745 matches
-
din Tel Aviv, născut în România. Cu o zi înainte de plecare, m-a rugat să-l ajut să cumpere o valiză mare. "Cât de mare?" l-am întrebat. "Cea mai mare din România!" După îndelungi căutări am găsit-o pe Lipscani 2 metri pe un metru! Aveam să aflu pentru ce-i trebuie: la Hala din Piața Unirii a umplut "sarcofagul" cu leuștean, mărar, pătrunjel, cimbru..., produse destinate mamei, mătușilor, verișoarelor, soacrei, prietenelor, pentru care aceste minunății "de acasă" valorau aur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
16 noiembrie 1897, În timpul unei Întruniri organizată de evrei pentru a protesta contra proiectului Berindei o parte a studențimii a pătruns În sală și a declanșat un scandal, urmat de bătăi și de distrugerea unor prăvălii evreiești din zona cartierelor Lipscani, Văcărești și chiar de pe Calea Victoriei. În duminica următoare au avut loc alte tulburări Îndreptate Împotriva redacției ziarului „Lumea Nouă” a socialistului Vasile Morțun, care ceruse intervenția poliției. Dar poliția a fost atât de ineficientă, Încât evreii erau maltratați În fața autorităților
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
să ne mai gândim! Zoe: Nu mai e vreme de gândit, Fănică! Fiecare minută care trece mă apropie de pieire... Trebuie să te hotărăști! Tipătescu: (în luptă cu el însuși) Să mă hotărăsc! Să mă hotărăsc... Zoe: (înecată) Adineaori, în Lipscani, am aflat de arestarea lui Cațavencu. Am alergat ca o nebună la redacție. Iată ce foaie au scos comitetul lor. (îi dă foaia, Tipătescu o citește încet.) Înțelegi la ce trebuie să ne așteptăm după arestarea lui. Tipătescu: Omul ăsta
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
fost, după opinia sa, alungarea evreilor „vagabonzi“ peste hotare. Interpelarea acestuia a fost susținută și de Cezar Bolliac care, exagerând la rându-i, s-a referit la situația din București unde „artera principală a Capitalei, Ulița Franceză, Podul Mogoșoaiei, ulița Lipscanilor, toate colțurile, toate pozițiile frumoase sunt în mâinile ovreilor...“ (MOF, nr. cit., p. 1308). O zi mai târziu, la 17/29 decembrie 1869, în numele guvernului, Mihail Kogălniceanu va face însă precizarea finală: „În privința israeliților noi îndeosebi am luat toate măsurile
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Meitani, în care se afla Prefectura Poliției Capitalei (astăzi sediul Poliției Capitalei); pe locul librăriei s a ridicat după Primul Război Mondial marele magazin universal „Socec - Galeriile Lafayette“, (Calea Victoriei nr. 17). Strada „care nu fusese deschisă“, amintită de Bacalbașa era „Lipscanii noi“, considerată azi o continuare a străzii Lipscani. 106. Grădina Colos se afla pe Calea Victoriei nr. 21, dincolo de clădirea Poliției Capitalei. 107. Legația Rusiei țariste (în clădirea donată imperiului rus de fostul domnitor sârb Miloș Obrenovici) s-a aflat până la
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
astăzi sediul Poliției Capitalei); pe locul librăriei s a ridicat după Primul Război Mondial marele magazin universal „Socec - Galeriile Lafayette“, (Calea Victoriei nr. 17). Strada „care nu fusese deschisă“, amintită de Bacalbașa era „Lipscanii noi“, considerată azi o continuare a străzii Lipscani. 106. Grădina Colos se afla pe Calea Victoriei nr. 21, dincolo de clădirea Poliției Capitalei. 107. Legația Rusiei țariste (în clădirea donată imperiului rus de fostul domnitor sârb Miloș Obrenovici) s-a aflat până la Primul Război Mondial pe Calea Victoriei nr. 23, lângă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
există astăzi, nici Palatul Ministerului de Externe 161, nici b-dul Colței (astăzi Lascăr Catargiu 162), nici plantația de pe Șos. Ștefan cel Mare, nici pavaj, nici alinierea. Era cu totul un alt cartier, îngust, înnoroiat, fără aer și fără lumină. Strada Lipscani e mult transformată din punctul de vedere al clădirilor. Aproape nimic din ceea ce vedem astăzi nu exista la 1871.163 Primăriile ar fi putut profita de ocazie ca să îndrepte și să lărgească această străduță cu o atât de mare circulație
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nală164, casa Schlesinger, magazinul Missir, casa Crisovelloni și încă câteva. Pe dreapta nu existau: grădina bisericii Zlătari 165, Hotelul Carol, Palatul Daciei 166, casa din colțul stradei Smârdan, „La Globul verde“, casa Bechianu 167 etc. etc. Pe întregul parcurs al Lipscanilor erau numai case joase, mici și vechi. bucureștiul în 1871 123 159. Astăzi bulevardul Iancu de Hunedoara. 160. Hanul lui Niculcea se afla la capătul Bulevardului Iancu de Hunedoara, în fața clădirii Guvernului României de astăzi; a fost demolat în 1897
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
s a ridicat clădirea Guvernului României de astăzi (în anii 1937-1938). 162. Deschiderea bulevardului cuprins între Piața Victoriei și Piața Romană - secțiune a marii artere care urma să străbată orașul de la nord la sud - a început în 1894. 163. Strada Lipscani exista de la începutul secolului al XVIII-lea, sub numele de „Ulița cea mare de lângă Curtea domnească“. Bacalbașa va aminti clădirile care se aflau în deceniul al treilea al secolului al XIX-lea pe secțiunea principală a străzii Lipscani, pornind dinspre
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
163. Strada Lipscani exista de la începutul secolului al XVIII-lea, sub numele de „Ulița cea mare de lângă Curtea domnească“. Bacalbașa va aminti clădirile care se aflau în deceniul al treilea al secolului al XIX-lea pe secțiunea principală a străzii Lipscani, pornind dinspre Calea Victoriei către Piața Sf. Gheorghe. 164. Clădirea Băncii Naționale a fost ridicată între anii 1883 și 1885 pe locul unde ființase vreme de două veacuri, până în 1883, primul dintre marile hanuri bucureștene, Hanul Șerban Vodă, construit de voievodul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a fost ridicată între anii 1883 și 1885 pe locul unde ființase vreme de două veacuri, până în 1883, primul dintre marile hanuri bucureștene, Hanul Șerban Vodă, construit de voievodul Șerban Cantacuzino. 165. Grădina bisericii Zlătari de pe Calea Victoriei colț cu strada Lipscani, pe locul căreia se află acum un bloc. 166. Clădirea Societății de asigurări „Dacia România“ în care a funcționat în anii 1950 Conservatorul de muzică și Editura Muzicală. Renovată, clădirea adăpostește astăzi mai multe magazine. 167. Aparținând lui Stancu R.
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
bloc. 166. Clădirea Societății de asigurări „Dacia România“ în care a funcționat în anii 1950 Conservatorul de muzică și Editura Muzicală. Renovată, clădirea adăpostește astăzi mai multe magazine. 167. Aparținând lui Stancu R. Becheanu (1826- 1907), unul dintre vestiții negustori lipscani, fost și președinte al Camerei de Comerț din București. Strada Academiei nu mai e de recunoscut. Aproape totul e nou.168 Începând din strada Paris, avem în colțul din dreapta cinematograful Volta, care nu exista, apoi Hotelul Minerva, clădit de drul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
care, în București, corpurile de case de pe strada Doamnei nr. 6-8 (foste ale vornicului Alecu Vilara, apoi ale maiorului sârb Mișa Anastasievici), altele, mai noi, în apropiere, pe strada Karagheorghevici (astăzi strada Eugeniu Carada, care leagă strada Doamnei de strada Lipscani), sala de spectacole Hugo (de pe strada Karagheor ghevici, în spatele Băncii Naționale) ș.a.; în casele „maior Mișa“, cum erau cunoscute în epocă, de pe strada Doamnei 6-8, și-a avut sediul, în 1890-1891, Clubul muncitorilor din București (actele acestor case se găsesc
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
sală de restaurant la etaj, era instalat deasupra băcăniei Dragomir.196 În locul Hotelului Splendid era un mic hotel numit Hotel Orient.197 Existau pe strada Smârdan, pe atunci strada Germană, cele două Concordii: Concordia-nouă și Concordia-veche, ambele hoteluri. În dosul Lipscanilor, alături de actualul Hotel Kiriazi era Hotel Simion 198 de mâna a doua. bucureștiul în 1871 129 Știrbei, existent și astăzi pe Calea Victoriei colț cu strada Banului etc.) este aproape completă, știind că marile bulevarde de astăzi pe atunci încă nu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
său din 1873 Ulysse de Marsillac enumera, de altfel, principalele străzi centrale ale Bucureștilor de atunci, în primul rând „son Boulevard de Gand, sa rue de Tolède, sa Ringstrasse“ - Calea Mogoșoaiei (Calea Mogochoii - p. 31), apoi străzile Carol I, Șelari, Lipscani, ulițele din jurul bisericii Sf. Gheorghe Nou, Bulevardul Universității, strada Colței și cam atât. Bucureștii aveau la începutul deceniului al optulea al secolului al XIX-lea 658 de străzi (cu o lungime totală de 203 104 m, din care 119 460
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
220 Pe vremea aceea, și câțiva ani mai târziu, în locul actualului Hotel Colaro era altă casă mai mică și o cafenea curățică ținută de un german anume Labes 221. Cafeneaua Labes era mult frecventată de tineret. Cafeneaua Ströbel din strada Lipscani 222 era instalată într-o casă cu un singur rând și o mică grădiniță în față. Foarte îngrijit ținută de un german, avea două biliarde și restaurant. Era foarte căutată de societatea mijlocie. O mare cafenea în fața Hotelului Simion. O
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
bucătărie orientală, pe strada Smârdan, nr. 35; birtul Colaro se afla la nr. 1. 221. În 1873 se făcea reclamă cafenelei Labes, de pe strada Germană (Smârdan), deschisă de Jacques și Henry Labes; în 1885 funcționa o Café Labes, pe str. Lipscani nr. 2. 222. Cafeneaua Ströbel și birtul cu bucătărie vieneză, situate în spatele Hanului Zlătari. La Hotel de France 223 era în subsol o cafenea cu biliard. Liceenii și studenții o frecventau mult atrași fiind de către cele două frumoase blonde, fiicele
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
la orele 6 sau 7. Dimineața nu luam nimic pe stomacul gol. La birt prânzeam fără vin și fără desert, iar abonamentul varia între 30 și 40 lei lunar, după calitatea birtului. La ulicioara, la Sf. Nicolae 228, între str. Lipscani și strada Doamnei, era un birt încă și mai ieftin, se mânca cu 20 lei pe lună. După războiul din 1877 am făcut cunoștință cu alte birturi mai săltate... Era birtul lui Enache de lângă Ministerul de Interne, în strada Academiei
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
al Capitalei. A fost cel dintâi român care a îndrăznit să atace această industrie, și cel dintâi care a sustras clientela românească birniciei conservelor străine.274 Băcani mari mai erau: Păun Popescu în Hanul Zlătari, Martinovici 275 și Fundescu în Lipscani, Sălcianu în Câmpineanu (azi Hotelul Simplon), Colțescu și Petrache Ion în casele Crețeanu (astăzi Palatul Băncii Națiunii), Cavadia, Rietz 276 în strada Carol, Anghelescu în fața Palatului Regal etc. bisericile: Bucureștii au fost un oraș cu foarte multe biserici; aproape pe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fasole grasă verde, fasole fină verde, dovlecei verzi, tarhon verde, pătlăgele vinete și bame verzi (TEL., an. VIII, 8 ianuarie 1877, p. 4). 275. Băcănia lui „Martinovici și Angelu“ (desigur Anghel), cu firma „La Crucea de aur“, la intersecția străzii Lipscani cu strada Smârdan („în colțul Hanului Șerban-Vodă“), pe aceeași parte cu Banca Națională; în 1871, când Bacalbașa sosea la București, băcănia punea la dispoziția cumpărătorilor un sortiment bogat și variat printre care: zahăr, cafea, lumânări, pesmeți de Presburg și de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
comerțul cu cartea de prin 1838, fiind primul editor modern din țara noastră; activitatea editorială propriu-zisă și-a început-o în 1846; în 1873 sediul „Librăriei G. Ioanid și Spirescu“ (A. Spirescu era ginerele lui Ioanid) se afla pe strada Lipscani la nr. 18, lângă băcănia lui Păun Popescu. În 1874 G. Ioanid a dat faliment, fondul său de carte trecând în 1877 în proprietatea librăriei fraților Ionnițiu (strada Lipscani, nr. 27). 283. Ca și I.V. Socec, Honoriu C. Wartha (1839-
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Spirescu“ (A. Spirescu era ginerele lui Ioanid) se afla pe strada Lipscani la nr. 18, lângă băcănia lui Păun Popescu. În 1874 G. Ioanid a dat faliment, fondul său de carte trecând în 1877 în proprietatea librăriei fraților Ionnițiu (strada Lipscani, nr. 27). 283. Ca și I.V. Socec, Honoriu C. Wartha (1839- 1894) fusese adus de G. Ioanid de la Brașov, pentru a lucra în librăria acestuia; în 1859 a deschis o librărie proprie, în asociație cu Bălăceanu, pe Podul Mogoșoaiei. În
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Honoriu C. Wartha (1839- 1894) fusese adus de G. Ioanid de la Brașov, pentru a lucra în librăria acestuia; în 1859 a deschis o librărie proprie, în asociație cu Bălăceanu, pe Podul Mogoșoaiei. În 1871 librăria sa era instalată pe strada Lipscani la nr. 7 (în Hanul Greci). Și-a încetat activitatea ca librar în anul 1874. 284. Librăria Ig. Haiman se afla pe Calea Mogoșoaiei, nr. 74, în fața Palatului Regal (pe la 1890); ea a fost „cea dintâi librărie care a introdus
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
care a devenit, după 1876, unul dintre principalii patroni de tipografie din București (în 1878 tipografia „Românul - Carol Göbl“ funcționa pe strada Doamnei la nr. 14). 288. Tipografia Thiel și Weiss, înființată prin 1870, se afla în 1873 pe strada Lipscani, la nr. 11-13; în 1895, după moartea lui Fr. Thiel, Johann (Ioan) Weiss (1832-1904), tipograf venit din Brașov, va ceda mașinile sale ziarului Adevărul. 289. Petre M. Cucu (1844-1902) a lucrat în câteva tipografii bucureștene (uneori fiind asociat cu patronul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
1844-1902) a lucrat în câteva tipografii bucureștene (uneori fiind asociat cu patronul sau însărcinat cu conducerea tipografiei, specialitatea sa fiind aceea de paginator) până în 1877 când se căsătorește cu Dorotheea, văduva lui Anton Mănescu, proprietar al unei tipografii pe strada Lipscani; tipografia purta numele moștenitoarei - Dor. P. Cucu - și funcționa în 1880 pe strada Lipscani la nr. 1-3, dar de conducerea efectivă a ei se ocupa Petre M. Cucu. Probabil că la această tipografie „Cucu“ - în care s-au tipărit câteva
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]