1,837 matches
-
spre ce are nația mai consistent - or, cultura e o chestiune de cursă lungă, adică de consecvență - îi diferențiază pe edili. Dacă amfitrionii noștri și-au propus ca obiectiv - cum au și declarat-o, de fapt - să îi convingă pe literați să revină, cu plăcere, în Valea Jiului, atunci pot să conteze pe faptul că nu s-au străduit în zadar.
Valea Jiului, altfel by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4621_a_5946]
-
la noi se numește, în mod poate simptomatic, nonfiction. Francezii cred bine: Franța ne e accesibilă nouă, românilor, mai ales ca matrice a unei nevăzute Republici a Literelor. Și, ca atare, o dorim. Un simptom: majoritatea post-doctotranzilor POSDRU din echipa literaților de la Academia Română, dar și mulți doctoranzi în științe umane - și mai ales în literatură - se duc, și acum, la Paris, indiferent de limba străină pe care o cunosc. La Paris și „la Paris”, în măsura în care cele două imagini, cea descoperită și
Nu vă supărați, caut Franța. Mai locuiește aici? by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4638_a_5963]
-
impetuoși, apoi, bașca suita de combinații dintre ei? Un BHL, pe care toată lumea îl înjură, dar de care toată lumea știe, un cerc al Noilor filozifi, care au transformat filozofia în jurnalism, ținînd-o însă în atenția publică, un cerc al noilor literați, post-avangardiști (ca Chevillard) și de masă (ca Amélie Nothomb: ambii semnează rubrici săptămînle în Le Monde des livres), dar și un cerc al „vechilor” (Dominique Fernandez este unul dintre oaspeții Tîrgului); un cerc al filozofilor „populari”, cum e Michel Onfray
Nu vă supărați, caut Franța. Mai locuiește aici? by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4638_a_5963]
-
care orice hîrtie trebuie arsă pentru a nu întreține libertatea spiritului. Cum însă apogeul romanului s-a datorat mai mult filmului lui Truffault, criticii sînt înclinați să vadă în Ray Bradbury mai curînd un autor de proză science-fiction decît un literat în atribuția belestristică a termenului. Oricum, la moartea sa, în „Los Angeles Times”, s-a scris că „mulți cred că Bradbury a ridicat genul science-fiction la rangul de literatură. Malițioșii vor spune invers: Bradbury a coborît literatura la treapta genului
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4574_a_5899]
-
retragere, adunîndu-se în fortărețe conservatoare. Simon Blackburn reușește să fie imparțial și didactic, avînd verva unui profesor care știe să explice cu umor distincții dificile. Un volum care face din epistemologie o disciplină suficient de atrăgătoare ca să fie gustată de literați.
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
cînd auzi un critic ca Oliv Mircea afirmînd că, dacă a existat ceva autentic în pictura românească în ultima junătate de secol, e tocmai experiența „Prologului”, atunci cartea lui Mihai Sârbulescu e poarta de intrare într-o lume la care literații fie nu au acces, fie sunt indiferenți. Cartea e pestriță, greu de clasat ca gen, avînd o eterogenitate care îndreptățește titlul: un dosar cuprinzînd mărturii, dialoguri și cronici extrase din gazetele epocii - toate avînd ca laitmotiv expozițiile grupului „Prolog”. Și
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
6). Părând să disprețuiască ideologia, autorii hard-boiled participau intens la o luptă în care genul, clasa și (într-o măsură mult mai mică) rasa își disputau locurile de onoare pe simbolica scenă publică. Dintr-o perspectivă ideologică, îmbrățișată de mulți literați actuali, opera autorilor din constelația Hammett- Chandler reprezintă o critică a societății executată de autori înarmați cu o ideologie de stânga. Unii dintre ei erau de stânga, alții nu, însă nota comună o constituie ceea ce Sean McCann definea drept „critica
Detectivul Marlowe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4381_a_5706]
-
loc pe care Hogaș l-a dobîndit se datorează unor accidente - fericite pentru scriitor: prin el, provincia și spiritul ei intră vizibil în literatură, iar Piatra Neamț se înscrie pe harta culturală, loc de naștere al unuia dintre cei mai tipici literați provinciali. Fără să- și dea, desigur, seama, autorul inaugura o manieră moldovenească de a povesti, bazată pe armonia frazei în sine, manieră ce avea să ajungă la apogeu în perioada interbelică, odată cu Mihail Sadoveanu; în sfîrșit, provincialul Hogaș, depărtat de
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
timpul vieți, căci „restul - după cum spune Urmuz - nu reprezintă nici o importanță”, odată ce „Auto-Kosmosul”, e „infinit și inutil...” Unii percep acest con de umbră ca pe un purgatoriu necesar prin care trebuie să treacă, mai devreme sau mai tîrziu, mai toți literații români (dar oare trec toți?), pentru a-și curăța atît opera, cît și biografia de păcate. În ce mă privește, eu percep acest con ca pe un fel de pîlnie a lui Stamate, ca pe un fel de iad dadaist
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
definește pe acest scriitor și îi explică substanța ultimă. La prima vedere, viața lui Heliade este mai interesantă decît opera lui, deoarece ea s-a împletit cu momentele esențiale ale perioadei pașoptiste. Profesorul, editorul, omul politic l-au impus pe literat. Pînă astăzi, literatura heliadescă a fost judecată mai ales în funcție de circumstanțele vieții autorului; a sosit poate momentul ca versurile semnate de Heliade să fie judecate drept valoare în sine, lume poetică autonomă, indiferentă ia tribulațiile biografice. Tîrgoveț cu admirație complexată
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
din De l’Humanité), Aimé Martin, pentru a nu mai vorbi de istoricii romantici care au marcat durabil proza franceză a secolului al XIX-lea (Jules Michelet ori Edgar Quinet), li s-a adăugat, în chip de geniu tutelar, modestul literat Felicité de Lamennais, autorul pastișei biblice Paroles d’un croyant, scriere cu o largă și astăzi inexplicabilă celebritate europeană. După modelul Lamennais, fraza lui Heliade atinge o artificialitate extremă. Ea actualiza oratoria secolului al XVIIIIea, cu sintaxa ei atent studiată
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
lucrării sună astfel: artiștii suferă de un exces al conștiinței de sine, iar acest exces culminează în imboldul de a se pune pe ei înșiși în lumină. Cînd e vorba de pictori, imboldul ia forma autoportretului, cînd e vorba de literați, mania poartă numele de autobiografie (cronici de familie, jurnal, memorialistică etc.). Perioada asupra căreia se oprește Raluca Dună leagă Antichitatea de Renaștere, într-o cercetare minuțioasă de asiduă răscolire a bibliografiei de specialitate (Georg Misch, Georges Gusdorf, Louis Marin). Rezultatul
Tabloul scris by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5665_a_6990]
-
cu mijloacele literaturii e de găsit acolo, cum și în literatură e atîta talent cît lipsă de simț al culorilor se ascunde în ea. Un pictor poate fi unic chiar dacă e agramat, cu condiția să aibă geniu. Așijderea în cazul literatului handicapat sub unghi cromatic. Cele două domenii nu se îmbucă decît în planul comentariului cult, dar sub unghiul creației ele sunt rupte. Mesajul unei picturi nu stă în fabula care se desprinde din elementele ei, ci în dispoziția pe care
Tabloul scris by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5665_a_6990]
-
le-am putut ghici traversînd promițător, prin secole aprige, ducînd, cu ele, nădejdea unor pozitive eforturi de comprehensiune. Îmi place să relev, sub arcul acestui elan, rîvna lipsită de prejudecăți, înalt echitabilă, de care a fost în stare un notoriu literat italian, Pietro Citati, în pagini cutezînd să trateze despre Biblia vazuta din Islam. Aparțin unei cărți de riguroasă forță analitică, dar și de nobile perspective contemplative, - o apariție princiară în zona eseului contemporan. Citati își așază în franceză explorările sub
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
și cititor, îmi pun mereu aceeași întrebare: de unde vine impresia puternică persistentă, convingerea ireductibilă a unei conivențe spirituale profunde și a unei coincidențe interioare tulburătoare? Să fie oare vorba despre solidaritatea tacită, „transnațională” a poeților de pretutindeni - specia aceasta de literați mereu amenințată și mereu subversiv rezistentă - care ar găsi în verbul înflăcărat al lui Fondane argumente solide, strălucitoare și, mai ales, o încurajare nesperată pentru a continua să existe, să se lupte și să-și exercite rolul lor aparent precar
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
romantice că ar fi fost cea între Titu Maiorescu și Mihai Eminescu. Nu degeaba poetul-portofel Dinescu (numit astfel de un partener al său de afaceri) ne vorbea într-un trecut apropiat despre Vântu ca despre un soi de Maiorescu, un «literat fin», «un cărturar», căruia el nu ezită să-i încredințeze spre citire operele lirice înainte de publicare.” Bătaia nu e ruptă din rai Vineri, 25 noiembrie, aproximativ 150 de persoane, reprezentând peste 20 de ONG-uri, au protestat în fața Parlamentului împotriva
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5089_a_6414]
-
Destui alții, care au apelat la traduceri, s-au impus mai greu sau deloc. Excepțiile, Norman Manea sau Herta Müller, au cauze diferite. În toate cazurile însă, a fost necesar un efort de adaptare, care, mai ales dacă vorbim despre literați, a fost delicat și dureros. Secolul XXI pare să fie primul din postistoria exilului. Cel puțin în Europa și în America de Sud, curând, probabil, și în țări arabe, iar într-un viitor ceva mai îndepărtat în China, așadar, în cea mai
Exilul și literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5478_a_6803]
-
concepte”, clișeele, „fenomenele ignorate” ale vieții culturale românești sunt expuse unui tir discursiv pe cât de inteligent, pe atât de savuros. Nu stric plăcerea cititorului de a le descoperi, rezumându-mă la a observa că Negrici e unul dintre puținii noștri literați conștienți, la foarte scurt timp după Revoluție, de pomparea artificială a culturii în timpul totalitarismului. În loc să se plângă, ca majoritatea confraților de generație, de pierderea statutului scriitorului sau de reculul literaturii cu majusculă, criticul preferă să descompună cu detașare noua realitate
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
Poezia lui Toma Grigorie, de la Visele cuvintelor, prima sa carte, și până la recentul volum, Cina cea de toamnă (Ed. DaciaXXI, 2011), refuză lectura inocentă. Cele trei decenii care au trecut de la anul debutului editorial nu marchează etape lirice distincte. Creația literatului craiovean, crescută din neliniști și interogații, angoase și iluminări, jubilații și autodevorări, aparține aceleiași vârste a credinței în forța cuvintelor de a modela universul. Este necesară, așadar, o inițiere în secretele ritualuri ce transformă iluzia în realitate. „Salturile mortale” fără
Alfabetul neantului by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Journalistic/4531_a_5856]
-
mai e și buletinul catedrei și câte și mai câte! Ceilalți sunt bine. Nu s-a schimbat mare lucru de la plecarea ta. Doar că toți suntem mai bătrâni și poate ne-am schimbat ceva din idei. Vali13 stă cu Lia Literat 14, dar se plânge că ar avea un început de anghină pectorală (!?). Și nici nu s-a însurat. Îngineria asta, care-l făcea să fumeze atâta și să stea nopțile și iernile în frig, i-a mâncat capul. Stiopa 15
Mircea Zaciu: Scrisori către Octavian Șchiau by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/3296_a_4621]
-
și Pușa dau tot mai rar pe la Universitate, una tânjind după rectorat 25, alta după bărbat. Ceilalți - cum îi știi. De Vali nu știe nimeni nimic, nu mai apare deloc printre noi, se vede că e tot timpul cu dna Literat. [XX] și el se comportă tot mai ciudat în ultima vreme, să nu zic mai rău. În orice caz, se dă la fund, asta e sigur, și într-un fel e păcat, dar ce să-i faci? Ar fi multe
Mircea Zaciu: Scrisori către Octavian Șchiau by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/3296_a_4621]
-
reprodusă în volumul Eu, fiul lor (Iași, Polirom, 2010, pp. 206 - 207): „În această «luptă» împotriva «legionarilor» din literatura română (clasificați într-un grup din care fac parte E. Barbu, Lăncrănjan etc.) TUDORAN a încercat să atragă mai mulți dintre literații tineri, pe care dorește să-i capaciteze în scopul scrierii diferitelor articole și a luării de poziție negativă împotriva acelor «legionari». Astfel, în ultimele săptămâni, el a fost văzut în numeroase rânduri împreună cu TUCHIL| COSTIN, ȘTEFOI ELENA, IERONIM IOANA, C
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
și pe cinici (Diogene, în primul rând). Nu numai bibliografia este alta, dar și „enciclopedia”. Adică setul de cărți și de experiențe fundamentale, împreună cu „regulile” lor de utilizare. L-am pomenit adineauri pe Aristotel. Un gânditor frecventat, bineînțeles, și de literați (mai cu seamă pentru Poetica lui). Dar frecventat într-un anume fel, cu o anume „agendă” și cu niște anume „obiective”. Cu totul altfel trebuie că îl citesc specialiștii. E cât se poate de clar că, să dau numai un
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]
-
constituit chiar un fond care îi cuprinde donația și în care există o documentație bogată elaborată de domnia sa privitoare la genealogia familiei. Chestiunea prezintă interes istorico-literar atât din perspectiva înrudirii cu Alexandru Macedonski - prin filieră maternă -, cât și cu familia literaților Barbu și Andrei Brezianu. într-un număr al revistei "Memoria" (din anul 1995), Colette Axentie a evocat frământatul destin al familiei sale. Mi-a istorisit și mie de multe ori despre prietenia care lega pe părinții ei de Ion Antonescu
Scrisori de la Mihail Jora și de la soția sa by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/9257_a_10582]
-
om de succes fără să fi mers regulat la școală. Criteriile succesului nu țin cont de anii de școală. În plus, piața muncii a devenit extrem de restrictivă: la noi, ca și pretutindeni în lume, ea cere, de exemplu, informaticieni, nu literați. Și chiar dacă există și o cerere de profesori sau de medici, salariile acestora sunt atât de mici, încât puțini absolvenți de Litere, să zicem, se fac profesori (când am absolvit eu facultatea, 90% dintre colegii mei au mers în învățământ
Reforma școlii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3547_a_4872]