481 matches
-
de la sufragerie, nu bănuiam cât e de mare și de frumoasă. Mă duc afară și mă minunez de splendoarea aceasta. Finn iese și el din casă, câteva minute mai târziu, cu două pahare mari, pline ochi cu un fel de limonadă, care, în ciuda rezervelor mele, trebuie să recunosc că e delicioasă. —Îți reface nivelul de sodiu și potasiu, scăzut din pricina transpirației, îmi explică Finn. Și, cel mai important, are gust de limonadă, zic eu. Mai este, dacă vrei. Am o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
două pahare mari, pline ochi cu un fel de limonadă, care, în ciuda rezervelor mele, trebuie să recunosc că e delicioasă. —Îți reface nivelul de sodiu și potasiu, scăzut din pricina transpirației, îmi explică Finn. Și, cel mai important, are gust de limonadă, zic eu. Mai este, dacă vrei. Am o mulțime. Iau o gură de suc și privesc grădina. Acum, că mă uit mai atent, mă gândesc că e totuși cam neîngrijită, dar e uluitoare. E splendid, Finn, îi zic, arătându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
bine. Îl sărut și iar îl sărut, până ce soarele și săruturile mă amețesc și începe să mi se învârtă capul. În cele din urmă, se desprinde, nu fără un sentiment de frustrare, merge la masă și îmi aduce paharul cu limonadă; se așază lângă mine și mă trage spre el, ca să mă sprijin cu spatele de pieptul lui; apoi îmi dă paharul și mă sărută pe gât, la spate, în timp ce eu sorb ultimele picături. Ce fericit sunt, murmură el, cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
o prinse și o ajută să se așeze în fotoliul ei favorit, cu fața spre măsuța de cafea de lângă canapea. Dave nu se mișcă. Doar îi privea, cu ochii mari. Henry se duse în bucătărie, îi pregăti soției sale niște limonadă și i-o aduse. — Uite, bea asta, zise el. — Dă-mi un martini, la naiba. — Zilele alea au trecut, scumpo. Lynn era înscrisă în programul de reabilitare antialcoolică. Nu știu de care zile vorbești, spuse ea. Se uita fix la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
după mai bine de o jumătate de secol, cum decurgea îngrijirea holericilor evacuați din Bulgaria și internați acolo. O atenție deosebită se acorda hidratării bolnavilor. În căni de 2,5 litri, li se distribuia zilnic acestora până la 10 litri de limonadă preparată cu zahăr și acid lactic. În primele zile li se interzicea celor internați până și ceaiul sau laptele, nemaivorbind de alimentele consistente. Se practica fricționarea repetată a bolnavilor. Pentru a se împiedica transmiterea infecției, medicii și farmaciștii purtau tot
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
să-l conving să aducă de la Cavarna un pachet de șocolată, dar cum totdeauna la întrebările mele căuta câte un pretext, am renunțat, și el nici măcar n-a băgat de seamă. Duminica vin câțiva vizitatori de la Cavarna, consumă la el limonadă, vin și sifon. Poate și puțină brânză și măsline. Are pe tejghea câteva cutii cu sardele, care nu inspiră nici un fel de încredere; e și ridicol să cumperi cutii de sardele la mare. În fața cârciumii lui sunt câteva mese. La
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nimicurile ușor digestibile, să insinueze că literatura ar fi în decadență. (...) Există totuși o literatură decadentă la noi. Ea se îndeletnicește, sub pretext de tradiție, cu exhibarea cotidiană a muzelor dospite de vreme. În locul poeziei lui Eminescu, ni se dă limonadă de clar de lună, în locul unui Odobescu, unui Hajdeu, unui Caragiale, ni se dă... citiți vă rog ce se publică de obicei. Imitația în literatură mai are însă și neajunsul că trivializează pe cei imitați încît îi faca de nemaicitit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
află în spatele ei va da năvală peste sufletele noastre. Iovu Raluca, clasa a V-a Școala Gimnazială Nr. 24 Timișoara profesor coordonator Pleș Lucia Visul lui Iris E o zi obișnuită. Strada, de caramel, pomii, de zahăr, iar lacul, de limonadă. Nimic ieșit din comun sau, cel puțin, nimic ieșit din comun în Orașul de Înghețată din Lumea Copiilor. Toată lumea visează cu ochii deschiși. În pași de vals oamenii trec pe străzile mângâiate de razele calde ale unui soare blând și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
iarba moale și cade. Când atinge pământul, din el sar scântei colorate care zboară colorând totul în jur. Iarba redevine verde, cerul albastru, soarele își recapătă strălucirea. Florile își ridică spre cer capetele colorate în mii de culori. Lacul de limonadă strălucește iarăși sub puterea frumosului soare, iar copacii de ciocolată amăruie își întind crengile spre azur. Ramona râde de fericire și bate din palme de încântare. Iris își privește cu drag sora și în sufletul ei știe că a avut
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în această zi la Câmpia de Jeleu. Iris se simte eroina visului, pentru că în momentul următor se trezește în camera ei. Pe biroul de lângă geam zărește o bucată de ciocolată amăruie cu umplutură de cireșe negre și un pahar cu limonadă. Zâmbește. Știe cum să prețuiască lumea din visul ei. Închide ochii și speră să mai poată ajunge acolo. Isza Monica, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Horea, Cloșca și Crișan” Turda - Cluj profesor coordonator Codruța Andreica Pădure nebună Șșșșt!... Taci
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
terasă din lemn mergea de-a lungul vilei, literalmente suspendată deasupra valurilor. O scară săpată În stîncă permitea accesul la un minuscul golf privat. Interiorul era pe potriva cabinetului. Sobru. Aproape clinic. Chantal se Întoarse spre Marie, cu un pahar de limonadă În mînă. Îl Înălță ușor În direcția ei. - Nu vrei deloc? O fac chiar eu, fără zahăr. Evident. Marie refuză iarăși și se uită la ea cum sorbea limonada cu Înghițituri mici. După zgomotul pe care-l făceau cuburile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Aproape clinic. Chantal se Întoarse spre Marie, cu un pahar de limonadă În mînă. Îl Înălță ușor În direcția ei. - Nu vrei deloc? O fac chiar eu, fără zahăr. Evident. Marie refuză iarăși și se uită la ea cum sorbea limonada cu Înghițituri mici. După zgomotul pe care-l făceau cuburile de gheață ciocnindu-se În pahar, Își dădea seama că noul calm afișat de soția lui Yves nu era decît de fațadă. Preferă să tacă, unul din cele mai bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pentru că nu Îndrăznea să se opună ordinului direcțiunii. Și pentru că, după festivitate, conform Înțelegerii cu părinții, urma să-și plimbe cununa și legătura de cărți prin oraș până la cofetăria „Garofița”. Acolo mânca o „Indiană”, o „Ora 12” și bea o limonadă. Total șase lei. Îi mai rămâneau patru cu care Își cumpăra patru numere vechi din Miroir du sprint de la un anticariat. Se așeza pe banca de lângă chioșcul de ziare și citea „noutățile” din Turul Franței. Lângă el, Simeon Tabără Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mă pretind prea deștept, nu eram chiar de-al lor. Ca să nu mă trezesc și eu azvârlit de pe un pod, m-am gândit că era mai bine s-o șterg. Mi-am luat tălpășița și m-am făcut vânzător de limonadă... (Aici intervenea o pauză. Era momentul critic, când Călugărul se pregătea să se întoarcă din poveste în realitatea imediată. Ceea ce se întâmpla în diverse feluri.) Dar, apropo, nu-mi aduc aminte să vă fi văzut și pe voi pe listele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în cărțile lor. Ori voi sunteți niște aiuriți, ori pustnicul vostru e nebun”, cârtise omul. ( „Dacă ar fi nebun s-ar sui pe o movilă de nisip și ar răbda de sete. Să stai într-un fotoliu de răchită, bând limonadă și uitându-te în oglinzi, ce ăsta-i deșert? Mulțumesc de asemenea deșert”, mormăise Mopsul atunci.) Dar într-o zi i s-a înfundat. A alunecat pe gheață, a scăpat în apă, a făcut pneumonie și s-a curățat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de acord că sala era căptușită cu oglinzi mari venețiene, în care lumina candelabrului se reflecta orbitoare continuu, și că Bătrânul stătea acolo numai noaptea, trântit într-unul din fotoliile de răchită, celălalt fiind permanent gol, cu o carafă de limonadă galbenă în față, din care sorbea din când în când. Se gândea probabil la tinerețea lui aventuroasă; sau poate îi plăcea să se vadă reflectat de peste tot în oglinzi, cu fața lui pergamentoasă și cu ochii scânteind de amintiri. Suferea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de atâta onoare! Și nu vroiam să-l dezamăgesc. — Bei ceva, domnule sculptor? mă întrebă el brusc și m-am grăbit să zic „da”. Mi-a părut rău după aceea, însă nu mai puteam să dau înapoi. Bătrânul bea numai limonadă, o limonadă gălbuie și sălcie pe care o ținea la îndemână într-o căldare cu gheață. Am băut cu noduri o jumătate de pahar. — Într-o zi, spuse el, te voi ruga să-mi sculptezi și mie un bust. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
onoare! Și nu vroiam să-l dezamăgesc. — Bei ceva, domnule sculptor? mă întrebă el brusc și m-am grăbit să zic „da”. Mi-a părut rău după aceea, însă nu mai puteam să dau înapoi. Bătrânul bea numai limonadă, o limonadă gălbuie și sălcie pe care o ținea la îndemână într-o căldare cu gheață. Am băut cu noduri o jumătate de pahar. — Într-o zi, spuse el, te voi ruga să-mi sculptezi și mie un bust. Deși un vrăjitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
În schimb, oglinzile da. Sala în care mă găseam părea făcută anume ca să nu mai visez cu capul vârât sub pătură. Acum puteam să visez cu ochii deschiși, instalat comod într-un fotoliu de răchită, gustând din când în când limonada din carafă. Sub lumina scânteietoare a candelabrului spânzurat de tavan, nu mă mai limita nimic, nu mă mai stingherea nimic, puteam să cred despre mine orice, că eram genial și pregătit să devin nemuritor. Nu mă contrazicea nimeni. Îmi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
niște trucuri - nu rezistasem! - ca să-l pun la încercare. Odată, când mă spălam pe mâini, am lăsat să-mi scape săpunul jos și am fost fericit că s-a repezit imediat să-l ridice. Altădată, l-am chemat să schimbe limonada pretextând că se încălzise și, iarăși, am răsuflat ușurat când Francisc a rânjit politicos, a dat din cap supus, a luat carafa și a ieșit să-mi îndeplinească rugămintea. Modestia nu-mi mai atârna demult ca o piatră de moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
câștige. Cum făceam o gafă, care încheia practic partida, își freca mâinile mulțumit. — Mai facem una? zicea. Puteam să-l refuz? În schimb, dacă nu izbutea să încline balanța în favoarea lui de ajuns de repede, pufăia nervos și bea mereu limonadă, din care pricină transpira abundent. Petele din obraz deveneau mai vizibile, iar degetele îi tremurau. Nu mai ridica ochii spre mine și nici eu nu îndrăzneam să-l privesc decât pe furiș. Mă străduiam din răsputeri să pierd și, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
gând cu Laura. În loc să fie alături de mine, ea ținea să mă silească să-mi miros, domesticit, ratarea. Prefera o dragoste meschină și lucidă. Când puteam să stăm amândoi în sala cu oglinzi, ea pe un fotoliu, eu pe altul, bând limonada sălcie care intra în ritual și visând fiecare în voie... nu, ea prefera să mă azvârle în pulbere de pe treapta pe care mă suisem. Nu înțelegeam cum se întâmplase că într-un azil unde și doctorii erau bolnavi Laura continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Mă privea cum ai privi o insectă care se crede liberă lângă laba unui tigru, dându-mi de înțeles că răbdarea lui avea limite. Regret că n-ai mai lucrat în ultimul timp, zise el după ce bău din carafa cu limonadă. Vorbele sunau ca un avertisment. I-am declarat că eram un artist și că, la urma urmei, cimitirul era opera mea, o cream în funcție de momentele mele de inspirație. M-a ascultat fără să mă întrerupă. La sfârșit, m-a măsurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
năucit de surpriză. Îmi vuia capul. Cum, el, Arhivarul era Bătrânul? Ce farsă sinistră! Din fericire, n-a durat mult și am putut răsufla ușurat. Individul nu se comporta totuși între oglinzi ca un stăpân. Înghițea câte o dușcă de limonadă, după care se lingea pe buze și plescăia, se muta pe celălalt fotoliu, ridica picioarele pe masă și iarăși se scula, țopăind între oglinzi, maimuțărindu-se. De emoție, pentru că plăcerea îl emoționa vizibil, își tot fixa ochelarii pe nas și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un mormânt fals în altă parte ca să șterg orice urmă. „N-am nici o îndoială că așa s-au petrecut lucrurile, zicea indignat Mopsul. Și cu ce scop? Asta-i bună! Vrea să se așeze pe fotoliul Bătrânului, să bea din limonada lui, nelegiuitul”. — Înțelegi, Daniel, ești învinuit de crimă. Și eu alături de tine. Ce facem acum? Arăta palid. Pretinsese odată că el făcea o distincție între onoare și bunul simț și că în fața lui Dumnezeu onoarea nu înseamnă nimic. Acum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]