122,821 matches
-
în anul 1998 sub numele de OGGI, adresandu-se exclusiv sexului feminin, dar din 2010 numele devine OODJI și compania lansează prima colecție masculină. Brandul rusesc oferă o gamă largă de produse și prețuri bune, acesta adresandu-se femeilor prin liniile vestimentare Ultra și Collection, iar bărbaților prin Lab și Selection. Ca să înțelegeți mai bine Ultra înseamnă modern și îndrăzneț, adică mai pe scurt haine după ultimele tendințe, adică tricouri, sacouri, geci, rochii, bluze și multe altele, pe când Collection este destinat
Brandul rusesc OODJI vine la Palas Mall Iasi din toamna [Corola-blog/BlogPost/94544_a_95836]
-
bine Ultra înseamnă modern și îndrăzneț, adică mai pe scurt haine după ultimele tendințe, adică tricouri, sacouri, geci, rochii, bluze și multe altele, pe când Collection este destinat celor care abordează un stil mai elegant, adică cămăși, costume, accesorii. Lab înseamnă liniile casual, adică în același timp și elegant și sportiv, ținutele de zi cu zi în combinații menite să te simți confortabil în haină aleasă. Selection este casual spre office pentru bărbați, costume, cămăși și multe altele. Până în prezent OODJI deține
Brandul rusesc OODJI vine la Palas Mall Iasi din toamna [Corola-blog/BlogPost/94544_a_95836]
-
de aripi și de odăjdii sfinte. Puțin credincioșii își curăță ghetele de-un noroi galben, „Parcă ai mai slăbit puțin, de când nu ne-am văzut, te-ai mai maturizat“ - zice Bacovia. „Da, seamăn, se pare, tot mai mult cu o linie, Au fost de curând prin mine, Au făcut curățenie, se apropie, doar, Sărbătoarea“. Ziua e clară lângă noi, aud cum mai cade o nucă pe acoperișul de ardezie, pune punct oare cărei fraze? Animale noi se învechesc prin tufișuri, dar
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3460_a_4785]
-
cărei fraze? Animale noi se învechesc prin tufișuri, dar mâine va fi mâine. În vara asta a mea, indiană, frunzele arțarilor roșii, canadieni, - s-au românizat și ei, se pare, căzând în sângele meu. EXCLAMAȚII O, marea oboseală dintre două linii paralele! O, drama bătrânelor linii care-au uitat ce-i iubirea din cauza distanței mereu legale a contemplării! CERC În vuietul confuz, în întunericul analfabet, am încercat să desenăm foarte tăcuți și abia pâlpâind, un cerc. Nu-i va fi ușor
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3460_a_4785]
-
învechesc prin tufișuri, dar mâine va fi mâine. În vara asta a mea, indiană, frunzele arțarilor roșii, canadieni, - s-au românizat și ei, se pare, căzând în sângele meu. EXCLAMAȚII O, marea oboseală dintre două linii paralele! O, drama bătrânelor linii care-au uitat ce-i iubirea din cauza distanței mereu legale a contemplării! CERC În vuietul confuz, în întunericul analfabet, am încercat să desenăm foarte tăcuți și abia pâlpâind, un cerc. Nu-i va fi ușor. Ne doare, de pe acum, sufletul
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3460_a_4785]
-
în sacul de iută ne rezămăm cu vocea de lumea cealaltă din cercul cu geamlâcuri regi și bufoni luptând pentru o coroană smucind de funii eu domnule nu înțeleg cine ne-a pârât printre rânduri la vulturul primar înduioșat de liniile destinului lui polonius care trage de sfori lui lear care înnebunește ofeliei cea care iubește lui richard ce se ține de crime și intrigi gertrudei în patul mudărit de propriul trup.
Poezie by Petru Cârdu () [Corola-journal/Imaginative/3669_a_4994]
-
celui spânzurat de eroarea sărutului o sămânță s-a întors din țărână în lacrimă spre rodirea luminii o-auzi cum oftează trupul tău în alte trupuri nepotrivire de caracter totul încape într-o pălărie a mutului om ce-și rupe linia vieții din palmă vreascuri putrezite doar carnea luminii e trează lacrima ta adormiți nebunii în regele lear scapătă grija frumoasă a tresăririi apa părăsită din ciuturi somnul vulnerabil al fecioarelor în așteptarea învingătorilor lasă răsplată învinșilor vicleșug moștenit după trădare
Poezie by Gheorghe Vidican () [Corola-journal/Imaginative/3416_a_4741]
-
-și cunoască podoabele mă aștepta să-i număr nasturii înmuguriți sub bluză Dus eram și tocmai pluteam pe tulburea mătase a promisiunilor când auzii ca prin vis îndemnul brutal și totuși persuasiv al profetului Moaie creta în cerneală și trage linia pe zid îndrăznește nu fi leneș eu plătesc toate pagubele Domnul nostru Arhimede astfel poreclit un personaj bizar și misogin ultimul boem din oraș cu ochelari de sârmă dedicat fanatic matematicii într-o mansardă plină cu mecanisme ciudate pendule și
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
sârmă dedicat fanatic matematicii într-o mansardă plină cu mecanisme ciudate pendule și șoareci lunete de alamă și tomuri vechi cum se văd doar în gravurile Evului Mediu la alchimiștii fascinați de piatra filozofală Fă cum îți spun și trage linia pe perete auzii repetat implacabilul ordin Dă-ți drumul încearcă și uită ce nu știi Brusc mă simții invadat de o tainică fervoare și fără să vreau muiai creta în cerneală și Din neștiință și teamă primele figuri începură a
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
am un soi de mândrie,-mi spuneam, ca de Bărăgan irigat. Fiind acum „compus din”, ca bizarii eroi urmuzieni, mi-e mai degrabă rușine, chiar foarte rușine, când ies din nou în zăpadă și ger, așa de murdar, cu atâtea linii deplasate, cu sângele meu abia închegat ajuns un fel de jeg al fostelor geometrii. Ce-i de făcut? Pare că se răzbună acum prea multa literatură înghițită, Da, și fermenții Literaturii Viitorului agitându-se în zadar în propria mea bășică
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]
-
Ierusalim unde nu există nici biografie nici sintaxă oamenii fericiți din creierul tău vor trece în creierul meu să trăiască fără constrângeri și taxe oamenii fericiți din creierul meu vor pune pe facebook scrisori de iubire scrisori de iertare trag linie nu mai e timp și loc de calcule și găuri negre „orice veste rea e o terapie pentru a fi mai bun!” ( Din volumul singurătatea vine pe facebook de Dan Mircea Cipariu, cu desene de Mihai Zgondoiu, în curs de
Scrisoarea a XII-a by Mircea Cipariu () [Corola-journal/Imaginative/4725_a_6050]
-
și mie un fel de casă în care locuiesc laolaltă eu, prietenul, dar și dușmanul meu: ca frigul, ca viscolul suflete al meu risipit tocmai a început să viscolească: o să te mut iar de acasă acasă darurile tale linie cu linie strigăt cu strigăt aripă cu aripă frântă spațiul din jur se desenează ca spațiu al unei închisori într-un seif îți închizi darurile tale - la urmă și inima - de parcă nu le-ai avut niciodată să înduri cum ai putea, având
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
nările cât străbate coridorul încercând să nu se uite la pișcoturile albnegre pe care calcă apăsat. bate la cealaltă ușă cu vopsea scorojită și așteaptă să i se răspundă apoi se trezește în fața lui fräulein anne. privirea ei verde de sub linia severă a bretonului îi face buzele să tremure. lungit sub spaliere motanul picu pe care frau faust i l-a lăsat în grijă lui fräulein anne când a plecat „la germania lor acolo” cum spune olena o privește la fel de verde
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
știi în ce stare de spirit eram când m-am așezat la masa de șah, pe un scaun alb, al unei bătălii încheiate, pe care o semna Yoko Ono. Atât... 2. Pătratele tablei de șah erau albe, oștile, adormite pe linia de pornire, erau albe, scaunul meu și al tău erau albe! Mai lipsea doar paharul de lapte din care aș fi vrut la un moment dat să beau - ce sete oribilă m-ajungea din trecut! - ca totul să fie egal
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
nu voi urlă. Din când în când mai trebuie să arătăm și puțin respect pentru Ordinea Universală. point d’orgue Străduințe mari, pe când intrăm, dimineața, în Catedrală Saint-Pierre din Geneva, ale sunetelor izbucnite spre bolțile gotice să se limpezească în linii, triunghiuri, cristale, - câtă sudoare sub bolovanii urcați, recăzuți, împinși iarăși, de Sisiful orgii! Iată, așadar, inevitabilă metaforă prestigioasa, în spațiul gol, cu masa altarului pustie, în fața doar cu-o psaltire deschisă pe un stativ, ca o condica de Prezență. Și
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/6544_a_7869]
-
mă simțeam, cald încă, nu încă de piatră, printre stâlpii de foarte rece piatră, cum eram îndoit și nesigur sub arcurile, o, sigure, sigure, cu sângele meu împrăștiat și buimac, înspăimântat și haotic, căutând, poate, și el, un soi de linii, de margini și de limanuri. Da, nepermis de atent la mine, cel foarte singur, în catedrală pustie, cu masa altarului goală, în față cu o condica de Prezență. Căutând, în toată nesfârșirea asta un fel de margine. O biată, simplă
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/6544_a_7869]
-
de sîn tu vii la mine cu gînd de pierzanie cu mers amețit îmi ceri să-ți sug tot ce este otravă a minții foc ce îți arde părul roșu cum al păpușilor nebune un picior al tău adoarme pe linia tramvaiului pentru tine suferitoareo au făcut îngerii cerului vopselurile smintelii obrazul tău vrea încă o culoare dar eu știu că tu mori azi ca mîine să ceri o bucată de pîine luminii anul lucrează în tine după nătînge planuri scut
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
de sîn tu vii la mine cu gînd de pierzanie cu mers amețit îmi ceri să-ți sug tot ce este otravă a minții foc ce îți arde părul roșu cum al păpușilor nebune un picior al tău adoarme pe linia tramvaiului pentru tine suferitoareo au făcut îngerii cerului vopselurile smintelii obrazul tău vrea încă o culoare dar eu știu că tu mori azi ca mîine să ceri o bucată de pîine luminii anul lucrează în tine după nătînge planuri scut
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
de pîine-s muiate muște-n zbor Razant la geamul verde al zilelor gustoase; Oh, cad în mari cazane de bulion sonor, Bolborosind în flăcări cu noduri de mătase. Și-un tren marfar și-aruncă frînarul ca pe-o cîrpă Pe liniile luci. Traversele-s sub pacuri Și parcă se aude și-un început de bîrfă Cînd sufletul prin pînze de vechi mărar și-l strecuri. Și-ar fi dovada calmă o piatră: deci exiști În ochii triști ai vacii pierdute-n
Nu-i de glumit c-un fluture, te bagă-n balamuc… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6926_a_8251]
-
vezi - cum vei coborî lent ori poate în trombă pe un peron pe cât de străin pe atât de recognoscibil (cândva chiar ai visat o astfel de hartă polară ) și pașii tăi vor ezita o clipă-două apoi ahtiați brusc de luciul liniilor de cale ferată te vor duce hai-hui într-acolo unde ochii-ți mai văd doar un punct cald pur orbitor Chiar acum și aici ridicăm paharul cu licoare vărsăm un strop ca să-și amintească și morții de noi apoi cântăm
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
piciorul Și iarăși ridicăm paharul cu licoare și vărsăm un strop pentru ei și-i vedem parcă prin străvezimea licorii cum la rându-le varsă un strop pentru noi și se bucură și se bucură laolaltă cu noi Nord Traversez linia de tramvai am un zâmbet precar-dubios pe care cel mai adesea îl port înăuntrul meu Cerul e moale-lânos și probabil mișcarea circulară a norilor mă face să simt o vagă amețeală dacă nu chiar embrionul obscur al unei bucurii începe
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
că ai fost deputat. Dar ia nu mai fi! Să vezi ce șut or să le dea toți. - Doar n-o să-i dea afară pentru că eu nu mai sînt... - N-o să-i dea! Mai rău! Or să-i treacă pe linie moartă tocmai acum, cînd sînt la început. - Și tu crezi că dacă eu o să regulez o călăreață de la circ... - N-am zis s-o regulezi. Ce faci cu ea cînd nu te vede nimeni e treaba ta. Am zis să
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
Emil Brumaru Felii de pîine unse cu magiun, Vagoane vechi trase pe linia moartă, Îngeri strigîndu-mă cu vocea spartă, Pe stradă, cînd mă duc sfios la școală Spre-o profă de română ideală, Care predă "adverbu'"-n pielea goală? Chipiul cefere, frageda haltă Răsfrîntă-n zori în cea mai pură baltă De pe-un
Ce-o să-mi aducă oare Moș Crăciun? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7754_a_9079]
-
de vreo doi ani. Colectivul redacției numără trei oameni cu directorul cu tot, periodicul apare pe 24 de pagini, poeții se publică câte unul pe număr cu maximum trei poezii, prozatorii cel mult o dată pe an, criticii idem (opinii contrare liniei oficiale nu sunt: "revoluția nu poate avea în opoziție decât contrarevoluția, iar aceasta trebuie nimicită!").
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
cel sfânt. 5. Sărutul celor de-acasă, rămași mai bătrâni între ziduri. Urma, în care-ți strecori piciorul și-l retragi zimțuit de ispite. Noaptea ca o limbă uscată trecând peste suflet, asprindu-l. Simplu, gestul acesta fugind în neant, linia de tren, în iarba înaltă. Albul din zare, într-un iris închis. 6. Depărtarea dă sens precum o cupă cu vișine negustată, pe care o vezi etern în tablou. Fotografii, scrisori - retrăiești sărăcia din timpul războiului, mobila adunată într-o
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/7729_a_9054]