1,002 matches
-
1935), Din cărți vechi. Pagini privitoare la istoria românilor (1946), Pagini inedite despre Moldova (1947), Dimitrie Cantemir (1966, apărut și în franceză, engleză, rusă). SCRIERI: Frunze, București, 1921; Tăceri imobile, București, 1921; Alb și negru, București, 1926; Erotice, București, 1933; Logodnica lui Wolfgang, București, 1945; Din cărți vechi, București, 1946; Pagini inedite despre Moldova. Însemnările unui călător străin din I-a parte a veacului al XIX-lea, București, 1947; Căderea Babilonului, pref. Eugen Jebeleanu, București, 1956; Un călător prin U.R.S.S.
CALLIMACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286044_a_287373]
-
Pârvu, București, 1921; Scene, București, 1922; Spaima, Craiova, 1923; Dezamăgire, București, 1924; Diavolul, București, 1924; Melentea, București, 1925; Singurătate, București, 1925; Legea trupului (Povestea unei vieți), București, 1926; Legea minții (Povestea altei vieți), București, 1927; Țară și neam (Însemnările unei logodnice), București, 1928; Chipuri și icoane, București, 1928; Primăvara, Cluj, 1928; În România Mare, București, 1929; Stana, Cluj, 1929; Stafia, București, 1930; Biruința, București, 1930; Dactilografa, București, 1930; Dolor, Craiova, 1930; Pentru ziua de astăzi (în colaborare cu Gr. C. Mărcuș
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
nu se ridică la Înălțimea scrierilor despre ea, În acel an membrii familiei mele par să-și fi petrecut cea mai mare parte din timp prinși În corespondență. De la Sfânta Cruce, Michael Antoniou Îi scria de două ori pe săptămână logodnicei sale. Scrisorile lui ajungeau În plicuri albastru deschis, având capul patriarhului Beniamin imprimat În relief În colțul din stânga sus. Pe foile dinăuntru, scrisul său, ca și vocea, era feminin și Îngrijit. „Cel mai probabil primul loc În care ne vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
biserică și să aprindă o lumânare pentru mine. Mă Întreb acum cum arăta chipul părintelui Mike atunci când o ținea pe mama mea de mână În dormitorul mare. Era vreo urmă de Schadenfreude la el? De plăcere iscată de nefericirea fostei logodnice? De satisfacție pentru faptul că banii cumnatului său nu l-au putut apăra de această nenorocire? Sau de ușurare că pentru prima oară, În drum spre casă, soția lui, Zoë, nu va putea să-l mai compare cu Milton În detrimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Se explica, de asemenea, de ce telefoanele fuseseră date toate duminica, atunci când Tessie era la biserică, se explica și muzica din fundal, pe care acum Milton o asocie cu preoții care cântau liturghia. Cu mult timp În urmă, Milton Îi furase logodnica părintelui Mike și se căsătorise cu ea. Copilul rezultat din această uniune, adică eu, presărase sare pe rană atunci când Îi returnase botezul preotului. Acum părintele Mike Încerca să se răzbune. Dar nu câtă vreme Milton Îl putea Împiedica. ― Hei! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
au înflorit, ca iarba s-au tăiat, cu pânză se înfășură, cu pământ se acopere. Sub bolta cea înaltă a unei vechi biserici, Între făclii de ceară, arzând în sfeșnici mari, E-ntinsă-n haine albe cu fața spre altar Logodnica lui Arald, stăpân peste Avari; Încet, adânc răsună cântările de clerici. Pe pieptul moartei luce de pietre scumpe salbă Și păru-i de-aur curge din raclă la pământ, Căzuți în cap sunt ochii. C-un zâmbet trist și sfânt
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mai târziu În aceeași zi, la pagoda Mahamuni. Reporterul birmanez interveni: Bărbatul cu coadă, așa arată prietenul tău, nu-i așa? — Exact, răspunse Harry cu hotărâre. Ar putea fi foarte bine Mark Moffet și fiul său, Rupert, Împreună cu Esmé, fiica logodnicei mele Marlena Chu, și ea dată dispărută. Apărură patru fotografii. —Aia-s eu! strigă Esmé și apoi se bosumflă instantaneu. Urăsc poza aia. Moff lovi din picior. —Rahat! Harry, idiotul naibii! Sunt aici, la mama dracu’, nu În Mandalay. —Logodnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
logodnicei mele Marlena Chu, și ea dată dispărută. Apărură patru fotografii. —Aia-s eu! strigă Esmé și apoi se bosumflă instantaneu. Urăsc poza aia. Moff lovi din picior. —Rahat! Harry, idiotul naibii! Sunt aici, la mama dracu’, nu În Mandalay. —Logodnică, șopti Marlena pentru sine. —Ce ne Îngrijorează, continuă Harry, este că erau conduși de doi bărbați... —Care nu erau Însă birmanezi, Îl Întrerupse reporterul, după cum ni s-a confirmat mai devreme. Da, așa este. Martorii au spus că erau indieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Wendy Începu să plângă și se sprijini de umărul lui Wyatt. Marlena se Întrebă cine era femeia căreia Harry i se adresase cu atâta familiaritate. De ce spusese despre ea că e „superbă“? Și ce era cu ochii holbați? Încă o logodnică a lui? Își dădu seama cât de puține știa despre Harry. Vera se ridică. — Hai să nu fim pesimiști. Sunt vești bune. Se pornește de la premisa că suntem Încă În viață și ne caută. Să discutăm ce implică acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
doar În cazul În care s-ar fi Întâmplat. Desigur, puteau mereu să mai ia o mostră de Balanophora. Doamne, ce descoperire extraordinară! Lunile au trecut, povestea lor de dragoste continua să fie minunată, o sincronizare perfectă. Harry o numea logodnica lui, așa cum declarase și la știri. Mai avea doar de ales inelul. Îi spusese Marlenei că se gândea să facă unul la comandă, dar Încă nu găsise designerul perfect. Designerul perfect urma să apară după ce vor fi semnat contractul prenupțial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
storși de vlagă și cu ochii rătăciți, târgoveții făceau roată în jurul fotografului ambulant, care îi ademenea și îi trăgea de mânecă, explicându-le că se pot pricopsi cu un tablou "mai real ca realul", cu care puteau să-și minuneze logodnica, familia sau vecinii din sat. Neîncrezători și suspicioși, gospodarii se codeau, împingându-se unul pe altul, până când, câte unul mai îndrăzneț, suduind cu năduf de "paștele și grijania, care te-a plimbat cu sania", zvârlea căciula în țărână și câteva
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
storși de vlagă și cu ochii rătăciți, târgoveții făceau roată în jurul fotografului ambulant, care îi ademenea și îi trăgea de mânecă, explicându-le că se pot pricopsi cu un tablou "mai real ca realul", cu care puteau să-și minuneze logodnica, familia sau vecinii din sat. Neîncrezători și suspicioși, gospodarii se codeau, împingându-se unul pe altul, până când, câte unul mai îndrăzneț, suduind cu năduf de "paștele și grijania, care te-a plimbat cu sania", zvârlea căciula în țărână și câteva
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
înțeles, voiam să știu la ce hoteluri trag oamenii la New York. În realitate, întrebarea mea era lipsită de importanță. Nu făceam, mai mult sau mai puțin, decât să gândesc cu glas tare. Mă interesa faptul că fratele meu își invitase logodnica în holul unui hotel și nu în apartamentul său neocupat, care-i stătea la dispoziție. Nota morală a gestului era conformă cu caracterul lui Seymour, totuși, într-o oarecare măsură, mă intriga. Nu știu la ce hotel, mi-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ce-i, a început ea pe tonul unei profesoare care vorbește unui copil nu numai întârziat, dar căruia îi mai și curge nasul întruna, respingător. Nu știu cât te pricepi dumneata la oameni. Dar ce om în toate mințile și-ar ține logodnica toată noaptea, în ajunul nunții, bâiguindu-i că e prea fericit ca să se poată însura și că va trebui să se amâne nunta până când el se va simți mai sigur pe sine, că altminteri n-o să poată veni la propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
nunții, bâiguindu-i că e prea fericit ca să se poată însura și că va trebui să se amâne nunta până când el se va simți mai sigur pe sine, că altminteri n-o să poată veni la propria-i nuntă? Și când logodnica i-a explicat, ca unui copil, că totul era aranjat și organizat de luni de zile, că tatăl ei se lansase în cheltuieli și osteneli incredibile și că urma să aibă loc o recepție și așa mai departe, și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de ziua Cristinei, când am povestit mult și savuros despre azeri, gruzini, kosovari, afgane și țigani români. Mioara, mama Cristinei, este teribil de vioaie și de frumoasă la cei 89 de ani ai ei. A fost și Sever V., cu logodnica lui. Sever e un tip drăguț, cu o mare savoare de povestaș. L-am surprins într-o relație teribil de incitantă cu deliciile culinare. Încerc să mă gândesc mai puțin acasă și mai puțin la lucruri emoționale, de exemplu, vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Vestea ca un fulger se întinsese; femei din alte mahalale o împresurau. Și ea se văita încet, își frângea mânile. Și la gară, prin ziua leșietică, trenul plecase. Învăluiri de fum negru izvorau în depărtare. Lumea se împrăștia: mamele, surorile, logodnicele suspinau. Și deodată Rifca văzu pe fiică-sa venind încet, cu trudă, privind în neștire înainte-i. Îi ardeau ochii ca de friguri. Nici nu băgă de samă că femeile o împresurau. Rifca o apucă de mână. O trăgea repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
era teafăr și nevătămat, din voia Celui-Prea-Înalt. Când l-am întâlnit, Șchiopul începuse asediul Agadirului, iar oamenii săi clocoteau de entuziasm. Mulți erau învățăcei veniți din toate colțurile Maghrebului, care tânjeau după jertfă așa cum ar fi tânjit după o misterioasă logodnică. După trei zile, bătălia continua să facă victime, iar spiritele erau încinse de beția sângelui, a răzbunării, a sacrificiului. Deodată, spre uluirea tuturor, Ahmed a poruncit ridicarea asediului. Un tânăr oranez care critica în gura mare ordinul de retragere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
răspunsul, a stăruit: — Religia n-ar fi fost oare cea mai bună dintre căile posibile pentru un cărturar și erudit ca dumneata? Am fost evaziv. — A vorbi despre religie în prezența Sanctității Sale este ca și cum s-ar vorbi despre o logodnică în prezența părintelui ei. Clement a zâmbit. Fără totuși să-mi dea drumul. Și ce ai spune despre logodnică dacă tatăl n-ar fi de față? Am hotărât să n-o mai ocolesc cu răspunsul: Dacă nu m-ar asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
erudit ca dumneata? Am fost evaziv. — A vorbi despre religie în prezența Sanctității Sale este ca și cum s-ar vorbi despre o logodnică în prezența părintelui ei. Clement a zâmbit. Fără totuși să-mi dea drumul. Și ce ai spune despre logodnică dacă tatăl n-ar fi de față? Am hotărât să n-o mai ocolesc cu răspunsul: Dacă nu m-ar asculta chiar șeful Bisericii, aș spune că religia îi învață pe oameni smerenia, dar că ea însăși n-are nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Nu m-aș da niciodată la Caduta - nu, nu la Caduta - și dacă tu ai încerca, te-aș bate. Eram încă plin de sentimente răsunătoare, emoționante, când am ajuns la hotel. Cuvintele de despărțire ale Cadutei - le-a rostit ca logodnica unui soldat care pleacă la luptă sau ca o mamă, mergând alături de taxiul care se desprindea de bordură - au fost chiar așa: „Apără-mă, John! Apără-mă!“ Știm ce vrea să spună. Am înșfăcat telefonul și l-am sunat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Nu știu. Adevărul e că de mulți ani nu mai știu nimic de Miquel. Dinainte de război. — V-a pomenit vreodată numele Nuriei Monfort? — Nu, niciodată. Și nici că s-ar fi gîndit să se căsătorească ori că ar fi avut logodnică... Ascultați, nu sînt cu totul sigur că trebuie să vă vorbesc dumneavoastră despre toate acestea. SÎnt lucruri pe care Julián și Miquel mi le-au povestit cu titlu personal, subînțelegîndu-se că vor rămîne Între noi... — Și aveți să-i refuzați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Am ajuns pînă la actul al doilea: intrarea unei femme fatale, preciză Barceló. — Nuria Monfort? Întrebă Fermín. Barceló se linse pe buze cu delectare. — Dar sînt mai multe? Parcă e răpirea din serai. — Vă rog să vorbiți În șoaptă, căci logodnica mea e aici de față. — Fii liniștit, că logodnica dumitale are În vene o jumătate de sticlă de coniac Lepanto. N-am trezi-o nici cu tunul. Hai, spune-i lui Daniel să-mi povestească restul. Trei capete gîndesc mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
femme fatale, preciză Barceló. — Nuria Monfort? Întrebă Fermín. Barceló se linse pe buze cu delectare. — Dar sînt mai multe? Parcă e răpirea din serai. — Vă rog să vorbiți În șoaptă, căci logodnica mea e aici de față. — Fii liniștit, că logodnica dumitale are În vene o jumătate de sticlă de coniac Lepanto. N-am trezi-o nici cu tunul. Hai, spune-i lui Daniel să-mi povestească restul. Trei capete gîndesc mai bine decît două, mai ales dacă al treilea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ce stătea culcată În preajma lor. „Cât despre cealaltă parte, cred că e cazul să adoptăm tactica lui Lev Nikolaevici...” „Adică”, zise stomatologul, cu gândurile duse aiurea. În memorie Îi reveni o scenă În care protagoniști erau el și prima sa logodnică, legată În bucătărie de un scaun. Noimann se apropiase de ea, aprinzând bricheta În dreptul sfârcurilor. Logodnica țipase de spaimă. Noimann jubilase. Jocul Îl incitase În așa măsură, Încât Noimann Își pierduse cu desăvârșire controlul, sfârșind prin a-i stinge țigările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]