812 matches
-
financiare ori să rumege cu poftă ultimele bârfe sinodale. La mănăstirile „cu tradiție” din Moldova nu mai este o surpriză ca biletul de intrare să fie impus chiar și pelerinilor. În plus, când ai neșansa de-a te intersecta cu limuzinele ministeriale, parcarea e cu taxă. Abundă așezămintele de protocol și turism preferențial (invitând mai ales cetățenii străini), în timp ce viața de studiu și rugăciune se diluează cu repeziciune. S-au înmulțit asemenea ciupercilor mănăstirile și seminariile teologice în care Boccaccio ar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ai niciodată pe șoseaua asta. Băieți de bani gata, în automobile Ford decapotabile, țâșneau din coloana traficului și se vârau apoi la loc, la câțiva milimetri de bara celorlalte mașini, reușind cu regularitate să evite un accident. Bărbați obosiți, în limuzine prăfuite cu două sau patru locuri, clipeau, își încleștau mâinile pe volam și își croiau drum spre nord și apus, spre casa lor și spre masa de seară, o seară petrecută în compania paginii de sport a ziarelor, a urletelor
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
discurs, ci de ridicarea barajelor rațiunii în fața dezumanizării, de rictusul amar stârnit de peisajul bogăției bolnave de aroganță și imoralitate: Malibu. Alte vedete de cinema. Alte căzi de baie roz și albastre. Alte paturi cu ciucuri. Alt Chanel 5. Alte limuzine Lincoln Continental și multe alte Cadillacuri. Alt păr răsfirat în vânt, alți ochelari de soare și alte gesturi și voci așa-zis rafinate, și alte moralități dubioase. Ei, stai o clipă! Foarte mulți oameni simpatici lucrează în cinematografie. Ai adoptat
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
vârfurile partidului, nu am reținut decât cafeaua cu lapte și excelentele fursecuri”). Observați, de asemenea, contradicția dintre vorbă și faptă. De pildă, un politician deplânge în cadrul conferinței sărăcia gravă a țării și, în final, părăsește sediul partidului într-o superbă limuzină personală. Transcrieți corect și fără a rupe din context afirmația potențial scandaloasă făcută de un lider politic. Selectați și ierarhizați rapid informația vehiculată în conferință. Atenție la afirmațiile făcute în treacăt. Adeseori, ele trec neobservate, ocazie cu care ați pierdut
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de pe malul lacului strălucesc de la luminile Crăciunului. Pe Întinsa peluză acoperită cu zăpadă de la Rose Terrace, reședința familiei Dodge, tronează un pom de Crăciun de doisprezece metri, adus cu remorca din nordul peninsulei. În jurul bradului roiesc spiriduși la volanul unor limuzine Dodge miniaturale. Moș Crăciun are ca șofer un ren cu șapcă. (Rudolf n-a fost creat Încă, așa că nasul renului e negru.) În afara porților reședinței trece un Packard negru cu maro. Șoferul se uită drept Înainte. Pasagerul se holbează la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Sourmelina Îi aduse preotului o lumânare arzând pe o farfurie. Suflă În ea, fumul se ridică și se Împrăștie, iar părintele Stylianopoulos rupse lumânarea În două. După aceea toată lumea ieși afară pentru a Începe procesiunea către biserică. Lefty Închiriase o limuzină pentru acea zi și deschise ușa ca să intre soția și verișoara sa. Când intră și el În mașină, Îi făcu discret cu mâna bărbatului care fusese desemnat să rămână acasă, blocând ușa, pentru ca spiritul lui Zizmo să nu poată intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
penuria de benzină, când producătorul a lansat nefericitul model Seville - o mașină care părea să meargă cu spatele -, și eu mă simțeam aiurea. Alegeți un an și o să vă spun ce mașină aveam. 1970: modelul Eldorado, de culoare maro. 1971: limuzina roșie DeVille. 1972: Fleetwoodul auriu al cărui parasolar de la scaunul din dreapta se deschidea, dezvăluind o oglindă ca dintr-o cabină de vedetă (unde Tessie Își controla machiajul, iar eu primele coșuri). 1973: Fleetwoodul lung, negru, cu acoperiș bombat, care făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Inglis. Era Închisă pe perioada vacanței și pradă irealității ce Învăluie școlile În timpul verii. Am luat-o pe Kerby Road. Obiectul stătea pe Tonnacour, Într-o casă de piatră cenușie, cu șindrilă și cu giruetă. Parcată pe pietriș, stătea o limuzină Ford respingătoare. Mă jenam de Cadillacul nostru - al doilea În ordinea preferinței -, așa că am ieșit repede, dorindu-mi ca mama să plece. Când am sunat la ușă, a răspuns Beulah. M-a condus la scări și mi-a arătat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
oferă acum servicii și pentru femei, și pentru bărbați. (Și i-am Îngăduit În sfârșit dragei de Sophie să mă tundă scurt, așa cum și-a dorit dintotdeauna.) Dar toate acestea au venit mai târziu. Atunci ne grăbeam. Era aproape zece. Limuzina de la compania de pompe funebre trebuia să sosească În jumătate de oră. ― Ar trebui să te pregătești, Îmi spuse Tessie. Înmormântarea a făcut ceea ce se presupune că fac Înmormântările. N-am avut timp să ne lăsăm copleșiți de sentimente. Luându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Hurlbut, Tessie privi pe geam ca să vadă vechea lor casă. Dar n-o zări. De jur Împrejur crescuseră tufe, spațiile verzi erau pline de gunoaie, iar casele dărăpănate i se păreau acum toate la fel. Ceva mai târziu, dricul și limuzinele se Întâlniră cu un șir de motociclete, iar mama observă că șoferii purtau cu toții fesuri. Erau Shrineri veniți În oraș pentru o adunare. Plini de respect, au tras pe dreapta ca să lase să treacă procesiunea funerară. Pe Middlesex eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de sulf, formaldehida, oxid de azot, hidrocarburi (Mihai Moronescu, (19)). Se poate spune că fiecare conducător de autovehicul produce apocalipsa. Sunt conștienți de răul pe care-l fac? Nici nu vor să audă de asta. Ei se simt bine în limuzina lor și nu-i interesează ce rău își produc lor și întregii omeniri. Lor își fac rău și prin sedentarism, nu fac mișcare, nu se mai deplasează pe jos. Cine poate să-i lămurească și să-i convingă să nu
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
de ce? Eu... ce... - O.K. fetelor, zise tânăra femeie. Surprinzător, în mâinile lor apărură revolvere. Luceau metalic în soare. Înainte ca uluitul Craig să poată privi mai bine la ele, mâinile femeilor îl apucară și-l împinseră către una din limuzine. El ar fi putut să se opună. Dar nu o făcu. Nu avea nici un sentiment al pericolului. În creierul lui era doar o uriașă și paralizantă uimire. Înainte ca mintea să-i funcționeze din nou normal, se afla în mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
urcat în mijloacele de transport necesare. Și, după o oarecum misterioasă întârziere și gâtuire de trafic (în timpul căreia eu am rămas pironit locului), „rudele directe“ și-au început într-adevăr exodul, înghesuindu-se câte șase sau șapte persoane într-o limuzină, în cel mai bun caz, câte trei-patru. Numărul ocupanților depindea, bănuiesc, de vârstă, rang, și de lățimea șoldurilor primului intrat. Deodată, la sugestia unuia dintre transportați - sugestie marcat înțepată - m-am pomenit staționând la marginea trotuarului, la gura baldachinului, ajutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
că-l poți întreba cât mai are de gând să ne țină aici? Șoferul a înălțat grosolan din umeri, fără să se întoarcă spre vorbitor. Dar a stins motorul și a coborât din mașină, trântind în urma lui ușa grea a limuzinei. Era un tip șleampăt, îndesat ca un taur, îmbrăcat parțial în livrea de șofer: un costum de serj negru, fără șapcă. A străbătut agale și nonșalant, ca să nu spun insolent, cei câțiva pași până la intersecția în care dirija atotputernicul polițist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
până atunci nu discutaseră de-adevăratelea, ci își povestiseră unul altuia glume porcoase. Pe urmă, șoferul nostru, continuând să râdă, dar nemolipsitor, și-a fluturat frățește mâna către polițist și a pornit-o, la fel de agale, la mașină. A urcat în limuzină, a închis portiera trântind-o cu o bufnitură, și-a scos o țigară din pachetul pe care-l ținea deasupra tabloului de bord, și-a vârât țigara după ureche, și abia atunci, și numai atunci, s-a întors spre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
scriitor și am încercat să-i comunic, prin expresia feței mele, că noi toți cei din mașină știam să recunoaștem un poem adevărat când vedeam unul, și că îi eram recunoscători. După aceea am coborât cu toții, pe ambele uși ale limuzinei - părăsind corabia în mijlocul lui Madison Avenue - într-o mare de asfalt fierbinte, gumos. Locotenentul a rămas un moment în urmă, ca să-l informeze pe șofer de răzmerița noastră. Îmi amintesc perfect că parada cu tobe și trâmbițe continua și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
un pisc pe altul! Deși culorile lui erau mai gri decât ardezia, mai negre decât cărbunele, mai roșii decât boala, iar schițele sale de natură moartă erau de două ori moarte, autobuzul care-l adusese de la aeroportul Kennedy fusese o limuzină; autostrăzile Îl Întâmpinaseră ca pe un astronaut Încărcat de glorie și Își privea În față Karyera cu dinți rânjiți, lucioși, Într-un extaz din cele mai disperate. (Ca să facă pereche cu rusescul Karyera, aveai nevoie de rusescul Extass!) El și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
organism. Fură stăpânite, convertite În tonuri. Erau prezente În voce, În culoarea pielii, În luminile ochilor. — Trebuie să plec, Elya. Îl iau pe Wallace cu mine. Mă Întorc mâine. V Emil În Rolls Royce avea poate o viață de invidiat. Limuzina argintie era ventilul lui. Putea elibera toată acea putere la discreție. În plus, Îl situa În afara rivalităților nefericite, Îndârjite, În afara pizmei, a urii și a ostilităților dintre șoferii obișnuiți ai mașinilor mai puțin prestigioase. Dacă parca pe două locuri, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
modernizat de domnul Croze, care se ocupa de recompense frumoase, de ducate suburbane pentru băieții de cartier care se descurcaseră! Și totuși - o inundație! Sammler nu putea Îndura asta. În plus, era o producție semnată Wallace, la fel ca scufundarea limuzinei În lacul de acumulare de la Croton, pelerinajul călare În Armenia sovietică, echiparea unui cabinet de avocatură pentru a rezolva rebusuri - proteste Împotriva succesului „lipsit de valoare“ al tatălui său. Nu era nimic nou În asta. În mod regulat, acum, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-i nimic! de asta a fost război! Noi nu vorbim de morți, ci de hotare”. - „Tocmai de asta vrem să vorbim și noi”, dar nu mai auzi nimeni nimic. Omul în livrea stătea la ușă, intrau numai domni, veniți cu limuzine, începuse chiar atunci o ploaie de toamnă, păcătoasă, rece, nu ne primea nimeni, - ultimii combatanți, dar nu din vina noastră, ai Națiunilor Unite, uitați acum. Istoria o scriu învingătorii, spunea învățătorul nostru din sat - a avut dreptate. Tocmai când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ani și era plină de bani, locuia cu mami și tati într-o locuință triplex în UES (Upper East Side1). În fiecare zi venea la serviciu într-o mașină cu șofer - nu cu metroul, nu cu taxiul, ci într-o limuzină Lincoln cu aer condiționat, apă minerală și cu un șofer curtenitor. Brooke nu avea nevoie să muncească de fapt, pur și simplu își umplea timpul până când avea să apară cineva care să îi pună un super inel pe deget și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Dar, Aidan - pentru că tocmai îmi amintisem - ai murit. M-am trezit brusc. Eram pe canapea. Luminile care băteau dinspre stradă învăluiau camera într-o strălucire violetă și se auzeau zgomote de afară: oameni care strigau și basul profund al unei limuzine de petrecăreți, care a reverberat sub mine până când s-a schimbat culoarea semaforului și a pornit mai departe. Am închis ochii și am reluat același vis de unde-l lăsasem. Aidan nu mai zâmbea, era tulburat și confuz și l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
urât-mirositoare, pline de cari. Încă o chestie, am adăugat. Nu vreau să mergem prea departe de New York. Detest ambuteiajul de vineri seară. — Am înțeles, să trăiți. După câteva săptămâni, în seara cu pricina, m-a luat de la lucru într-o limuzină (una normală, nu una de un kilometru, slavă Domnului) și a fost așa secretos asupra destinației noastre încât efectiv m-a legat la ochi. Am mers o veșnicie și am crezut că am ajuns cel puțin în New Jersey. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sâcâie. A spus că atunci când nu era aici, era acolo - cu el, făcând aia. Destul, am spus eu. — Atunci, însoară-te cu mine, a spus Selina, dar fără drăgălășenia de mai înainte. * Fielding își lipi spatele de perna festonată a limuzinei, ca o pisică. Își îndreptă manșetele și spuse hotărât: — Eu spun să-l alegem pe Spunk 1. — Nu-l cheamă chiar așa, este? — Sigur, a spus Fielding și mi-a povestit în continuare despre doi actori din sud, Sod2 MacGonagall
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
locuițele din prefabricate ieftine și proaste și nesfârșitele scene din viața familiilor de negri, cu ligile de frați și adversarii lor de pe terenul de baschet și siluetele mamelor strigând din spatele plasei de țânțari. Avioane fantomatice se izbeau bâzâind de capota limuzinei la neagra întindere de apă de lângă La Guardia. Interzis pietonilor, Parcarea interzisă, Interzisă trecerea Liniei Albe, Respectați Cu Strictețe Regulile De Circulație, respectați-vă Banda, Pantă - Mențineți Viteza. Trebuie Să I Se Spună Șoferului Meu Toate Lucrurile Astea? N-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]