Bila vrăjită. Moarte pe credit. Secretul pădurii bătrîne. Trilogia New York-ului. Colecționarul. Schimb de dame. Toate cărțile lui Faulkner, minus ultima. Aproape tot ce-a scris Cehov, inclusiv piesa neterminată. Acordorul de piane. Împăratul muștelor. Vineri sau limburile Pacificului. Soroc de viață și soroc de moarte, Un leac bun și ușor, Sfîrșitul jocului. Un caz de mutilare. Regii blestemați, Regele moare, Relatare despre regele David, În fiecare zi e iarnă. Eu, Claudiu Împărat. Toamnă la Pekin, Domnilor copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tare Privirea ei de raze sau de venin e plină Iubiți-o, slăbiciunea-i de preț e tot ce are! Când bucurii străine Îi luminează vorba pătată de plăcere Cu trupu-i vă iubește și nicidecum cu gându-i Haideți spre limbul care esențial ne cere Dar nu răniți femeia, plăcerea alungându-i.... 12.10.1960 Cât de puțin Îi trebuie unui lucru să moară-mpăcat cu sine Se poate vedea din atâtea exemple luate din viață, Unde sfârșește o moarte Începe viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
timpurie până la timpurie timpurie timpurie până la mediu timpurie mediu timpurie mediu timpurie până la târzie târzie târzie până la foarte târzie foarte târzie Fructul: procentul de amandon (în greutate) foarte mic mic mediu ridicat foarte ridicat Cydonia Planta: ținuta ridicată semi-ridicată întinsă Limbul: forma eliptică obovală ovală rotunjită Fructul: forma generală globular oval piriform îngustat neregulat oblong Fragaria x. Ananassa duch. Inflorescența: poziția față de frunze dedesubt la același nivel deasupra Fructul: mărimea foarte mic mic mediu mare foarte mare Fructul: forma cea mai
jrc2210as1993 by Guvernul României () [Corola-website/Law/87363_a_88150]
-
pur analitic, al c?rui promotor era atunci Stoetzel (cf. Blondiaux, �n [41]) ?i cel al teoretiz?rîi pur speculative. El desemneaz? adversarii sociologiei: aventură american? (cre�nd �n acest scop, �n 1956, Asocia?ia Internă?ional? a Sociologilor de Limb? Francez? � AISLF � �mpreun? cu belgianul Henri Janne) ?i marile sistematiz?ri teoretice (durkheimismul, marxismul, structuro-func?ionalismul ?i structuralismul). Sociologia trebuia s? mai combat? nominalismul, determinismul, dogmatismul ?i � nu �n ultimul r�nd � istoricismul. Concep?ia să pretins realist? ?i pluralist
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
ce susține, cu ajutorul unui eșafodaj teoretic flexibil și polifonic, decantări analitice echilibrate, dar nu inerte. Partea finală a studiului, anunțată inspirat ca o "judecată a cărților", un "mozaic decadent" este proba reală a discernământului rafinat al criticului, precedată de un limb al "periferiilor decadente" ce apropie spiritul tulburat al veacului de sensibilitatea decadentă. Nu în ultimul rând, acesta este un prilej autentic de a intui, într-o reflexie secundară cu atât mai interesantă, irizațiile inefabile ale atașamentului subiectiv al autorului față de
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Ion Cristoiu, Înzestrarea și prelucrarea, RL, 1989, 41; Valentin Tașcu, „Marmură neagră”, ST, 1989, 11-12; Alex. Ștefănescu, Roman cu cheie și alegorie, RL, 1995, 9-10; Monica Spiridon, Apă vie, apă moartă: viața în vitrina literaturii, LCF, 1995, 10; Octavian Soviany, Limburile puterii, CNT, 1995, 15; Gabriela Duda, Povestiri din irealitatea învecinată, ST, 1995, 6; Ulici, Lit. rom., I, 375-378; Monica Spiridon, Simulare de lux sau Căderea din lume, LCF, 1996, 1; Romul Munteanu, Un roman despre putere, oameni și lucruri, VR
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290302_a_291631]
-
textul Începe să devină, să Însemne, să se răspîndească - și, poate, să se risipească. Istoriografia are În general prudența, deontologică să-i spunem, de a se opri acolo unde timpul trecut, acela care desăvîrșește, cum spune Joubert, Începe să Învie. Limburile acestea sînt Însă cele mai seducătoare. Mai exigente cu cel care se Încumetă să le cartografieze. Circumstanțelor fericite, ale consensului În privința delimitării temporale revolut/actual, trebuie să le fim recunoscători. Acestea au existat În România acum aproape doisprezece ani. Literatura
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ca obiect. Francezii n-au cutezat să ia calea recuperării decît tîrziu, la sfîrșitul anilor 1970. Nu orice resemnificare a unui mit literar poate fi considerat un gest recuperator În sens postmodern, adică o simulare. Romanul lui Tournier, Vineri sau limburile Pacificului nu simulează, ci modifică datele proiectului lui Defoe din 1719, realizînd unul nou, la fel de serios. Deși identificat și numit de către Barthes, „gradul zero al scriiturii” nu se află acolo unde crede criticul. Camus este autorul unui soi de „grevă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mă sufocă!/... De pretutindeni/ vine timpul și poate din epiderma mea stacojie, pătată" (Încercare asupra Cuvântului). Și încă: "Amurguri de scrum, aramă pe ape sfârșitul vacanței/ ca o tristețe a cărnii.../ Desigur, iubito, totul se duce, spiritul/ numai pulsează în limburi./ Nisipul, pulpele lungi, vișina coaptă a catifelei,/ stelele cufundate în paharele de gheață./ Luna boală feroce și grea peste chipuri)./ ne iubim cu disperare, cu teamă urlă câinii biciuiți/ în simțuri, marea geme la țărm; o placentă infinită./ Chemare a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]