KorAP: Find »[drukola/base=lipitoare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...16 17 18 ...21 >

504 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363

început am crezut că era doar o iluzie optică pricinuită de lovitura de la cap. Am scos lanterna, mi-am luminat mâinile și am constatat că ele nu tremurau. Stăteam încă bine cu nervii, dar asta însemna că se cutremura pământul. — Lipitori! țipă ea. Urcă din gropi. Sunt milioane. Dacă mai pierdem timpul și ajung la noi, ne sug tot sângele. — Aoleu! Deci la ele te gândeai când ai zis că ne paște ceva mult mai grav decât un cutremur. — Nu. Lipitorile

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
Lipitori! țipă ea. Urcă din gropi. Sunt milioane. Dacă mai pierdem timpul și ajung la noi, ne sug tot sângele. — Aoleu! Deci la ele te gândeai când ai zis că ne paște ceva mult mai grav decât un cutremur. — Nu. Lipitorile sunt doar începutul. Chiar mă refeream la ceva extrem de grav. Hai, grăbește-te! Am pornit mai departe, legați unul de altul cu funia de nailon. Călcam în picioare lipitori după lipitori. Terenul devenise alunecos din pricina lor. Mă treceau fiori din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
că ne paște ceva mult mai grav decât un cutremur. — Nu. Lipitorile sunt doar începutul. Chiar mă refeream la ceva extrem de grav. Hai, grăbește-te! Am pornit mai departe, legați unul de altul cu funia de nailon. Călcam în picioare lipitori după lipitori. Terenul devenise alunecos din pricina lor. Mă treceau fiori din cap până-n picioare. Atenție pe unde calci! Dacă aluneci în vreo groapă, s-a zis cu tine! Nici nu-ți poți imagina câte lipitori sunt într-una singură. M-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
paște ceva mult mai grav decât un cutremur. — Nu. Lipitorile sunt doar începutul. Chiar mă refeream la ceva extrem de grav. Hai, grăbește-te! Am pornit mai departe, legați unul de altul cu funia de nailon. Călcam în picioare lipitori după lipitori. Terenul devenise alunecos din pricina lor. Mă treceau fiori din cap până-n picioare. Atenție pe unde calci! Dacă aluneci în vreo groapă, s-a zis cu tine! Nici nu-ți poți imagina câte lipitori sunt într-una singură. M-a prins

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
de nailon. Călcam în picioare lipitori după lipitori. Terenul devenise alunecos din pricina lor. Mă treceau fiori din cap până-n picioare. Atenție pe unde calci! Dacă aluneci în vreo groapă, s-a zis cu tine! Nici nu-ți poți imagina câte lipitori sunt într-una singură. M-a prins de cot, iar eu m-am agățat de poala canadienei pe care o purta. Înaintam cumplit de greu pe lespedea alunecoasă, îngustă doar de vreo treizeci de centimetri. Mai era și beznă cumplită

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
sunt într-una singură. M-a prins de cot, iar eu m-am agățat de poala canadienei pe care o purta. Înaintam cumplit de greu pe lespedea alunecoasă, îngustă doar de vreo treizeci de centimetri. Mai era și beznă cumplită. Lipitorile strivite se lipeau de tălpile tenișilor, transformându-se într-o masă gelatinoasă care se îngroșa mereu. Cred că apucaseră să se cațere câteva pe mine când am căzut adineauri. Le simțeam pe gât și după urechi, sugându-mi sângele. Nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
să leșin când vedeam cât de multe erau. Și continuau să iasă din gropi altele și altele. — Chiar crezi că pe vremuri Întunegrii aruncau victimele sacrificate în asemenea gropi? am întrebat-o pe fată. — Da. Sigur. — Groaznic! — Se considera că lipitorile erau mesagerii acelor pești. Întunegrii le aduceau și lor ofrande de carne proaspătă și de sânge cald. Ființe umane prinse la suprafață și târâte aici, în subteran. — Dar nu mai practică obiceiul, nu? Nu cred. Bunicul zicea că acum se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
și lor ofrande de carne proaspătă și de sânge cald. Ființe umane prinse la suprafață și târâte aici, în subteran. — Dar nu mai practică obiceiul, nu? Nu cred. Bunicul zicea că acum se hrănesc ei înșiși cu carne umană, iar lipitorilor și peștilor le aduc drept ofrandă doar capetele celor pe care-i mănâncă ei. De când locul acesta este considerat sacru, n-a reușit nimeni să mai intre aici. Am sărit peste o mulțime de gropi și am călcat în picioare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
peștilor le aduc drept ofrandă doar capetele celor pe care-i mănâncă ei. De când locul acesta este considerat sacru, n-a reușit nimeni să mai intre aici. Am sărit peste o mulțime de gropi și am călcat în picioare nenumărate lipitori. Era cât pe-aci să cădem de mai multe ori, dar ne sprijineam unul de altul și-am reușit să scăpăm cu bine de fiecare dată. Din fundul gropilor se înălța un șuierat oribil, lăsându-ne impresia unor tentacule uriașe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
șuierat oribil, lăsându-ne impresia unor tentacule uriașe care ne împrejmuiseră și care băteau aerul cu putere. Am ciulit urechile și am auzit ceva care semăna cu hioo hioo. Ca horcăitul unor creaturi decapitate. — Se apropie apa, mă anunță ea. Lipitorile au fost doar începutul. Ele vor dispărea la un moment dat și vom avea de luptat cu apa. O să țâșnească din toate gropile astea și zona se transformă într-o adevărată mlaștină. Lipitorile au simțit și de aceea au ieșit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
decapitate. — Se apropie apa, mă anunță ea. Lipitorile au fost doar începutul. Ele vor dispărea la un moment dat și vom avea de luptat cu apa. O să țâșnească din toate gropile astea și zona se transformă într-o adevărată mlaștină. Lipitorile au simțit și de aceea au ieșit la suprafață. Întotdeauna trec pe la altar înainte de a se ridica apa. Știai toate astea? am întrebat eu îngrozit. De ce nu mi-ai spus și mie de la bun început? — Să fiu sinceră, nu eram

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
m-am gândit tot timpul. Nu mai terminam cu problemele. Înaintam de la groapă la groapă, pășind cu grijă, dar nu se mai terminau. Unde-o fi capătul lor? m-am întrebat. Ca să nu mai vorbesc de tălpile tenișilor, pline de lipitori moarte. Nici nu mai simțeam pământul sub ele. Îmi era tot mai greu să mă concentrez și să-mi păstrez echilibrul. Atât trupul, cât și psihicul își au limitele lor și o dată depășite, e greu să le mai controlezi. O

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
degeaba din cap. Nu se vedea nimic în bezna aceea. — Ai auzit ce-am zis? Ești teafăr? — Am auzit. Mi-e doar puțin greață. Îmi simțeam stomacul în gât cam de multișor. Nici nu era de mirare cu miile de lipitori care miroseau oribil și se lipeau de noi, cu aerul ăla închis și bezna înfiorătoare, cu oboseala sfâșietoare și dorința înnebunitoare de a trage un pui de somn. Toate au o limită. Nervii îmi erau încordați la maximum. Mă simțeam

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
permiteam să irosesc nici o mișcare. Trebuia să mă concentrez doar asupra drumului. Aș fi vrut să văd cum se lumina de ziuă, să simt mirosul copacilor în zori, să răsfoiesc paginile ziarelor. Mă săturasem până peste cap de întuneric, de lipitori, de gropi, de Întunegri. Fiecare bucățică a trupului meu tânjea după lumină. Lumină adevărată. În timp ce mă gândeam la toate astea, mi-am simțit stomacul contractându-se și un miros oribil în gură. De pizza cu salam stricat. — N-ai decât

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
în capul meu. Îmi petreceam timpul liber singur, citind cărți vechi, uitându-mă la video - în general la filme de la Hollywood , bând bere sau whisky. De aceea nu m-au mai interesat ziarele și revistele. Poate că din pricina întunericului, a lipitorilor și a gropilor, simțeam acum nevoia să citesc un ziar. Voiam să stau undeva la soare, să-l citesc de la cap la coadă, fără să sar un rând, așa cum pisica linge ultima picătură de lapte din farfurie. Să absorb în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
le-ai auzit mai înainte au fost provocate de presiunea aerului din conductele de apă. O dată ieșit aerul, apa nu mai întâlnește nici un obstacol. M-a luat de mână și am sărit peste ultimele gropi. Mi se părea că numărul lipitorilor care se mișcau pe lespede scăzuse considerabil. După ce-am sărit peste cele cinci sau șase gropi, am ajuns iar pe un platou întins. Nu mai erau găuri, nu se mai vedeau lipitori. Cred că o luaseră în direcție opusă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
ultimele gropi. Mi se părea că numărul lipitorilor care se mișcau pe lespede scăzuse considerabil. După ce-am sărit peste cele cinci sau șase gropi, am ajuns iar pe un platou întins. Nu mai erau găuri, nu se mai vedeau lipitori. Cred că o luaseră în direcție opusă în căutare de adăpost. Am scăpat de ce-a fost mai scârbos. Chiar dacă muream acum, măcar nu ne găseam sfârșitul într-o groapă plină de lipitori. Am întins mâna la gât fără să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
mai erau găuri, nu se mai vedeau lipitori. Cred că o luaseră în direcție opusă în căutare de adăpost. Am scăpat de ce-a fost mai scârbos. Chiar dacă muream acum, măcar nu ne găseam sfârșitul într-o groapă plină de lipitori. Am întins mâna la gât fără să vreau. Îmi doream să scap de lipitori, dar fata m-a oprit. — Lasă-le în pace! Nu mori de la cinci-șase lipitori și mai rămâi și fără piele. Nu știai nici măcar atâta lucru? — Nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
opusă în căutare de adăpost. Am scăpat de ce-a fost mai scârbos. Chiar dacă muream acum, măcar nu ne găseam sfârșitul într-o groapă plină de lipitori. Am întins mâna la gât fără să vreau. Îmi doream să scap de lipitori, dar fata m-a oprit. — Lasă-le în pace! Nu mori de la cinci-șase lipitori și mai rămâi și fără piele. Nu știai nici măcar atâta lucru? — Nu. Mă simțeam teribil de prost. Am mai înaintat vreo douăzeci-treizeci de pași și ne-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
muream acum, măcar nu ne găseam sfârșitul într-o groapă plină de lipitori. Am întins mâna la gât fără să vreau. Îmi doream să scap de lipitori, dar fata m-a oprit. — Lasă-le în pace! Nu mori de la cinci-șase lipitori și mai rămâi și fără piele. Nu știai nici măcar atâta lucru? — Nu. Mă simțeam teribil de prost. Am mai înaintat vreo douăzeci-treizeci de pași și ne-am oprit. În fața ochilor noștri se înălța un turn cilindric uriaș. A luminat turnul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-mi imaginez ce ne aștepta. Am urcat mai departe spre turn, cât am putut de repede, pe treptele în formă de spirală. Turnul acela de care ne agățam cu atâta disperare se înălța în mijlocul platoului înconjurat de găuri pline cu lipitori. După zgomotul apei, noi ne cățăram pe stâlpul ornamental ce se afla în mijlocul șuvoiului. Sus. Tot mai sus. Dacă explicațiile pe care mi le dăduse erau corecte, însemna că partea superioară a turnului devenea un fel de insulă în mijlocul unei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
normal. Cravată în dungi: roșu pal cu o nuanță deschisă de albastru-verzui. Ca marea înspumată. Mi le cumpăram de la un magazin cu produse de calitate și după ce mă îmbrăcam frumos, intram în bar și comandam un whisky dublu cu gheață. Lipitorile, Întunegrii și peștii cu gheare n-aveau decât să-și facă de cap în lumea lor subterană. Eu mă îmbrăcam frumos și mă delectam cu un whisky sosit tocmai din Scoția. Sus, la lumina soarelui. Mi-am dat imediat seama

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
să mă întâlnesc cu el. — Nu-i nimic. Nu mai contează, spuse Profesorul. Ce anume nu mai contează? am întrebat eu. — Fii calm și ai răbdare. Ajungem să discutăm și despre asta. Stai jos ca să te scap mai întâi de lipitoarea de pe gât. Să știi că o să cam lase urme dacă o smulgem. M-am așezat lângă Profesor și fata lângă mine. A scos o cutie cu chibrituri din buzunar, a scăpărat unul și l-a apropiat de lipitoare. Îmi supsese

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
întâi de lipitoarea de pe gât. Să știi că o să cam lase urme dacă o smulgem. M-am așezat lângă Profesor și fata lângă mine. A scos o cutie cu chibrituri din buzunar, a scăpărat unul și l-a apropiat de lipitoare. Îmi supsese ceva sânge. Era umflată ca un dop de plută. Când a atins-o cu chibritul, a sfârâit și a căzut. S-a chircit toată, dar fata a strivit-o imediat cu talpa tenisului. Am simțit o arsură pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
crezut că o să-mi plesnească pielea precum coaja unei roșii răscoapte. Dacă mai continuam cu rănile vreo săptămână, eram bun de pozat pentru afișe cu reclamă făcută plasturilor din vitrinele farmaciilor. Tăiat la burtă, lovit la cap, cu vânătăi de la lipitori... Ca să fie și mai comică situația, poate nu strica și un penis în erecție incompletă. Nu cumva aveți ceva mâncare la voi? întrebă Profesorul. Eu am plecat în mare grabă și n-am mai apucat să iau. De ieri n-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]