4,922 matches
-
fel e și cu limba lui Herbert, poet, filosof, moralist, dar care a scris într-un limbaj de lemn. Milosz și Herbert nu sunt magi ai poeziei, ci mai degrabă profesori de poezie; poeziile lor sunt tratate. Nu au o lirică erotică. Lipsesc simțămintele, este dăscăleală. Pe de altă parte, Rózewicz, cu excepția „Neliniștii”, toată viața a scris parcă o poezie diferit configurată. Unii critici consideră că a stricat poezia poloneză, a simplificat-o, a făcut-o obișnuită. Părerea lui e că
“Dacă n-ar fi fost Premiul Nobel, Milosz ar fi fost la marginile literaturii“ by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2397_a_3722]
-
vrut să o desprindă. A fost nedrept pedepsită. Nu se înțeleg, după ea, nici îndrăgostiții, de aceea aproape că nu a scris versuri erotice, cu excepția poemului „Nimic de două ori nu se întâmplă” - una din cele mai frumoase poezii din lirica poloneză. După Szymborska nu există rețetă pentru ceva. Și nimic nu poți înțelege până la capăt, ca în „Pisica din camera pustie”, care nu înțelege că stăpânul ei a murit și nu știe ce să facă în continuare. Acum câțiva ani
“Dacă n-ar fi fost Premiul Nobel, Milosz ar fi fost la marginile literaturii“ by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2397_a_3722]
-
Brassart - laureat al celui de al XIV-lea Festival, Dominik Witosz, Aleksy Wróbel, Piotr Kasjas (din Bimingham), Paulina Krzyzaniak (din Glasgow), Stefan Zaonz (Bonn) și mulți alții. Ai spus lucruri interesante de care voi ține seama în antologiile mele de lirică poloneză. În rândul opiniei publice din Polonia ești considerat unul dintre cei mai de seamă propagatori în țară și în străinătate ai poeziei poloneze, dar și ai poeziei universale. Ce acțiuni de care ești mândru ai întreprins în această direcție
“Dacă n-ar fi fost Premiul Nobel, Milosz ar fi fost la marginile literaturii“ by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2397_a_3722]
-
acordă Uniunea Autorilor și Compozitorilor (ZAiKS). Mă ajută colegii mai bogați - poeții. Restul îl finanțez din veniturile editurii mele. Ai fost cu decenii în urmă în România, la invitația Uniunii Scriitorilor din România dar și cu alte prilejuri. Ai cunoscut lirica românească încă de pe vremea studenției noastre, ai tradus câțiva poeți clasici și contemporani (pe Bacovia împreună), incluși în florilegiul tău intitulat sugestiv: Al treilea ochi. Cum ai receptat și cum apreciezi lirica românească? Foarte mult. Este una dintre cele mai
“Dacă n-ar fi fost Premiul Nobel, Milosz ar fi fost la marginile literaturii“ by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2397_a_3722]
-
România dar și cu alte prilejuri. Ai cunoscut lirica românească încă de pe vremea studenției noastre, ai tradus câțiva poeți clasici și contemporani (pe Bacovia împreună), incluși în florilegiul tău intitulat sugestiv: Al treilea ochi. Cum ai receptat și cum apreciezi lirica românească? Foarte mult. Este una dintre cele mai interesante poezii din lume. Personal îmi este aproape. Poeții pe care îi iubesc sunt Mihai Eminescu, George Bacovia, Tudor Arghezi, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Eugen Jebeleanu, Aurel Rău cât și „Miorița”. Păcat
“Dacă n-ar fi fost Premiul Nobel, Milosz ar fi fost la marginile literaturii“ by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2397_a_3722]
-
sfârșit. Poetul însuși e personaj insolit, cu personalitate scindată și reacții neașteptate, oscilând între râs și plâns, între sincopă și precipitație ideatică. Ieșirile lui publice stârnesc, de mult ori sfidează, ca și personajele din epoca filmului mut, sublimul și hilaritatea. Lirica sa sincopată are, de asemenea, puncte tangente cu poezia lui Bacovia, în special cu stanțele burgheze. Scriind aceasta, îmi vin în minte versuri disparate, telegrafice, din poezia Antrenare: „La locul întâlnirii/ am așteptat/ de un timp/ ore trec/ dezolant./ Aceasta
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
ceva curat, dragoste La întrebarea ” Ce înseamnă ndeamnă, de te cheamă, // Tu rămâi eternală, sensibilitate și tot ce-i poetul Mihai Eminescu pentru la toate rece.” [Citat din memorie, frumos în viață. Pentru mine este dumneavoastră?”, pe care am neverificat]. lirica ce m-a condus o viață întreagă adresat-o unor personalități culturale, Sau alt citat, tot din memorie: și, m-a și îndemnat la pictură. Așa că aceștia (dr. Lucian zeev Herșcovici, ” Trăind în cercul vostru strâmt // Eminescu este unic; n-
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
-l apucase și pe-al doilea, scos din rezerva la repezeala ca si cum ar mai fi contat ceva pe cîntarul crunt al războiului: ...și că încă de pe atunci, de prin 1941, făcea poeziile lui dulcege amintind de sfîrșitul secolului trecut, cînd lirica eminesciana îi buimăcise pe ațiți sentimentali confundînd poezia cu clișeele muzicii ușoare... Într-o zi, după ce adusese al șaptelea, sau optulea șir de poezioare mă luase de-o parte, - poate și pentru că, dintre toți, mă purtăm cu el cu cea
Per modo di dire by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18202_a_19527]
-
simbolismului, ridicat la rang de artă. O mare influență asupra lui au avut versurile lui Charles Pierre Baudelaire. La începutul secolului XX, fenomenul denumit minulescianism, a stârnit mari controverse pe malurile Dâmboviței. Simbolismul a reprezentat un prim pas în evoluția liricii vremii. Poezia lui Minulescu urmărea să asocieze valorile sugestivității cu elemente umoristice, pline de muzicalitate. Un estetism dus până la ostentativ, o retorică autoironică. Ion Minulescu s-a născut în noaptea de 6 spre 7 ianuarie 1881, în centrul Bucureștiului, pe
Enigme și controverse Maestrul simbolismului românesc Ion Minulescu. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_454]
-
se adunau nume de marcă, precum Victor Eftimiu, Dimitrie Anghel, Șt.O.Iosif, Panait Cerna, lista fiind lungă. Participanții erau împărțiți în două tabere antagonice, tradiționaliștii și moderniștii. Victor Eftimiu l a caracterizat pe Minulescu ca fiind exuberant, cu o lirică ce năvălește ca un torent. Cu mari dificultăți, Ion Minulescu a început să-și publice poeziile în revistele vremii. La 1 februarie 1905, în revista simbolistă Viața nouă, condusă de Ovid Densușianu, apare poezia În pribegie, în care demonstrează răceala
Enigme și controverse Maestrul simbolismului românesc Ion Minulescu. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_454]
-
În anul 1956, cănd Academia Regală Suedeză îl nominaliza pe Lucian Blaga pentru Premiul Nobel la propunerea a doua eminente personalități contemporane, profesoara universitară Roșa Del Conte din Italia, care studiase profund lirica lui Blaga și profesorul Bazil Munteanu din Franța, România se află sufocata în ceață obsedantului deceniu în care au pierit majoritatea elitelor și valorilor neamului nostru. Când aceștia nu erau lichidați în închisori sau în lagărele cu regim de exterminare
Eu cu lumina mea sporesc a lumii taină Lucian Blaga. In: Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_231]
-
poezii i-au apărut în anul 1910 în revistă „Tribuna” din Arad, iar primele eseuri filosofice întitulate „Despre intuiție în filosofia lui Bergson” în anul 1914, semnate cu pseudonimul Ion Albu. Deși vocația și structura lui psihică erau orientate spre lirica și filozofie, pentru a nu fi înrolat în armată austro-ungară s-a înscris la Institutul Pedagogic și Teologic din Sibiu. Luându-și licență în Teologie a plecat apoi la Viena unde a studiat filozofia între anii 1917-1920, luând doctoratul cu
Eu cu lumina mea sporesc a lumii taină Lucian Blaga. In: Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_231]
-
agenții securității pas cu pas în cadrul „Obiectivului Blaga”, având înfiltrați informatori în cercurile lui cele mai intime. În anul 1953 i s-a permis publicarea traducerii lui „Faust” de Goethe, „Opere” de G.E.Lessig și în 1956 „O antologie din lirica Universală”. În anul 1959, sinistrul poet stalinist Mihai Beniuc, după cum l-a caracterizat I.Muslea, a publicat românul „Pe muche de cuțit” în care l-a atacat în mod josnic pe Lucian Blaga. Fiica lui, Dorli Blaga, în cartea de
Eu cu lumina mea sporesc a lumii taină Lucian Blaga. In: Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_231]
-
Gheorghe Grigurcu Ioan Moldovan aparține liricii Echinoxului "median", cel al anilor '70, alături de Ion Cristofor, Aurel Pantea, Mircea Petean, Augustin Pop etc. Această producție reprezintă un reflux al acelei năvalnice porniri spre cosmos, spre "metafizică" și spre neguroasa abisalitate colectivă care s-a întrupat în scrisul
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
Emil Cioran. Au apărut aici și articole despre Eminescu, uitate în ciuda interesului pe care ele îl prezintă încă (Giraudoux et Eminescu, de Marcello Camilucci, sau La pensée religieuse d'un Musset moldave: Mihail Eminescu, de F. Taillez), si traduceri din lirica să, a lui Arghezi etc. Există informația - pe care n-am cum s-o verific acum - că revista (zece caiete apărute între 1951-1954), europeană și "comunitară" avant la lettre după un program ușor de descifrat în substanță ei, ar fi
E. Cioran și aventura stilului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16720_a_18045]
-
creată în 1883 pentru inaugurarea, la Iași, a statuii lui Ștefan cel Mare, ci încă în 1870 cu prilejul sărbătoririi a patru veacuri a voievodului omagiat la mănăstirea Putna într-o mare festivitate. Este inutil să-i învățăm pe îndrăgostiții liricii eminesciene cum să citească Doina (Cum se cuvine înțeleasă "Doina" lui Eminescu, se intitulează eseul). Mai potrivit ar fi să-i povățuim să nu o considere o capodoperă, ci o modestă compoziție în versuri, în ciuda aprecierii autorului nostru că "Doina
Un doctrinar legionar de azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16768_a_18093]
-
Roxana Racaru Antologia de critică a lui Ștefan Aug. Doinaș prilejuiește o binevenită (re)întîlnire cu bătăliile canonice și idealurile (și greșelile) poetice ale generației "Labiș", în secțiunile Lampa lui Diogene și Poezie și modă poetică, pentru ca Incursiunile în lirica românească să ne apropie de sunetul clasic din vocea poeților mai vechi (Eminescu, Pillat, Bacovia, Arghezi, Ion Barbu, Blaga, Philippide, G. Călinescu) și, pare paradoxal, mai ales în cazul poeților contemporani (Virgil Teodorescu, Dragoș Vrînceanu, Geo Dumitrescu, Gellu Naum, Radu
Vîrsta lirică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16858_a_18183]
-
Negoițescu, Nina Cassian, Eta Boeriu ș.a.). Citite astăzi, fără contextul literar care le-a prilejuit, selecțiunile din volumul Lampa lui Diogene se desprind și de poeții (chiar mai cunoscuți) comentați, alcătuind un adevărat manual de estetică '60 ("o campanie pentru lirica românească autentică", precizează autorul într-un Avertisment). Fiecare articol lămurește un aspect al lirismului și-l definește (iar poeziile comentate sunt material exemplificator): vers liber, formulă poetică față de manieră și clișeu, situație poetică, raportarea față de tradiție, inteligența artistică, poezia impersonală
Vîrsta lirică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16858_a_18183]
-
filosofarea se vedea, era bine instalată în țesătura cărții și trăise ani de-a rîndul cu articole de comentariu literar. Studiul despre Blaga, deși i-a plăcut poetului filosof, (dar lui i-a plăcut și incalificabila carte despre opera sa lirică scrisă de Melania Livadă) nu mai rezistă azi, cînd exegeza blagiană s-a adîncit și a luat proporții. Deși avea ca motiv central categoria filosofică a mitului, studiul devenit carte analizează volumele în ordinea apariției, socotind Marele Anonim drept răspuns
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
N-ar fi vorba, la Blaga, de o criză teologală ci de un început de creștere în direcția unui sens omologat al transcendenței. Un capitol special (publicat inițial ca foiletoane în revista pe care o conducea) urmărea să determine rolul liricii blagiene asupra celei a tinerei generații. Să adaug că acest studiu se citește, și azi, cu interes și e bine scris. Dar un bine perceptibil aer de fadoare copleșește lectura lui. Însă, în epocă, făcuse un serviciu util liricii blagiene
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
rolul liricii blagiene asupra celei a tinerei generații. Să adaug că acest studiu se citește, și azi, cu interes și e bine scris. Dar un bine perceptibil aer de fadoare copleșește lectura lui. Însă, în epocă, făcuse un serviciu util liricii blagiene, chiar dacă aceasta se impusese, încă de prin anii treizeci, definitiv, nemaifiind negată de spirite bine anacronice ca N. Iorga, M. Dragomirescu, Gh. Bogdan-Duică, care l-au șicanat pe poet, creîndu-i o atmosferă ostilă mai bine de un deceniu (anii
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
Lovinescu socotea că poetul scrie o operă lipsită de artisticitate. Nici în Istoria literaturii a lui Călinescu nu are parte de un tratament mult diferit, oricum neconsiderat decît un poet de a doua sau a treia mărime. Diagnoza în receptarea liricii lui se produce, uimitor, tîrziu, chiar după moartea poetului (1957), pe la începutul anilor șaizeci, cînd noua generație critică îl redescoperă (aici un rol de prim ordin l-au îndeplinit dl. Nicolae Manolescu, regretații poeți Victor Felea și A.E. Baconsky
Viața lui Bacovia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16913_a_18238]
-
anii treizeci, nu considera că e posibil. E asta, negreșit, o reparație a istoriei literare, rar se întîmplă cu posteritatea în care mulți literați își investesc speranțele. Să sperăm că această poziție de prim plan în care a fost instalată lirica lui Bacovia, ca poet simbolist (alături de Arghezi, Blaga și Barbu), se va menține și în viitor și că nu se va petrece altă modificare în receptare care să-l retrimită în neantul tuturor uitărilor. Dl. Constantin Călin, distins coleg de
Viața lui Bacovia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16913_a_18238]
-
foarte multă vreme de poetul Bacăului, a izbutit, în vremurile grele de astăzi, să editeze o foarte bună revistă Sinteze, scrisă, în bună măsură, de d-sa. De astă dată ne propune o lucrare (numai primul ei tom) nu despre lirica poetului ci, cum promite de mult, o biografie. Este, de fapt, această carte intitulată cam anodin Dosarul Bacovia (I), o viață a poetului, în toată cuprinderea ei de timpuriu nevrozată. Indiferent de chestiune, ne avertizează autorul în Preliminarii, țin să
Viața lui Bacovia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16913_a_18238]
-
după alte ample și insistente incursiuni în istoria orașului între 1880-1916, biograful conchide că spațiul literar coincide, la Bacovia, cu spațiul băcăuan, celebra Lacustră tot de aici trăgîndu-și sevele și motivele. Și e, se știe, o poezie definitorie pentru înțelegerea liricii sale. Școala, iar se știe, a fost, pentru debilul care era adolescentul Bacovia, un prilej al tuturor nefericirilor. Nici gimnaziul și liceul n-au fost altfel (a fost și repetent în clasa a IV-a), absolvind liceul tocmai la 22
Viața lui Bacovia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16913_a_18238]