2,130 matches
-
de ~ 20 ml/h la om în condiții normale. Lichidul care părăsește capilarele (fig. 82) trece prin interstițiul peretelui alveolar către spațiul perivascular și peribronșic, unde presiunea hidrostatică este și mai mică (vezi mai sus) și unde se găsesc numeroase limfatice, care preiau lichidul în exces. 19.2.2. Relația ventilație-perfuzie Eficiența schimbului de gaze prin bariera alveolo-capilară este condiționată de împrospătarea aerului alveolar prin ventilație în cadrul ciclului respirator, dar și de distribuția debitului sanguin pulmonar. Rezistența vasculară pulmonară Legea lui
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
de „terci, mămăligă apoasă“, păstrat până azi în anumite zone din Transilvania. Cuvântul chylos exista și în latina medievală ca termen medical, de unde a fost împrumutat, în secolul 15, de franceză, în forma chyle „lichid lăptos care constituie conținutul vaselor limfatice intestinale“; din franceză sau/și din latină am preluat și noi neologismul chil. Deci cir „mămăligă apoasă“ și chil, cuvânt din terminologia medicală, sunt dublete etimologice. În unele dicționare românești, cuvântului cir i se atribuie etimologie ucraineană, care nu poate
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
de pe descriptiv pe funcțional și, împreună să epuizeze cercetarea, completând cunoașterea. Rezultatele sunt impresionante și benefice pentru epidemiologie, terapeutică, nosologie (studiul clasificării și definirii maladiilor). Numărul specialiștilor se amplifică. șansele de vindecare cresc. Severino realizează traheotomia (1610); Aselli descoperă vasele limfatice și descrie al doilea sistem circulator, limfatic (1622); vestitul William Harvey, descoperă circulația sângelui (mica + marea circulație sanguină, 1628), Bartholin pune în evidență ganglionii limfatici (1655); Malpighi descrie capilarele (1661) și după patru ani descoperă globulele roșii. De Graaf descoperă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pe Eustachio Rudio și pe Gaspard Aselli în sec. XVII, care cu un an înainte de Harvey (1627) scrie despre circulația sângelui prin „vene arterioase“ și se-ntoarce prin „artere venoase“, după ce s-a amestecat cu aerul. El redescoperă în 1622 limfaticele epiploice. Acestor precursori îl adăugăm și pe Annibal Albertini care, la începutul secolului scoate tratatul: „De affectionibus cordis“ în care semnalează și insuficiența respiratorie datorată dereglărilor circulatorii. Dar William Harvey, este un savant complet al circulației sanguine, întrucât el cercetează
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
detractorilor, răspândiți pe continent, cel al partizanilor lui Harvey crește de la o zi la alta, între ei afirmându-se și Descartes și naturalistul danez Arnisoeus, autor al: Experimenta nova anatomica (1654). La orizont, viitorul era deja de partea sa. Circulația limfatică o descoperă, în 1651, Jean Pecquet. Făcând cercetări pe animale, pune în evidență ganglionii limfatici. Pecquet (1622 1674) este autorul Noilor experimente anatomice (Paris, 1651) și al „Dizertației anatomice asupra circulației sângelui“ (1651), care contribuie la mutarea centrului de importanță
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de Bichat (1771 - 1802). Ceea ce descoperă Malpighi în 1661, în țesutul animal, va afirma medicul fizician Robert Hooke (1635 - 1703) pe vegetale, descriind celulele, în Micrographia, 1667. Tot ca atestători ai teoriei lui Harvey pot fi considerați și descoperitorii circulației limfatice, pe suedezul Olav Rudbeck (1651) și pe danezul Guillaume Bartholin (1653) care descriu vasele și ganglionii limfatici în același timp cu Jean Pecquet. O mare personalitate din rândurile opoziționiștilor la teoria circulației sanguine este Jean Baptiste van Helmont (1577 - 1644
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
rol important atât în realizarea transmiterii intraparietale digestive cât și în inducerea proprietăților de pacemaker gastrointestinal. Într-un număr important de lucrări curente, celulele interstițiale Cajal au fost găsite în diferite alte organe: uter, uretră, ureter, vas deferent, vase sanguine, limfatice, prostată, glandă mamară, pancreas (citate de Popescu și colaboratorii, 2005). Cercetări microelectrofiziologice recente privind rolul de pacemaker gastrointestinal al celulelor interstițiale Cajal-like aduc dovezi experimentale convingătoare în favoarea participării acestora la producerea motilității ritmice spontane a tubului digestiv. Ca și în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
legi fizice) și mai ales prin transport activ (bazat pe legi biologice), asigurând trecerea a peste 90-95% din substanțele ce intră pe cale digestivă în organism. Acest procent ridicat se datorește suprafeței mari a mucoasei intestinului subțire și vascularizației sanguine și limfatice bogate la acest nivel. Absorbția bucală și cea gastrică, deși prezente, asigură un procent insignifiant în aportul general digestiv. Absorbția în intestinul gros este limitată la apă, glucoză, săruri, ioni (Na+, Cl-), unii acizi aminați, săruri biliare, vitamine, baze azotate
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nu afectează conținutul intestinal în VIP. În sistemul nervos central, concentrații crescute de VIP se găsesc în neocortex, nucleii limbici subcorticali, nucleii hipotalamici și neurohipofiză. Stimularea nervului vag favorizează eliberarea de VIP de origine intestinală în sângele portal și circulația limfatică, eliberare care nu este inhibată de atropină sau de agenți beta-blocanți, ci numai de hexametoniu. De asemenea, instilările duodenale de HC1, grăsimi și alcool provoacă creșteri ale polipeptidului în serul sanguin. Localizarea VIP în fibrele nervoase centrale și periferice, ca
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
este schematizată în fig. 153. O comunicare bidirecțională a fost stabilită între sistemul imun interleukonic și complexul neuroendocrin hipotalamic. În cazul citokinelor hormonale, acestea îndeplinesc rol autocrin sau paracrin, putând acționa sinergic sau scăpa în circulația generală pe cale plasmatică sau limfatică. Astfel, citokinele îndeplinesc rol homeostazic dublu, atât ca factori difuzibili locali, cât și rol sistemic general, cu consecințe multiple funcționale normale sau patologice. Tipic este cazul interferonului INF, care acționează atât ca activator al caspazelor și apoptozei, cât și ca
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
la fel de perfect inacceptabili. Niciodată oamenii ăștia nu au existat. Eroii romantici nu sunt decât niște eroi tragici, pișcați într-o zi de Lăsata Secului de tarantula carnavalului, împăunați cu un nas fals și dansând cancanul dramatic după beție. Unei retorici limfatice, mișcarea de la 1830 i-a substituit o retorică nervoasă și plină de sânge, asta-i tot." Zola, care vede în Ruy Blas, cea mai umană și cea mai vie din dramele lui Hugo, nu subliniază mai puțin neverosimilul situației și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ei. Ea nu avea nimic de-a face cu femeile reale, ci se-nfiripa din molozul de pe fundul neuronilor care se limpezeau la acea vârstă de sus în jos, ca niște fiole, din fibrele musculare slăbite de pasiune, din canalele limfatice, din plexurile nervoase, din glandele endocrine. Bancurile stupide descriau hărți fabuloase ale măruntaielor ei, adevărate ținuturi subterane, luminate de sorii crepusculari ai ovarelor: Cică un tip se însurase și nu știa cum să afle dacă nevastă-sa e fată mare
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
o radiosensibilitate mare, conțin și o cantitate mai mare de AND. După cum am arătat, pentru om, cele mai sensibile structuri din corp sunt cele care produc sânge, cele sexuale precum și ochii iar la nivelul celulelor cele mai sensibile sunt țesuturile limfatice, epiteliale și din măduva osoasă. De asemenea, modificări în compoziția sângelui cum ar fi reducerea numărului de leucocite sunt procese care au efecte nefaste asupra vieții omului. Din acest motiv, cele mai grave efecte ale iradierii sunt următoarele: 1) afectarea
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
de scădere a rezistenței organismului (diabet, malnutriție, alcoolism, sarcină, surmenaj), bacilii din acest complex primar pot să-și reia activitatea (virulența) și să constituie punctul de plecare pentru reluarea evoluției locale (pulmonare), fie pentru diseminarea la distanță, pe cale hematogenă sau limfatică. 7.2.2. ANATOMIE PATOLOGICĂ Tuberculoza produce trei tipuri de leziuni: leziuni foliculare, leziuni exsudative și leziuni atipice. Leziunile exsudative se întâlnesc în special la nivelul seroaselor și se deosebesc de leziunile exsudative ale altor inflamații banale prin elementele celulare
Capitolul 7: INFECŢIILE CHIRURGICALE CRONICE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]
-
zona centrală. Celulele gigante au mai mulți nuclei, dispuși în coroană sau în potcoavă, iar citoplasma este acidofilă și omogenă. Periferia foliculului, este formată de o zonă de limfocite. La nivelul acestei leziuni nu se află vase sanguine și/sau limfatice, iar prin colorarea secțiunilor microscopice prin metoda Ziehl-Nielsen, se pot pune în evidență bacilii Koch. Elementele celulare din care este constituit foliculul, rezultă dintr-o metaplazie a celulelor histiocitare sau a celulelor sistemului reticulo endotelial din organele limfopoetice, care reacționează
Capitolul 7: INFECŢIILE CHIRURGICALE CRONICE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]
-
La om, domină forma a doua de abces actinomicotic spre care evoluează nodulul infecțios primitiv. Actinomicoza reprezintă o boală locală cu tendință extensivă în care modul de propagare se realizează prin extensie directă. Propagarea agentului patogen nu se face pe cale limfatică, dar există posibilitatea propagării pe cale sanguină, realizându-se o pioemie cu abcese metastatice. Localizările viscerale se însoțesc de o reacție conjunctivă intensă care va da naștere la tumori voluminoase; localizarea osoasă va da naștere la osteomielită. La om, cele mai
Capitolul 7: INFECŢIILE CHIRURGICALE CRONICE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]
-
cărei căi de producere sunt cunoscute dar, care este încă obscur în privința condițiilor. Sunt cancere care au metastaze în momentul diagnosticării, dar sunt și cancere ce metastazează după mult timp. În general, extensia tumorală se poate produce pe patru căi: limfatică, pe cale sanguină și pe cale seroasă. Extensia limfatică. Este cea mai frecventă cale de extensie. Tumora invadează vasele limfatice adiacente și prin permeație sau formare de embolusuri tumorale ajunge în ganglionii limfatici. Embolusul tumoral se localizează inițial în corticala ganglionului care
Capitolul 17: TUMORILE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Ştefan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1225]
-
care este încă obscur în privința condițiilor. Sunt cancere care au metastaze în momentul diagnosticării, dar sunt și cancere ce metastazează după mult timp. În general, extensia tumorală se poate produce pe patru căi: limfatică, pe cale sanguină și pe cale seroasă. Extensia limfatică. Este cea mai frecventă cale de extensie. Tumora invadează vasele limfatice adiacente și prin permeație sau formare de embolusuri tumorale ajunge în ganglionii limfatici. Embolusul tumoral se localizează inițial în corticala ganglionului care, ulterior, va fi invadat. Ganglionul invadat tumoral
Capitolul 17: TUMORILE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Ştefan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1225]
-
în momentul diagnosticării, dar sunt și cancere ce metastazează după mult timp. În general, extensia tumorală se poate produce pe patru căi: limfatică, pe cale sanguină și pe cale seroasă. Extensia limfatică. Este cea mai frecventă cale de extensie. Tumora invadează vasele limfatice adiacente și prin permeație sau formare de embolusuri tumorale ajunge în ganglionii limfatici. Embolusul tumoral se localizează inițial în corticala ganglionului care, ulterior, va fi invadat. Ganglionul invadat tumoral devine sursă pentru invazia altor ganglioni. Invazia se poate produce și
Capitolul 17: TUMORILE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Ştefan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1225]
-
de embolusuri tumorale ajunge în ganglionii limfatici. Embolusul tumoral se localizează inițial în corticala ganglionului care, ulterior, va fi invadat. Ganglionul invadat tumoral devine sursă pentru invazia altor ganglioni. Invazia se poate produce și prin inversare de flux când vasele limfatice aferente și eferente sunt blocate de tumoră. Bogăția, complexitatea și variabilitatea rețelei limfatice explică apariția adenopatiilor tumorale la distanță, uneori cu "sărirea" unor stații. În cazul tumorilor abdominale sau genitale, după invazia ganglionilor regionali, extensia se poate produce și prin
Capitolul 17: TUMORILE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Ştefan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1225]
-
corticala ganglionului care, ulterior, va fi invadat. Ganglionul invadat tumoral devine sursă pentru invazia altor ganglioni. Invazia se poate produce și prin inversare de flux când vasele limfatice aferente și eferente sunt blocate de tumoră. Bogăția, complexitatea și variabilitatea rețelei limfatice explică apariția adenopatiilor tumorale la distanță, uneori cu "sărirea" unor stații. În cazul tumorilor abdominale sau genitale, după invazia ganglionilor regionali, extensia se poate produce și prin canalul toracic în sistemul cav superior. Extensia sanguină. Celulele tumorale pot ajunge în
Capitolul 17: TUMORILE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Ştefan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1225]
-
vaselor sanguine. Arterele datorită peretelui muscular și lamei elastice externe sunt rareori afectate. Venele de calibru mic sunt comprimate, invadate și erodate de tumoră cu formare de trombi tumorali în lumen. La venele de calibru mare, datorită existenței unei rețele limfatice subendoteliale, celulele tumorale pot ajunge în lumen pe această cale. Urmează detașarea de embolusuri tumorale cu însămânțarea organelor de drenaj în funcție de anatomia sistemului venos (sistemul port--ficat, sistemul cav--pulmon, venele pulmonare-inimă--sistem arterial--orișice organ). Și în cazul sistemului venos se poate produce
Capitolul 17: TUMORILE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Ştefan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1225]
-
ore, se produce o hipoproteinemie cu valori ce pot coborî sub 50% din valoarea normală. Proteinele accumulate în interstițiu formează după 12 ore, un gel,care prin presiunea oncotică mare va atrage apă în spațiul extracelular conducând la obstrucția vaselor limfatice și diminuarea clearance-ului edemului, ceea ce va favoriza ulterior depunerea de fibrina. Astfel se produce o adevarată sigilare a țesuturilor atinse de leziunea de arsură. Presiunea oxigenului în celule scade ca urmare a creșterii distanței dintre celule și capilare, cu impact
Capitolul 15: ARSURILE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate, Dr. Dragoş Pieptu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1223]
-
clinică a hematomului (pentru detalii vezi „traumatismele vasculare”). 12.2.6.3. Seromul (colecția seroasă Morell-Lavallș) Este o acumulare de lichid serolimfatic cuprinsă între fața profundă a hipodermului și fascia de înveliș a regiunii, (fig.12.3 ), consecutiv ruperii vaselor limfatice la nivelul orificiilor care străbat fascia. Seromul este determinat de traumatisme tangențiale față de planul tegumentului, în acele regiuni unde exista aponevroze puternice. În aceste situații, apare o mișcare de forfecare a tegumentului pe plan subiacent. Violența cu care are loc
Capitolul 12: TRAUMATISMELE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
șobolan, sau turbarea transmisă de animalele sălbatice sau domestice. Mușcăturile veninoase sunt produse de șerpi, iar la noi în țară de viperă. Mușcătura este produsă de colții viperei care pătrund în hipoderm și inoculează veninul care difuzează în special pe cale limfatică. Veninul exercită o agresiune enzimatică deosebită asupra structurilor nervoase, penetrabilității capilare și coagulării. Manifestările clinice sunt variabile în raport cu timpul scurs de la accident și se prezintă sub formă de manifestări locale sau generale. Manifestările loco-regionale sunt reprezentate de durere, congestie eritematoasă
Capitolul 12: TRAUMATISMELE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]