495 matches
-
Părintele Sava s‑a grăbit să‑l viziteze pe suferind, ducând cu el părticica din moaștele sfinte, și anume cinstitul cap al Sfântului Pantelimon. Frații au săvârșit rugăciuni dinaintea icoanei Sfântului, cerând dumnezeiasca sa mijlocire. După ce au adus rugăciuni și litanii, au săvârșit și o slujbă de sfințire a apei. Doctorul bolnav a fost stropit cu apă sfințită. Moaștele sfinte au fost ridicate de stareț, care a făcut sem‑ nul crucii cu ele deasupra suferindului. Doctorul, pocăindu‑se, a cerut iertare
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
déchansons, pref. Claude Sernet, cu ilustrații de Jacques Hérold, Montpellier, 1972; Poèmes roumains, tr. Serge Fauchereau, Paris, 1974; Oeuvres complètes, I-VI, îngr. Henri Béhar, Paris, 1975-1991; [Texte], în Avangardă literară românească, îngr. și introd. Marin Mincu, București, 1983, 88-107; Litanii avantdada, îngr. Alexandru Condeescu, București, 1996; Șapte manifeste Dada. Lampisterii. Omul aproximativ, tr., îngr. și pref. Ion Pop, București, 1996; Fugă (poem dramatic în patru acte și un epilog), tr. Calistrat Costin, Bacău, 1996; Vingt-Cinq poèmes. Douăzeci și cinci de poeme, tr
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
ulterior, iar altele fiind incluse în volumul Cuvinte potrivite (1927) întocmai sau cu foarte mici modificări (Rugă de seară, Drum în iarnă, Lumină lină, Inscripție pe un pahar, Mânăstire, Seara, Stihuri, Tu nu ești frumusețea, Absolutio - reintitulată în volum Binecuvântare, Litanii). Printre reușitele revistei se numără și atragerea colaborării lui G. Topîrceanu. Reproducând poezia Noapte de mai după „Viața românească” din 1910, N. D. Cocea o însoțește de o notă în care recunoaște că Topîrceanu are „foarte mult talent”. În numerele
VIAŢA SOCIALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290537_a_291866]
-
notă în care recunoaște că Topîrceanu are „foarte mult talent”. În numerele următoare poetul figurează cu Nopți, Ceasornicului meu și Unei doamne. Se acordă ospitalitate și unor poeți de notorietate sau având o anume circulație în vreme, ca Ion Minulescu (Litanii pentru miezul nopții), N. Davidescu, A. Mândru, Al. T. Stamatiad, V. Demetrius; se tipăresc versuri postume de Iuliu Cezar Săvescu. În ceea ce privește proza, cel mai de seamă colaborator a fost Gala Galaction, care își publică aici nuvelele Viteazul Jap, Andrei Hoțul
VIAŢA SOCIALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290537_a_291866]
-
naște un învederat organicism al trăirii și viziunii. Imaginea mamei și a poetului-fiu este înconjurată de un nimb sacru, căci V. sacralizează maternitatea, copilăria, bucuriile simple, precum și suferința. O notă aparte, profund existențială, o aduce dialogul cu neființa din ciclul Litanii pentru orgă. V. asumă perseverent o estetică a reazemului moral pe care i-l oferă pământul, natura, cerul, mama. Versurile de dragoste se apropie - ca la Lucian Blaga - de starea complexă, contrapunctică, de situația-limită care atinge intensitatea maximă, „amestecarea” („M-
VIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
de gardul de fier și privește și ea lung, spre nicăieri. Are capul acoperit cu o bucată de pânză de culoare închisă, salbă de aur cu câțiva bănuți mici, discreți la gât. Rostește, mai mult pentru ea, un fel de litanie, venită parcă din noaptea timpului : „Căăpitanuuu’ de jandarmi, căpitanule, dă-ne și noua drumul la gard să ajungem la Sfânta Paraschevaaa, Căpitanule. Laas-oo și pe baba să pună o floare pe Sfânta, Căpitanule”. „Căpitanul” nu este altcineva decât un sergent-major
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
oameni de la țară, din satele din jur, nu ca acum. Trenuri peste trenuri, rata [autobuzul] costa nimic. Acum de unde să mai aibă oamenii bani ? Nu vedeți că s-a închis tot, că nu mai merge nimic în acest oraș ?” Urmează litania obișnuită, pe care am auzit-o de atâtea ori la rândurile în care m-am aflat, amestec de regret pentru tinerețea pierdută, nostalgie și condamnare a comunismului, concomitent. Gardurile metalice ale Jandarmeriei sunt plasate de așa manieră încât două persoane
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
tămăduitoare”, după cum le denumește chiar el, ale unor sfinți foarte cunoscuți și apreciați. De altfel, nu ezită să le recite viața, un fel de pateric ad-hoc, în fața ochilor uimiți ai cumpărătorilor, virtuțile curative ale produsului fiind abil strecurate în lunga litanie. „Dacă vă troznește noaptea mobila în casă, tablourile se mișcă pe pereți, aveți temeri și frici nelămurite, nu mai există pace, înțelegere și bună rânduială în familie, Sfântul Ciprian, prin harul și puterile sale, vă poate ajutaaa”, declamă cântat, lungind
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
din ceruri au nevoie de ajutorul Domnului la fel ca și cele de pe pământ după cum spune Aya: Toate ființele create, spirituale, însuflețite și neînsuflețite din ceruri și de pe pământ Îi aduc recunoștință umilă pentru clemență și binecuvântare individual sau în litanii, se roagă la El pentru ajutor și susținere în dificultate sau I se roagă pentru eliberare de împovărarea vieții sau pentru alinare, ajutor și asistență la dușmănii și la vreme de pericol, sau Îi cer iertare pentru greșeli sau să
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
dintre noi, dar mai ales celor care pot să se exprime, să comunice stările pe care le au, creatorii de valori, artiștii. Nu-i liniște. Spre văile Nirvanei Nu tind. De ce-ntr-al dragostei portic Eu liniștirii să-i ridic litanii Când restul vieții mele nu-i ridic, Când mă-nfierbântă zbuciumarea pură A separării fierului de zgură Și-a sensului în vorbele ce zic?1167 Misticismul, deci, e starea de neliniște din interiorul inconștient al omului. Dacă sufletul uman este
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
făcută lui Brătianu? 67 Sună prea bine ca să fie adevărat; Iorga a încercat să fie "practic" de dragul României. Ce gîndea el despre prezența rușilor reiese din descrierea slujbei Bisericii Ortodoxe de ziua numelui lui Nicolae al II-lea. Chiar și litaniile în registrele joase ale tradiției ortodoxe ruse (după părerea lui Iorga) "ni se păreau, în ciuda credinței noastre ortodoxe comune, ca o invazie străină, o dominație străină insultătoare care apăsa greu asupra sufletelor noastre"68. Se plîngea tot timpul de comportarea
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
fi simțit Hartley, că era unica și continua situație pentru mine, starea finală a lucrurilor, centrul universului. Îmi pare rău, am spus. Și-a clătinat și și-a scuturat ușor capul de emoție, la auzul acestui penibil tribut. O scurtă litanie, un vast dar laconic „Amin!“. — Eu, am continuat, nu m-am căsătorit, n-am fost însurat niciodată. Și-a mișcat din nou capul, privind în jos la batista înroșită. Și o clipă am rămas împreună în tăcere, ca și cum am fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
silindu-mă să acționez ca și cum aș fi fost vinovată. Și nu știu ce credea sau ce crede Titus. Obișnuia să stea cu noi, ascultându-l pe Ben care spunea un lucru, și pe mine afirmând alt lucru, era ca un fel de litanie, un poem monstruos... și nu știu dacă-și dădea seama de care parte-i adevărul, sau dacă exista măcar un adevăr, totul era ca o ceață de certuri lipsite de noimă și de conflicte oribile. Până la urmă totul s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
e „văduva lui Hector, o femeie cu un copil, învățată în toate secretele amorului de un altul, cu corpul ei pe care se văd semnele bătrâneții, cu hainele mereu în doliu, cu vocea ei mereu plângătoare, repetând la infinit o litanie de copil răsfățat.” Cealaltă, cea cu care se identifică aproape fără excepție toate elevele, Hermiona e „fecioara îndrăgostită până la nebunie, care nu acceptă compromisuri, mândră, ofensată, căreia i se preferă o sclavă aproape bătrână.” Fetele nu o înțeleg pe Andromaca
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
neobținut, un post asupra căruia am fi putut progresa, mai ales în situațiile în care se urmărește o carieră. Este noaptea de pe lacul Tiberiadei. Și Evanghelia nu spune totul, dar când discipolii încep să ridice năvodul gol ar fi început litania învinovățirilor: „E vina ta, de ce am venit; cine ne-a chemat, cine a avut această idee?” Așadar, reies sentimentele negative. Trebuie să reflectăm pentru a înțelege - la fel ca apostolii - pentru care, în fond, important nu era „să meargă la
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
Scriitorilor din România. Membru al Consiliului de conducere al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. A debutat în 1962, editorial în 1981. Cărți publicate: Harpele ploii (1981, Ujgorod); Dreptul la neliniște (1984, Ujgorod );/ Linia vieții (1988, Ujgorod);/ Teama de înstrăinare (1990, Chișinău );/ Litanii din Țara de Sus (1995, Timișoara); / Litanii (1996, Iași ); Pământ în retragere (1999, Ed. Augusta,Timișoara), Și ne izbăvește pre noi (1999, Timișoara, Editura Helicon); Iluzii și lanțuri (2001, Ed. Scrisul românesc, Craiova); Dinafară (2003, Ed. Augusta, Timișoara). A fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
conducere al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. A debutat în 1962, editorial în 1981. Cărți publicate: Harpele ploii (1981, Ujgorod); Dreptul la neliniște (1984, Ujgorod );/ Linia vieții (1988, Ujgorod);/ Teama de înstrăinare (1990, Chișinău );/ Litanii din Țara de Sus (1995, Timișoara); / Litanii (1996, Iași ); Pământ în retragere (1999, Ed. Augusta,Timișoara), Și ne izbăvește pre noi (1999, Timișoara, Editura Helicon); Iluzii și lanțuri (2001, Ed. Scrisul românesc, Craiova); Dinafară (2003, Ed. Augusta, Timișoara). A fost inclus cu poezii aparte sau cu cicluri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
în intenție spre nucleul generației, iar în invenție spre periferia ei. în cele opt volume ale sale primele editate la Ujgorod (Harpele ploii, 1981; Dreptul la neliniște, 1984; Linia vieții, 1988) și Chișinău ( Teama de înstrăinare, 1990), ultimele, la Timișoara (Litanii în țara de sus, 1995; Și ne izbăvește pre noi, ediție de autor, 1999; Pământ în retragere, 1999; Dinafară, 2003) se întâlnesc și se concurează două Euri poetice opuse: unul conservator și altul reformator. Poet al marginii (de suflet, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
caracterul misterios și i n vizibilitatea lui Ra sunt declarate aspecte complementare ale lui Aton, zeul deplin manifestat în discul solar 58. 33. Sinteza finală: asocierea Ra~Osiris Teologii Imperiului Nou insistă asupra complementarității zeilor opuși, și chiar antagonici. În Litania lui Ra, zeul solar este numit "Unul-adunat-împreună"; el este reprezentat sub forma lui Osiris mumie, purtând coroana Egiptului de Sus. În alți termeni, Osiris este pătruns de spiritul lui Ra59. Identificarea celor doi zei se împlinește în persoana faraonului mort
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Ra"60. Numeroase aluzii mitologice subliniază dublul aspect al lui Ra: solar și osirian. Coborând în cealaltă lume, Regele devine echivalentul binomului Osiris-Ra. După unul din textele citate mai sus, Ra "se ascunde în lumea cealaltă". Mai multe invocații din Litanie (20-23) subliniază caracterul acvatic al lui Ra și identifică pe zeul solar cu Oceanul primordial. Dar unirea contrariilor este exprimată mai ales prin solidaritatea ocultă între Ra 55 Ne gândim, evident, la elitele religioase cărora le erau accesibile profundele semnificații
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
e un vorbitor din morți sau în numele morții. Glasul său reflectă ipostaza celui care se plasează în adâncul morții, fiind poate tocmai de aceea mai răsunător, pentru că moartea este, de fapt, existență eternă, înfrângere a contingentului. Discursul pare o veșnică litanie, o continuare a unei vechi predici ținute cu autoritatea unei divinități. Nemoarte ilustrează o astfel de disociere a spiritului de trup ("Și iar încep din morminte să vorbesc/ fără trup acum, viu în mine"). Caracterul iterativ al actului discursiv îi
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
din înaltul Turnului Eiffel; însă și unul care, in extremis, stigmatizându-l, îl și singulariza, făcând dintr-însul un real poète maudit... Ergo: „Îți mulțumesc pentru sărut“! - „Îți mulțumesc pentru sărut,/ Îți mulțumesc pentru sărut“, reluă Nora, ca într-o litanie. - „Köszöni a csókodat,/ Köszöni a csókodat“, o îngână, involuntar aproape, Carmen, ca un ecou heteroglos. (Continuarea în numărul următoră CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Exercițiu de stil cu pistil Emil BRUMARU Draga mea nepoată Pictacă, iartă unui om bătrân și nevolnic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
Mai întâi de toate, Vinerea lungă, în regia lui Tompa Gábor, pe un text de Visky András (adaptare a romanului Kadiș pentru copilul nenăscut de Imre Kertésză: un spectacol foarte puternic, o combinație halucinantă de imagine, muzică și text, o litanie îndurerată a identității evreiești și a destinului său în secolul XX (efectul dramatic a fost sporit și de traducerea în română din căști, șoptită de o voce feminină, aproape ritualic și neliniștitoră. Apoi Gianni Schicchi (opera lui Pucciniă pusă în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
lumii satului, într-o dimineață de duminică, prevestitor, parcă, al desacralizării ei: Imaginea apocaliptică este întregită de transferul sinestezic care se realizează, din cimitir, în curtea lui Ilie Moromete, devenită acum un "imago mundi” a satului: Acest bocet simbolic, o litanie cosmică, devine un ecou al dezorientării omului care se află "sub vremi”. Imaginea descrisă este în perfectă consonanță cu aceea a căderii salcâmului, personificat și hiperbolizat: Este tăcerea începutului sfârșitului unei lumi anunțată mai întâi prin perceptibile semne, apoi prin
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
le presupun, construcțiile oximoronice potențează semnificațiile limbajului politic eminescian, exprimând acțiuni, atitudini, comportamente peiorative ale personajelor de pe scena politică. Vorbind despre semnele elocinței de amvon în publicistica eminesciană, Monica Spiridon semnalează "mulajul sintactic după Scripturi; elementele ritmice și cadența de litanie; prelucrările iconografice și simbolice, în acord cu canoanele legendei și hagiografiei creștine; hieratismul anumitor posturi; fastul liturgic al atmosferei și perspectiva eschatologică"368. Trecerea de la un registru sintactic la altul se realizează cu ușurință, ilustrând interferența dintre componenta pozitiv informativă
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]