1,902 matches
-
a include atestă un grad avansat de clișeizare: E problema clasei politice, în care eu includ inclusiv opoziția. (TVR 1, 25.VII.2004). 2.1.4. Tic verbal Un caz particular este transformarea clișeului într-un tic verbal (pentru anumiți locutori), semnalând uneori desemantizarea termenului: " Nu avem autonomie decizională și nici financiară decât în cazul celor câteva facultăți care sunt separate", spune Kovács. În opinia sa, aceasta ar eficientiza inclusiv procesul didactic, în prezent "linia maghiară având o programă și subiecte
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
destinate construirii (și menținerii) unei imagini publice pozitive. 4.1. Expresiile "transparenței" În limbajul politic, adjectivul clar este folosit în majoritatea cazurilor la superlativul absolut (foarte clar); asocierea lui cu termeni ca mesaj, program, norme, coordonare reflectă intenția comunicativă a locutorilor de a imprima discursului politic transparență, dar și precizie, fermitate, hotărâre în acțiune etc.: Eu nu intru în guvern fără un program foarte clar, pe obiective și termene. (D. Voiculescu - Rlib, 8.VI.2006). Adverbul clar poate intra în combinație
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
este compatibil semantic (a ajuta, a crede, a întreba, a obține, a urmări, a vrea etc.); în astfel de cazuri, sensul cuvântului se deplasează contextual spre "cert", "cu siguranță", "cu fermitate", el funcționând ca modalizator epistemic de certitudine, utilizat de locutor ca intensificator 14): Intrăm imediat în ședință. Ceea ce am să obțin în final foarte clar este ca copiii să plece din această tabără. (C. Adomniței, ministrul Educației și cercetării - Realitatea TV, 11.VII.2007) "Noi vrem foarte clar ca acest
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
punctul nostru de vedere, mai sunt încă multe de făcut. (A. Boiagiu - Realitatea TV, 3.IX.2006). - Expresiile pot să vă spun și (ceea) ce pot să vă spun pot avea, contextual, și o conotație ușor diferită, de distanțare a locutorului față de alte persoane sau surse de informație: Ce face justiția este treaba ei. Eu ceea ce vă pot spune, în ceea ce mă privește, este că [...] Pot să fac un singur comentariu [...] (C. Popescu Tăriceanu - TVR 1, 6.II.2007) Nu înțeleg
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
pe sensul primar al verbului a vrea21, și anume "a intenționa", expresii ca vreau să (vă) spun/anunț/atrag atenția/comunic/declar/subliniez etc., pot fi folosite metatextual, ca mijloc de organizare a discursului, marcând faza de demaraj comunicațional, atunci când locutorul începe o intervenție, un telefon, o scrisoare etc., prin care își lansează și justifică demersul comunicativ: "mă adresez Dvs./vă dau telefon/vă scriu etc. (pentru că) vreau să vă spun că..."22: Vreau să vă spun că sunt foarte mulțumit
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
vreau să vă spun că..."22: Vreau să vă spun că sunt foarte mulțumit de postul dumneavoastră, în special de "Știrile PRO TV", care chiar sunt foarte interesante. (Internet, ProTV internațional, august, 2002). Stati (1982: 221) numește "metadialogice" enunțurile în care locutorii fac aluzie la propriul discurs (folosind, de regulă, un verb dicendi la persoana I). Ele s-au bucurat și de atenția cercetătorilor români; de pildă, Manu Magda (2003a: 76-97) consacră un capitol "actelor lingvistice inițiatoare" în româna vorbită regional, Zafiu
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
gospodăria. (TV Antena 1, 22.V.2006). Forța emfatică specială a clișeului rezidă uneori în faptul că atrage atenția asupra unei secvențe ca și când ar cuprinde un element neașteptat, surprinzător, în contextul respectiv, ceva care contrazice datele anterioare. În exemplul următor, locutorul relatează o întâmplare nefericită despre un om căruia i s-a făcut rău pe stradă și pe care a încercat să-l ajute, ducându-l la un spital din apropiere (m-am gândit că, fiind în zonă...). Partea succesivă a
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
spun foarte clar la vorbitori din afara sferei politice întrucât la ei nu intervine intenția de a-și impune autoritatea, nici de a-și demonstra transparența. 4.5. Expresiile neasumării Forma impersonală a unui verb se folosește în situațiile în care locutorul vrea să arate că acțiunea pe care o evocă este generală (îi privește pe toți sau pe foarte mulți): se cere/se caută acest produs ("lumea caută acest produs"), se trăiește bine aici ("oamenii trăiesc bine") etc. Expresiile (nu) se
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
2006) Nu se vrea să se înțeleagă asta. (TVR 2, 1.II.2006). 4.5.3. Formularea impersonală poate fi folosită uneori cu o funcție pragmatică aparte, aceea de atenuare a unor acuzații. În pasajul următor se poate observa cum locutorul trece, în cursul aceleiași intervenții, de la adresarea directă (la persoana a doua) la forma impersonală, atunci când formulează acuzații: Să luăm cazul absolut regretabil și revoltător de la Constanța. Peste 100 de documentații au fost trișate ca să capete realizare. Eu mă întreb
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
Popescu Tăriceanu - ProTV, 26.III.2007) Nu mă "încurcă" să fiu liberal. Și vă spun imediat și de ce: PNL evidențiază dreapta politică. [...] (M. Ungureanu, fost ministru de externe - Realitatea TV, 7.X.2007). Clișeizarea formulei este atestată și în limbajul locutorilor din afara mediului politic: Distracția costă și o să vă spun exact cât [...] (TVR 2, 2.VII.2007) Și o să vă spun tehnic de ce. (TV Antena 1, 9.IV.2002) În exemplul următor, formula atrage în mod special atenția asupra informației pe
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
ca expresie a "ocolirilor impersonale" (ibidem: 81; autoarea le mai numește și "rezerve", idem 2003: 88). Clișeele din limbajul politic de care ne-am ocupat au, în general, funcții pragmatice speciale, datorită faptului că sunt emise în spațiul public de către locutori interesați de crearea/menținerea unei imagini publice pozitive. Atunci când sunt adoptate de locutorii obișnuiți, clișeele urmează "calea naturală": lipsită de mesaj politic și de obsesia imaginii publice, folosirea lor reflectă contextual funcții normale ale limbajului, ca cea fatică sau cea
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
idem 2003: 88). Clișeele din limbajul politic de care ne-am ocupat au, în general, funcții pragmatice speciale, datorită faptului că sunt emise în spațiul public de către locutori interesați de crearea/menținerea unei imagini publice pozitive. Atunci când sunt adoptate de locutorii obișnuiți, clișeele urmează "calea naturală": lipsită de mesaj politic și de obsesia imaginii publice, folosirea lor reflectă contextual funcții normale ale limbajului, ca cea fatică sau cea de focalizare a unor elemente ale discursului. Dacă avem în vedere opoziția propusă
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
limbajului 30, trebuie să subliniem că, în perioada actuală, limba română este caracterizată prin proliferarea neobișnuit de puternică a clișeelor. În procesul clișeizării se pot observa câteva căi și/sau etape distincte. Cuvintele devin clișee lexicale prin preferința actuală a locutorilor pentru sensurile figurate și prin diverse modificări semantice ale termenului originar (abstractizare , desemantizare). Clișeele-sintagmă de care ne-am ocupat (la nivelul/la nivel de, pe probleme, pe temă etc.) constituie "faza acută" de lansare a unor locuțiuni, după care, odată cu
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
sforăitor" și "vid sonor" (Magheru 1976)41. Clișeele au însă și o latură pozitivă, îndeplinind o funcție de coeziune socială, pentru că au un aer "de caldă familiaritate", Așa cum observă Gramley și Pätzold (1992), oamenilor le plac clișeele, întrucât prin folosirea lor, locutorul semnalează că și-a însușit o parte a competenței socio-culturale a comunității, că este membru al aceluiași grup, clișeele ajutând astfel la instituirea unui sentiment de "simpatie, solidaritate și bunăvoință" (Ibidem). În plus, conștienți de caracterul lor de formule universal
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
recente ale acestei prepoziții, inclusiv unele legate de clișeele menționate de noi, vezi Croitor, în acest volum. 9 Șuteu 1966. 10 Avram 1987a: 236. 11 Guțu Romalo 2000: 209. 12 Avram 1997a: 277. 13 Motiv pentru care vom menționa numele locutorilor care au emis exemplele următoare. 14 Vezi și GALR 2008, II: 726. 15 Astfel de exemple apar și în limbajul jurnaliștilor: Mergem la Cornel Nistorescu și-l întreb foarte clar: "De ce este ocolit răspunsul la problema gripei aviare?" (Realitatea TV
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
bien, ¿sabes? și fr. Savez-vous combien j'ai eu de patients aujourd'hui? Quatre-vingt deux. Româna folosește și ea astfel de elemente fatice (știi?, înțelegi?, auzi?, îți dai seama? etc.), cf. Ionescu-Ruxăndoiu 1999: 40. 25 Thom 1993: 69-70. 26 Dacă locutorul ține să se exprime mai puțin vag, limba română acceptă construcții în care poate fi precizat subiectul logic al verbului (având funcția sintactică de complement de agent), chiar dacă verbul se află la pasivul reflexiv: Nu s-a vrut de către Guvern
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
atât o continuitate (o moștenire a valorilor sau a posibilităților latente), cât și o evoluție paralelă (o resemantizare care caracterizează unele procese de gramaticalizare). Pe lângă aceste cauze generale, câteva exemple sunt doar rezultatul unor analogii, al unor suprapuneri în mintea locutorului, au caracter accidental, putând fi puse pe seama grabei și/sau a neglijenței din momentul rostirii, în exprimarea orală spontană. În exemplul greșeli la limită care pot fi puse pe viteza cu care s-a jucat (E. Terzian, Realitatea TV, 17
[Corola-publishinghouse/Science/85009_a_85795]
-
că alde + N desemnează un grup, în baza unei calități comune, de are o valoare ambiguă, între partitiv și clasificator. Valoarea clasificatoare este totuși dominantă aici (cf. Nedelcu 2007a). Exemplul de mai jos ilustrează destul de clar sensul categorizant, pe care locutorul îl explică și îl parafrazează: Jijinho vrea de-alde Shevchenko la Steaua. Conform prosport, Dragomir a declarat la emisiunea Fanatik difuzată pe Telesport ca Gigi Becali ar avea de gând să vândă mai mulți jucători ai Stelei și să aducă
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
limbajul obișnuit. 8.1. Prima categorie include termeni strict specializați pentru anumite sporturi. Caracterul lor stabil și univocitatea permit reconstituirea semnificației sintagmei inițiale din care au făcut parte, fără riscul unor eventuale confuzii. Este necesară, însă, o relativă familiarizare a locutorului cu elementele specifice și limbajul caracteristic sportului respectiv. Oferim câteva exemple din limbajul caracteristic unei competiții de box. Se face referire la categoriile existente în aceste competiții prin substantivizarea adjectivului (grea, supergrea, mijlocie, supermijocie etc.): Invitat de onoare al galei
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
este parte integrantă a actului de comunicare și condiție sine qua non a reușitei acestuia. Îmi propun să evidențiez, prin analiza directă a enunțului, cum contribuie fiecare componentă a contextului (fiecare sursă de ipoteze contextuale) la reconstituirea semnificației pe care locutorul a dorit să o vehiculeze prin enunțul său. Voi Încerca, În egală măsură, să evidențiez cât și cum contribuie competența semiotică a interlocutorilor la succesul actului de comunicare, În raport cu competența lor pragmatică. Nu am pretenția de a explora neexploratul și
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
beneficiile/efectele cognitive ale unui enunț; este o teorie explicativă care acoperă toate etapele unui act de interpretare/ Înțegere a unui enunț, Începând cu decodarea enunțului la nivel periferic și terminând cu reconstituirea, la nivel central, a gândului pe care locutorul a dorit să-l transmită interlocutorului; nu face exces de terminologie nouă, ea fiind clădită, aproape În totalitate, pe conceptele și noțiunile deja existente În teoriile anterioare ei (evident, cu unele delimitări, acolo unde este cazul); aduce În prim plan
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
o Țintă clară (nu neapărat un singur destinatar) și 2) 8 caracterul ei predominant inferențial; În alți termeni, comunicarea Încetează a mai fi un simplu proces, garantat 100%, de aplicare a unui set de convenții semiotice prin care, la nivelul locutorului, un gând se codifică, iar la cel al destinatarului, el se decodifică. Simpla competență semiotică (cunoașterea unor sisteme de semne, a unor coduri) nu mai garantează succesul comunicării; interpretul nu mai este un element inactiv, depersonalizat, (un simplu decodor automat
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
actului de comunicare, ci, dimpotrivă, un element creator, cu identitate, care trebuie săși utilizeze din plin și pe parcursul Întregului proces de comunicare capacitățile perceptive, mnemonice și raționale pentru a reconstrui, din informația fragmentată și, cel mai adesea, incompletă, oferită de locutor, prin enunțul său, Întregul gând al acestuia. Chiar dacă teoria pertinenței are un caracter unitar și acoperă atât comunicarea orală cât și pe cea scrisă, ea Își dovedește adevărata forță explicativă În cazul comunicării orale, În special În conversația directă, față-În-față
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
fiecare contribuie, Într-un mod decisiv, la semnificația globală a acestuia: semnificația textului este dată de semnificația semnelor ce-l compun (legea compoziționalității) iar aceasta din urmă trimite la semnificații contextuale, Împreună cu care determină semnificația globală a enunțului, adică ceea ce locutorul a dorit să transmită destinatarului, intenția sa de informare. Având În vedere larga utilizare, Într-o multitudine de domenii de studiu și de cercetare, a conceptelor mai sus menționate, voi aloca puțin spațiu tratamentului lor teoretic - cu excepția conceptului de context
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
prezentul generând viitor; doar cu ajutorul lui putem Îmbina vechiul cu noul, cunoscutul cu necunoscutul, Înțelesul cu neînȚelesul. Prin context, prezentul este ancorat În trecut; prin context, trecutul este prezentificat. Pentru că el, contextul, reprezintă locul comun (nu numai În sens spațial), locutorului și interlocutorului, În care se desfășoară orice act de comunicare. Înțelegerea / interpretarea unui enunț <footnote id = "2"> <footnote> este un proces care se desfășoară, cu necesitate, În prezent. El are la bază două surse de informații: fraza rostită și contextul
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]