445 matches
-
a întrebat: „De ce? La ce-i trebuia?”, el zice: „La nimic. Lasă. Găsesc eu ceva în camera cu probe”. Și în ziua următoare băiatul și fetița erau amândoi tăiați, încă moi, dar acoperiți de cicatrice. Crestați. Scobiți. Mirosind încă a lipici, însă tot mai puternic a lichidul dinăuntrul Suflătoarei Betty care-i pătase covorul de acasă. Motanul Corei mirosea petele astea ore întregi. Nu le lingea, dar le amușina așa de parcă ar fi fost aurolac sau cocaină din camera probelor. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
tocmai îl lăsase din mână și care-i stăruia încă în minte. În roman era vorba de o femeie care s-a răzbunat pe bărbatul care se descotorosise de ea ca de un rahat de câine. Femeia a presărat pe lipiciul plicului o otravă malaeziană puternică, astfel încât bărbatul s-o atingă cu degetele la deschiderea lui. — Tomoe, Singapore a aparținut Arhipeagului Malaez, nu-i așa? — Da, normal. — Otrava aceea... spuse Takamori cu voce pierdută. Știi ce, deschide tu plicul. — Aoleu! De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
un local care astăzi nu mai există. Era acolo o tejghea de marmură și un bărbat costeliv îmi servea tăcut porția de mâncare. Trei arancini pe o farfurie grea de cârciumă. Știi, fetițo, viața este o hârtie adezivă ușor mincinoasă, lipiciul pare să reziste, pare că multe lucruri trebuie să reziste. Apoi o desfaci și îți dai seama că lipsesc o grămadă de lucruri, rămân doar două-trei fleacuri. Ei bine, pentru mine, printre cele două-trei fleacuri, se află o farfurie adâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pruncul rigid pe care-l am în față, în umbra poleită a bisericii. Aureola se sprijină pe un bastonaș negru de metal, pe care, poate, cineva l-a lipit, pentru că pe ceafa de ghips se vede o pată galbenă de lipici învechit. Poate că văd prea multe lucruri, Angela, pentru a putea crede, îmi apar în fața ochilor în puținătatea lor. Mizerabilele lucruri pământești pe care cerul nu le va ajunge niciodată. Sărmana statuie care se plimbă între fân și cutia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mâncarea e, clar, o porcărie. Dar e minunat așa, în spatele clinicii, ca într-o tabără, ca într-o pedeapsă. E cam târziu, pastele sunt moi și umflate, friptura de vițel cu lămâie are marginea întunecată și un sos ce pare lipici de tapițerie. Dar nimeni nu se plânge. Voci șoptite ca în sacristie, clinchet de pahare întoarse cu gura în jos lângă tacâmurile așezate pe foaia de hârtie ce alunecă pe tavă. Câte unul se oprește, caută printre sticluțele de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fi cântat "Imnul umbrelor ce dispar"? Oare cum am îndrăznit să mănânc fără a sta în cap întâi și de a recita de cinci ori "Slavă Uniunii"? Cum am putut adormi culcat? Nu era normal și logic că se toarnă lipici pe tălpi, se aruncă cu picioarele pe tavan lipindu-te acolo? Cât haos era în mintea mea! Dezordine fără măsură! Și, cu toate astea, din atâtea greșeli și lucruri fără noimă, începea să apară un tipar, un algoritm care într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
În toți acești ani, cu toată strădania părinților de a face cadouri profesorilor, doar de vreo două ori a luat mențiune. Nici frumos nu era; avea o uitătură cam sașie Însă era un bărbat norocos. Nu știu cum făcea că avea totuși lipici la fete dar nu s-a putut hotărî pe care dintre atâtea, să aleagă una și să se Însoare, că, iată, trecură anii și s-a trezit că nu are niciun rost; nici familie, nici copii. Poate lipiciul se trăgea
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
avea totuși lipici la fete dar nu s-a putut hotărî pe care dintre atâtea, să aleagă una și să se Însoare, că, iată, trecură anii și s-a trezit că nu are niciun rost; nici familie, nici copii. Poate lipiciul se trăgea de la faptul că, așa cum am spus mai sus, era norocos; moștenise câteva apartamente de la unchii lui care muriseră și nu aveau copii. Mai avea și o mătușă prin Elveția, al cărei bărbat Îi murise și rămăsese de pe urma lui
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
ovații pentru daikokuten stră bat lichidul acesta până la ocean. șase în al patrulea loc: salți din pădurea din apă, printr-o încordare a lui bishamonten, deasupra, pe pământ, unde intri în pădurea de pini-adormitori. încetineală apare în picioarele armatei tale, lipici se ivește între genele oștenilor tăi. jurōjin răsucește campania către aer, toți adepții tăi se suie pe nori nimbus, urmează perioada zborului, unde păduri nu se întâlnesc, trebuie doar ca hotei să hrănească satisfăcător puii norilor nimbus, ești pe cărarea
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și dai fuga pe prispă, să vezi ce găsești pe acolo să te poți descurca mai departe. nouă în al cincilea loc: scoți din cutiuța cu coarne de pui de cărăbuș-hercule douăzeci și patru de bucăți, le lipești uite așa, frumos, cu lipici din salivă de furnici albe, pe o așchie mai lată de baobab-bătrâncapricios, lași unealta la uscat până a doua zi, când dis-de dimineață te apuci, harnică nevoie-mare, de dărăcit în draci, până ai suficient fir să încropești un costumaș foarte
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
țânțar, așa că m-am hotărât să-mi fac una și pentru piept, am și croit bucățile de carton, și urma numai să le cos și să le lipesc, o treabă de vreo jumătate de zi, însă tocmai mi se terminase lipiciul, așa că până la urmă n-am mai făcut-o. În timp ce meșteream la armura mea, mă gândeam la declarația de război, la porumbelul decapitat și la faptul că ce-i acum, nu mai e joacă, e război adevărat, sângeros, și de câte ori mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
subconștientului, mă aud - mă simt - cum îi trag lui Martin ciomăgeala vieții lui, una cu adevărat strașnică, cu toată setea, orbește, fără să-mi pese de nimic. Îmi dau seama că el își dă seama de chestia asta câteodată, de lipiciul ăsta dintre noi. Îl sperii, cu toată vorbăria lui. Da, e deștept, și mi-ar plăcea să mă pot exprima ca el, dar mi-am dat seama că e un amărât chiar din prima clipă. Am rămas în aceeași poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
gangsta rap și muzică indiană de sitar. Dinaintea mea sunt îngrămădite piese din sanatorii și studiouri de film, elevatoare industriale și rafinării. La radio e trance electronic, reggae, vals. Bucăți de catedrale, închisori și cazărmi, amestecate grămadă. Cu pensula și lipiciul, pun cap la cap coșuri de fum, acoperișuri vitrate, domuri geodezice și minarete. Apeducte romanice lipite de clădiri art deco lipite de cafenele pentru fumătorii de opiu lipite de cârciumi din Vestul sălbatic lipite de călușei de bâlci lipite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
erau cei doi din fotografia de nuntă. Casa era pentru cea de-a doua aniversare a lui Katrin. Totul trebuia să fie perfect. O dovadă a talentului și inteligenței noastre. O capodoperă care să ne supraviețuiască. Portocalele și benzina, mirosul lipiciului, se amestecă cu mirosul de rahat. Degetele și palmele mele au o crustă de ferestre, portaluri și aparate de aer condiționat, închegate în lipiciul uscat. Pe cămașă mi s-au lipit uși turnante, scări rulante și copaci, și dau radioul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dovadă a talentului și inteligenței noastre. O capodoperă care să ne supraviețuiască. Portocalele și benzina, mirosul lipiciului, se amestecă cu mirosul de rahat. Degetele și palmele mele au o crustă de ferestre, portaluri și aparate de aer condiționat, închegate în lipiciul uscat. Pe cămașă mi s-au lipit uși turnante, scări rulante și copaci, și dau radioul mai tare. Atâta muncă, iubire și chin și atâta timp, viața mea, irosite. Am distrus tot ce-am sperat că-mi va supraviețui. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Rock, deasupra pivnițelor arse ale banului Racoviță, Miliția Capitalei. - Hai că te-am filmat, scămoșatule, că la sânul tău, inima de la nici-un cur de miere nu găsește vreo mângâiere... O vezi p-aia cu țâțele cât doi hectolitri de lipici că ce boală vede pe tine?... - Și dac-aș vedea-o?... - Oi fi bolnav la vreo paralizie, jerpelitule. Ți-o fi plăcând să te joci doar de-a scăpatul săpunului, cu bulangiii de prin băile publice... Ești poponaut-șef, moșule? - Par
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de joagărul greierilor, clefăiturile dulăilor ce-și rodeau înnebuniți cîte-un mădular, schelălăiturile paturilor în care bunicuțe lubrice își atrăgeau din zbor cîte-un nepot. Își aruncă apoi cu veselie capul pe spate. Și izbucni într-un răcnet, ce înmuie până și lipiciul sticlelor de pe mesele din cartier. Cântând c-o voce lăcrămoasă, antrenantă, pipăitoare, de țambalagiu deșucheat: 138 DANIEL BĂNULESCU pentru care, cu tot convoiul ăla, se reînșurubase aici era tocmai acela că-i ploua teribil în gură. Ca, măcar în noaptea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Ierbii Fiarelor, Genel și Ho diábolos. Comandantul Suprem mai trasă un semn minus în carnețelul său, în dreptul lui Gabrea. Și, într-o plimbare per pedes prin primăvara potopitoare, se întoarse devreme în Palatul Primăverii, să se spele și dânsul de lipiciul scârbos al deghizamentului. Și pentru a se culca mai din timp, a doua zi având planificată declanșarea una dintre celebrele și inopinatele sale vizite de lucru, metodă garantată, prin care îi mai dezmorțea pe leneși și își mai finaliza Ctitoriile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o pereche de sandale ortopedice, cu talpă de plută, care arătau cu cel puțin un număr mai mici decât ar fi trebuit. Julia a studiat intrigată fotografia, ca să afle identitatea acelei nefericite care arăta de parcă s-ar fi tăvălit în lipici, după care s-ar fi aruncat într-un șifonier etichetat „victimă a modei“. Ah, s-a gândit Julia. O soție de fotbalist! Încă un exemplu de triumf al prostului gust, susținut de prea mulți bani. Fata era drăguță și ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de zid?“. „Nu!“, s-a răstit el și s-a repezit spre o altă coloană. SCRIITOAREA. Venea la cofetăria „Tineretului“ și își întindea pe măsuța de lângă sobă teancuri de caiete, agende, creioane, fel și fel de foi, un borcan cu lipici și un fel de foarfece ciunt, cu un braț rupt la jumătate. Scria cu sârg, cufundată în taina ei. O bătrânică rotundă, cu fața roșie, ochi mici, părul alb, des, tuns scurt. Am încercat să discut și cu ea. Zâmbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Ideea de a face o mică pauză înainte de friptură întruni aprobări unanime. Celor 15 adulți li se alătură și Nicu, al 16-lea, fiindcă el se simțea ca aparținând mai degrabă lumii de la masa mare decât mesei copiilor. Cum avea lipici la oameni, fu acceptat ca noutate. Așadar s-au scris pe bilețele numere de la 1 la 16 și s-au amestecat în pălăria lui Peppin Mirto, ca să se tragă la sorți ordinea intervențiilor. Pălăria și hazardul au hotărât ca domnul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fierbinți, pe care le mângâiaseră zei ca Ares, Dionysos, Hermes, Poseidon și muritori ca Anchises, Adonis. Intuiam îmbrățișările, șoaptele lor. Apoi vocea ei șovăindă. Timbrul. Mai ușor mi-aș fi pututo imagina pe Afrodita ca întreg, dacă asamblâdui componentele cu lipici de duzină (șutit și ăsta de șmecherii care, lucrând la vreo cizmărie, aduceau acasă materie primă, ca să mai scoată un ban, pentru că salariul era, ziceau ei printre dinții galbeni de fumat, chiar prea subțirel), care mai lasă și urme galbene
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vîrful muntelui Amana, din vîrful muntelui Senir și Hermon, din vizuinile leilor, din munții pardoșilor! 9. Mi-ai răpit inima, soro, mireaso, mi-ai răpit inima numai cu o privire, numai cu unul din lănțișoarele de la gîtul tău! 10. Ce lipici în dezmierdările tale, soro, mireaso! Dezmierdările tale prețuiesc mai mult decît vinul, și miresmele tale sunt mai plăcute decît toate miroznele! 11. Miere picură din buzele tale, mireaso, miere și lapte se află sub limba ta, și mirosul hainelor tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
abia apoi de Elveția, după ce i se spune unde se află Lausanne. Sophie se desprinde de la brațul ambilor băieți - care au intenții bune, dar nu se pricep să apuce - transformându‑se într‑o plantă carnivoră primejdioasă, care ucide insecte cu lipiciul ei. Declară că nu admite să mai fie deranjată în vreun fel. O să plece ca să nu mai fie nevoită să‑i vadă pe ăștia doi. Sunt micii dumitale admiratori, Sophie, zâmbește mama partenerului de dans. Ei, atunci distracție plăcută, dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
am putut aduce cu noi pe Tubu. Părintele ne-a băgat sub patrafir, a cântat puțin, ne-a vorbit despre transformarea lui eros în agape. S-au pus giamparale, pe balcon s-au prăjit hălci, scoici, guvizi. Părintele a avut lipici la viitoarea mamă-soacră, coafeza - probabil datorită asemănării cu un Alain Delon mai dolofan cu vreo patruzeci de kilograme. Coafeza era mai înaltă decât el cu un cap, însă cuscrul nu avea ticul la ochiul drept și hernia de disc ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]