1,082 matches
-
este durabilă. Etiopatogenie Virusul urlian aparține familiei Paramyxoviridae și are o structură similară virusurilor gripale, cuprinzând ARN-ul viral și o nucleo-capsidă, acoperită cu glicoproteine cu rol de hemaglutinină și neuraminidază. Virusul pătrunde la nivelul mucoasei rinofaringelui și în ganglionii limfatici loco-regionali unde se înmulțește și de unde diseminează în diferite organe, cu preponderență la nivelul epiteliilor glandulare. Tablou clinic Incubația oreionului este în medie de 18 zile (12-24 zile). Cea mai obișnuită formă de manifestare a oreionului este parotidita (70%). Frecvența
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
au pe suprafață CCR5 și sunt susceptibile infectării cu tulpinile HIV Mtropice, dar pot captura virusul independent de receptorii și coreceptorii celulelor CD4, transportându-l apoi către țesuturile limfoide. HIV se localizează în primele faze ale infecției atât în ganglionii limfatici, cât și în “sanctuarele” virale (sistem nervos, ochi, organe genitale). În ganglionii limfatici multiplicarea virală intensă este urmată fie de integrarea ca provirus a genomului viral în genomul celulei gazdă, fie de eliberarea în circulație. La nivelul sanctuarelor, virusul rămâne
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
pot captura virusul independent de receptorii și coreceptorii celulelor CD4, transportându-l apoi către țesuturile limfoide. HIV se localizează în primele faze ale infecției atât în ganglionii limfatici, cât și în “sanctuarele” virale (sistem nervos, ochi, organe genitale). În ganglionii limfatici multiplicarea virală intensă este urmată fie de integrarea ca provirus a genomului viral în genomul celulei gazdă, fie de eliberarea în circulație. La nivelul sanctuarelor, virusul rămâne “tăcut” (latent), dar în anumite condiții se poate reactiva, regenerând infecția sistemică. Ineficiența
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
etape clinicopatogenice, care se corelează cu nivelul imunității, exprimat prin numărul limfocitelor CD4 și viremia HIV (încărcătura virală). I. Perioada care urmează imediat infecției cu HIV se numește “fereastră imunologică”. Viremia HIV este crescută în plasmă, virusul diseminează în ganglionii limfatici și în “sanctuare” virale. Această etapă precede răspunsul imun (apariția anticorpilor), timp în care testul obișnuit de diagnostic (ELISA HIV) este negativ. Starea de sănătate nu este afectată, dar uneori pot apare semne asemănătoare gripei, disfagie, tumefierea ganglionilor sau chiar
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
III. Stadiul simptomatic cu imunodepresie moderată este definit printr-o serie de simptome constituționale și boli din categoria B (cu gravitate medie), conform clasificării CDC. IV. Stadiul simptomatic cu imunodepresie severă, denumit SIDA, corespunde creșterii viremiei-HIV plasmatice din cauza dezorganizării foliculilor limfatici și scăderii captării HIV, concomitent cu scăderea LT CD4 și apariția bolilor oportuniste (infecții sau cancere din categoria C CDC). Infecțiile oportuniste sunt caracterizate de etiologia cu germeni atipici (de cele mai multe ori), manifestările atipice și evoluția severă. Febra, diareea și
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
pacienții cu număr scăzut de limfocite CD4, la care aspectul radiologic predominant este miliar, cu infiltrat reticulonodular difuz sau bazal bilateral, sufuziuni pleurale și adenopatii hilare și/sau mediastinale. Localizările extrapulmonare sunt prezente în oase, creier, meninge, tract gastrointestinal, ganglioni limfatici (în special cervicali) și viscere, raportânduse și cazuri de abcese viscerale, hepatice, tiroidiene sau prostatice. După localizare, coinfecția HIV-tuberculoză prezintă 60-80% forme pulmonare și 30-40% forme extrapulmonare. Diagnosticul prezumtiv clinic al TB pulmonare este confirmat de examenul microbiologic prin microscopie
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
destul de frecventă ducând la apariția aspectului de tumoră multifocală [28]. Metastazarea glioblastomului multiform poate fi atât la nivelul sistemului nervos central dar și în afara lui. Metastazele extracraniene apar datorită diseminărilor intraoperatorii. Ca sedii frecvente în diseminarea extracraniană sunt plămânul, nodulii limfatici sau osul. Tabloul clinic. Evoluția este de scurtă durată, glioblastomul multiform având o rată de creștere rapidă și determinând degradare neurologică precoce și severă comparativ cu celelalte astrocitoame. Durata între apariția primelor simptome și diagnostic este scurtă (sub 6 luni
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
10-15% din ependimoame metastazând pe această cale. 10% din metastazele produse de ependimoame sunt localizate în afara axului neural (90% din aceste ependimoame sunt localizate supratentorial) [39]. Cele mai comune localizări extracraniene sunt la nivelul plămânului, craniului, scalpului, durei mater, noduli limfatici, rinichi, piele, inimă. Drenajul ventriculo-peritoneal poate crește metastazarea la nivelul peritoneului. Tabloul clinic. Nu diferă de cel al ependimoamelor de grad mic. La pacienții sub 2 ani tabloul clinic de debut este dominat de iritabilitate, scăderea apetitului, letargie, macrocefalie, bombarea
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
embrionare ale celulelor arahnoidiene din organele periferice. Metastazarea la distanță a unui meningiom intracranian se poate realiza pe cale hematogenă (mai probabil prin invazia sinusurilor venoase durale), limfatică (66%), la nivel pulmonar (plămân și pleura), dar și în ficat, inimă, noduli limfatici, vertebre și oase, prin diseminarea celulelor tumorale pe calea LCR (30%, de obicei în cazul meningioamelor intraventriculare), sau prin implantarea (accidentală) iatrogenă în cursul rezecției chirurgicale (11%) a acestora [6,15]. Meningioamele se pot asocia și cu alte tumori, de
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
invazia intracraniană a tumorii: cefalee, tulburări vizuale sau rinoree. La examinarea foselor nazale se evidențiază o masă tumorală cărnoasă, roșietică, friabilă. La momentul diagnosticului tumora este deja metastazată la 17-48% dintre pacienți, cele mai frecvente metastaze fiind la nivelul ganglionilor limfatici cervicali, dar și plămâni sau oase (mai rar ficat, mediastin, SNC sau la nivel spinal) [40,41]. Evaluarea imagistică a acestor tumori se face cu ajutorul examenului CT, care poate pune în evidență eroziunea lamei ciuruite sau a pereților orbitei. Chiar dacă
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
arterele tiroidiene superioare (din carotida externă) și inferioare (din trunchiul tiro-cervical). Uneori există o arteră tiroidiană ima (din crosa aortei sau trunchiul brahiocefalic). Drenajul venos se face prin venele tiroidiene, jugulara externă, trunchiul tireo-linguo-facial. Limfaticele drenează în special în ganglionii limfatici jugulari interni; o secțiune transversală a gâtului la nivelul istmului tiroidian arată relațiile tiroidei cu traheea, esofagul, carotida, vena jugulară, nervul recurent, vagul, mușchii sternocleidomastoidian, sternohioidian, sternotiroidian, mușchiul lung al gâtului (fig. 16). In vivo, aceste relații normale, precum și unele
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
și cel epitelial (în circa 40% din cazuri). în forma mixtă coexistă vezicule tiroidiene în interiorul vegetațiilor. Examenul citologic prin puncție cu ac subțire permite diagnosticul. Evoluția este foarte lentă și poate rămâne localizat în glanda tiroidă și eventual în ganglionii limfatici mulți ani. Extensia se face prin metastazare intraglandulară, apoi limfatică, loco-regională în mușchi și trahee sau la distanță în pulmon și oase. La vârstnici, evoluția poate fi mai agresivă și este notată posibilitatea convertirii spre forma anaplazică. Există cazuri de
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
riscuri, efectuată doar în centre specializate Resurse terapeutice în studiu: pomalidomid și inhibitorii de JAK. SINDROAME LIMFOPROLIFERATIVE LEUCEMIA LIMFATICĂ CRONICĂ Definiție epidemiologie Boală clonală medulară a celulelor limfoide caracterizată prin acumulare progresivă de limfocite mici, imunologic incompetente în măduvă, ganglioni limfatici, splină, ficat, alte organe. În majoritatea cazurilor proliferează limfocitul B. Se caracterizează prin coexistența fenomenelor autoimune urmată de imunodeficiență umorală și celulară. Este considerată un limfom nonHodgkin de malignitate joasă (vezi limfoame). Este cea mai frecventă dintre leucemiile adultului, survine
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
mai frecvent sunt vasele sanguine (vasculita în vase de calibru mic și mediu cu afectare consecutivă a organului tributar), glomerulul renal (există 6 tipuri OMS de nefrită lupică), tegumentul (leziuni specifice), plexul coroid. Pot fi afectate în mod variabil ganglionii limfatici, splina, ficatul (hepatita lupică), membranele seroase (pleura, pericardul, mai rar peritoneul), cordul, sistemul nervos central. Tablou clinic Debutul bolii poate fi acut sau insidios prin manifestări clinice polimorfe care evoluează cu perioade de exacerbare și remisiuni. Manifestările clinice pot surveni
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
spondilită, psoriazis 23 Patogenie Flora intestinală împreună cu un factor neidentificat inițiază un răspuns imun inadecvat aberant la o gazdă cu susceptibilitate genetică floră Răspuns imun mediugene Anatomie patologică Inflamație discontinuă, parcelară asimetrică, transmurală care afectează și organele vecine și ganglionii limfatici Localizare - oriunde; frecvent ileon terminal; nu rectul Ulcerație aftoidă cu halou eritematos.ulcere profunde, șine de tren, piatră de pavaj, fistulizări, afectarea seroasei și a organelor vecine, îngroșarea peretelui, stenoza Histo-infiltrat inflamator, granulom tip sarcoid, colagenizare 24 Clinic Diaree - colonic
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
submucoasă, seroasă (pentru colon și rectul cu peritoneu) sau grăsimea perirectală. În procesul de extensie pot fi invadate organele vecine: peritoneul (porțiunile libere: cec, sigmoid, transvers), ureter, duoden (colon drept), ureter, vezică urinară, uter (sigmoid), vagin, vezică urinară (rect). Ganglionii limfatici în care CCR metastazează sunt: pericolici, paracolonici, cei localizați la originea vaselor mezenterice; în momentul diagnosticului 30-40% din CCR prezintă invazie ganglionară. Ficatul este principalul releu în care metastazează CCR; pulmonul poate fi prima țintă în cancerele rectale. La momentul
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
și stadializarea TNM. T1: T invadează submucoasa T2: T invadează musculara proprie T3: T invadează până la subseroasă sau țesutul gras pericolic, perirectal T4: T invadează direct organe sau structuri vecine sau peritoneul visceral ganglionare în patru sau mai mulți ganglioni limfatici 2,M1 DIAGNOSTIC DIFEREN}IAL Diagnosticul diferențial al CCR se face în funcție de simptomul principal: -dacă rectoragia este principalul simptom diagnosticul diferențial se face cu: boală hemoroidală, fisuri anale, diverticuloză, angiodisplazii, polipi, boli inflamatorii colonice sau enterocolite acute, endometrioză . -dacă sindromul
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
în funcție de stadiul CCR. Tratamentul cu viză curativă. În stadiile I și II intervenția chirurgicală este singurul tratament recomandat. Intervenția chirurgicală curativă trebuie să rezece tumora și cel puțin 5 cm proximal și distal de aceasta; de asemenea se disecă ganglionii limfatici loco-regionali: - Pentru leziunile localizate la nivelul cecului, colonului ascendent, unghiului hepatic se practică hemicolectomie dreaptă cu disecția ganglionilor mezenterici. - Pentru localizările de la nivelul unghiului splenic, colon descendent se practică hemicolectomie stângă. - Pentru localizările sigmoidiene se practică pe cât posibil rezecție anterioară
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
de la un proces de vecinătate, exemplu cordonul ombilical la nou-născut. La adulții cu ascită de diferite etiologii contaminarea peritoneului se poate realiza prin:contaminarea lichidului de ascită în urma puncționării acesteia; - efracția intraabdominală a limfaticelor; - diseminarea bacteriană din limfaticele mezenterice - ganglioni limfatici abdominali - canalul toracic - circulația sanguină sistemică, ocolindu-se sinusoidele hepatice. Sursa implicată este intestinul de unde infecția se propagă prin transvazare intestinală, favorizată de stofa intestinală, distensia anselor, dismicrobism, iar pe plan secund de scăderea capacității de apărare a organismului. Deși
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
care concură la infecția bacteriană intraabdominală: motilitatea gastrointestinală scăzută, modificarea florei intestinale normale, modificările în ultrastructura tractului gastrointestinal, scăderea imunității locale și sistemice ce favorizează ca microorganismele și endotoxinele să aibă cale liberă din lumenul intestinal prin mucoasă spre nodulii limfatici mezenterici (37, 138). Mecanismele translocației urmează următorii pași: - Colonizarea exagerată a bacteriilor în intestinul subțire din cel gros consecutiv scăderii motilității intestinale (13, 38). Aproximativ 30-50% dintre bacterii sunt de origine colonică (38). Scăderea motilității intestinale se datorează stimulării simpatico-adrenală
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
intestinale se asociază un „organ” limfatic cunoscut sub numele de țesut limfoid asociat intestinului „GALT” considerat cu proprietăți imunologice cele mai eficiente. El este alcătuit din: - plăcile limfatice ale lui Peyer;limfoidele laminei proprii incluzând celulele dendrice; - limfocitele interepiteliale;nodulii limfatici mezenterici (MLN). Monocitele și celulele dendritice din mucoasa intestinală au receptori specifici (TLR) recunoscuți de liganzii bacterieni. Cei mai importanți receptori specifici sunt notați TRL 2, 4 și 9. Liganzii bacterieni stimulează receptorii specifici, care vor activa producerea de citokine
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
lichidul peritoneal la o oră de la traumatismele abdominale și peritonite demonstrând că translocația apare prin peretele intestinal (172). Din germenii translocați, vii au rămas puțini la număr, 1% în stomac, intestin, colon și lichidul peritoneal, pe când în splină și ganglionii limfatici numai 0,01%; comparativ cu bacteriile, endotoxina traversează organele de translocație în cantitate mult mai mare. Mărimea translocației este proporțională cu gravitatea injuriei (117). Morre și colaboratorii au demonstrat că alimentația enterală scade semnificativ translocația la bolnavii traumatici și peritonitici
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
cu efecte în „în întreținerea sistemului osos, în transformarea alimentelor în fibre musculare“. Varianta de import, vinul Dusart, este cunoscut pentru aceleași rezultate ale „fosfatului de calce“ - „întăreșce și îndreaptă oasele copiilor rachitici; dă vigoarea și activitatea adolescenților slabi și limfatici și a celor ce sunt osteniți printr-o creșcere prea repede. La fusici el înlesnește cicatrizarea pneumoniilor“, dar este benefic și femeilor gravide. În fine, „copiii, cât și cei mari iau cu plăcere deliciosul vin cu extract de ficat de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
și realizează prima clasi ficare a glandelor vasculare în: epiteliale cu secreție mixtă (internă și externă cum sunt ficatul și pancreasul), epiteliale cu secreție internă (tiroida și suprarenalele) și cele de natură conjunctiv limfatică cum sunt; timusul, splina și ganglionii limfatici (These pour le doctorat en Medecine - Paris, 187). Pentru a aduce la lumină ceea ce cartea ascunde tendențios, precizăm faptul că Paulescu absolvă studiile medicale în 181, ocupă prin concurs postul de extern la Spitalul Hotel Dieu, situație în care alege
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de fagocite și imunocite prezente printre elementele figurate ale sângelui sau printre componentele tisulare din diferite organe. În anumite componente ale sistemului imunitar are loc o densificare celulară care poate atinge nivelul constituirii unor organe precum splina, timusul, amigdalele, ganglionii limfatici etc. denumite organe limfoide. În organizarea sistemului imunitar, organismul animalelor superioare dispune de o componentă de rezistență nespecifică și neadaptativă, înnăscută, care este înscrisă în programul său genetic și o componentă cu capacitate de răspuns specific și adaptativ, programată tot
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]