2,088 matches
-
ascuns într-o trăsură. Ulterior s-au adăpostit aici vărul lui Ilie, spătarul Toma Cantacuzino din Țara Românească (în 1605), precum și Maria, soția lui Ilie, după moartea acestuia. Moșia Hangu a fost stăpânită în secolul al XVIII-lea de marele logofăt Iordache Cantacuzino (1688-1759?), nepotul lui Toderașcu, și apoi de urmașii acestuia, marele logofăt Ioniță (1721-1789) și marele comis Matei (1750-1816?). În timp, familia Cantacuzino a început să-și extindă influența în regiune, devenind proprietara moșiilor de pe aproape întreaga vale a
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
Toma Cantacuzino din Țara Românească (în 1605), precum și Maria, soția lui Ilie, după moartea acestuia. Moșia Hangu a fost stăpânită în secolul al XVIII-lea de marele logofăt Iordache Cantacuzino (1688-1759?), nepotul lui Toderașcu, și apoi de urmașii acestuia, marele logofăt Ioniță (1721-1789) și marele comis Matei (1750-1816?). În timp, familia Cantacuzino a început să-și extindă influența în regiune, devenind proprietara moșiilor de pe aproape întreaga vale a Bistriței. Boierii din familia Cantacuzino au râvnit și moșiile dăruite Schitului Hangu de
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
pre la Căpotești, spre Cetatea Neamțului"". Tot cronicarul relatează că ""la Cetatea Neamțului era toată inima avuției lui Vasilie-vodă, deci acolea au răpedzit Vasilie-vodă pre Ștefăniță paharnicul, nepotul său, să apuce avuțiia, și, ori că n-au știut Ștefan Gheorghie logofătul de avuțiia acéia în Cetatea Neamțului, ori au stătut după lucruri care începuse și n-au socotit acéia bani, iară era mai aproape de dînsul decît de Vasilie-vodă acéia avuțiie"". În anul 1673, în cetate se instalează o garnizoană polonă, cu
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
un proces de integrare, aceștia continuau să facă hore separate în locuri diferite. În cele din urmă, cele doua părți au format un sat bine închegat cu obiceiuri asemănătoare. Biserica din cărămidă a fost construită în 1843 prin contribuția marelui logofăt Alexandru și a soției lui, Elena Sturza. Ca justificare pentru numele satului, se spune că printre primele familii stabilite aici ar fi fost familia Hândrescu. Până în 1864 locuitorii satului erau clăcași. În 1864 au fost împroprietărite circa 130 de familii
Hândrești, Iași () [Corola-website/Science/301282_a_302611]
-
la 30 septembrie 1454, când Vladislav al II-lea ratifică unui anume Dragomir Coman o "ocina" la Negoiești. Satul Popești apare atestat documentar pentru prima oară la 28 mai 1691 , când printre martorii unui proces figurează și un anume Stan, logofăt din Popești. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în 1776, se dă autorizația pentru înfințarea unei manufacturii de hârtie pe moșia Batesti, iar în veacul următor, în 1841, la Popești ia ființă o fabrică de tutun. La
Comuna Brazi, Prahova () [Corola-website/Science/301648_a_302977]
-
1924, principesa Olga Sturdza a adresat o scrisoare către Primăria municipiului Iași, prin care își exprima intenția de a dona orașului Iași un monument de marmură simbolizând Marea Unire din 1918. Monumentul urma să fie așezat la intrarea palatului marelui logofăt Dumitrache Cantacuzino-Pașcanu, din capătul Bulevardului Carol I (Copou), unde a locuit Regina Maria în perioada cât autoritățile române se refugiaseră la Iași (1916-1918), dar fiind prea voluminos s-a căzut de acord să fie ridicat într-o altă locație. Lucrările
Monumentul Unirii din Iași () [Corola-website/Science/307916_a_309245]
-
intitulată "Carte cuprinzând sfințitele slujbe ale sfântului sfințit martir Haralambie făcătorul de minuni și a cuvioasei Matrona din orașul Hio, a celui întru sfinți părintelui nostru Spiridon Episcopul Trimitundiei, făcătorul de minuni". Tipărită pe cheltuiala lui Constantin Xipolitos, al doilea logofăt al domniei, cartea conținea textele a trei "acolutii" (slujbe) îngrijite de Dapontes și era semnată de el în calitate de citeț ("anagnost") al Mitropoliei. În același timp, Dapontes și-a început activitatea de cronicar, redactând primele sale texte originale, în care își
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
numită și Schitul Păroaia (după numele jupaniței Ecaterina, soția lui Para logofăt una dintre donatoarele de la mijlocul secolului al XVII-lea) sau, mai nou, Schitul Lăculețe, o ctitorie a domnitorului Matei Basarab mai puțin cunoscută, atât datorită insuficientelor izvoare documentare care să dea informații despre ea, cât și datorită transformărilor arhitecturale și
Mănăstirea Doicești () [Corola-website/Science/298861_a_300190]
-
bisericii „Sfântul Dumitru”; școala tip „Spiru Haret” (începutul secolului al XX-lea); biserica „Sfântul Nicolae” (1848); Muzeul de Istorie Casa Tăutu (secolele al XVII-lea-al XVIII-lea); și o casă de la sfârșitul secolului al XIX-lea aflată în strada Logofăt Tăutu nr. 14. În economia localității se remarcă industria textilă, de prelucrare a lemnului și alimentară. În oraș funcționează două școli generale și un liceu. Asistența medicală este asigurată de un spital, o policlinică și cabinete medicale de medicină de
Hârlău () [Corola-website/Science/297053_a_298382]
-
Biserica Sf. Gheorghe din Hârlău este o biserică ctitorită de Ștefan cel Mare în anul 1492. Ea se află pe strada Logofăt Tăutu nr. 16 din centrul orașului Hârlău (județul Iași), la o distanță de 74 km de municipiul Iași. Biserica Sf. Gheorghe din Hârlău a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul . Ea este
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
relații comerciale cu centre de peste munți. Numele mai apare într-un hrisov din 1567, semnat de domnul Țării Românești, Petru cel Tânăr, prin care se întărea o vânzare a "cinci răzoare" de vie între un anume Avruț din Ploiești și logofătul Coresi din Bărcănești. Legenda spune că Mihai Viteazul, în 1597, voind să facă un târg nou pe drumul spre Ardeal, a propus moșnenilor ploieșteni să le cumpere cu bani grei moșia. Aceștia însă, prin pârcălabul lor, au respins mai multe
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
anul 2015 la numărul 267, având codul de clasificare . Pe această listă este trecut eronat anul 1764 ca an al construcției lăcașului de cult. Prima atestare a satului Forăști datează din aprilie 1595, când domnitorul Aron Tiranul întărește cneaghinei fostului logofăt Bârlădeanul părți de ocină din satul Forăști, cumpărate cu 120 de taleri de argint. Denumirea satului provine de la boierii Forăscu, care au fost proprietarii acestei moșii. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, moșia și satul erau stăpânite de vornicul Alecu Botez-Forăscu
Biserica de lemn din Forăști () [Corola-website/Science/317118_a_318447]
-
Biserica “Sfinții Voievozi” din Tupilați este o biserică ortodoxă care se află în satul Tupilați din județul Neamț și care a fost construită în anul 1811 de către boierul Ștefan Catargiu (1789-1866), mare logofăt și caimacam al Principatului Moldovei. Biserica “Sf. Voievozi” se află pe "Lista monumentelor istorice din județul Neamț 2004", ca parte a Ansamblului curții boierești de la Tupilați. Ea se află la vest de conac și are codul . Conacul Catargi din Tupilați
Biserica Sfinții Voievozi din Tupilați () [Corola-website/Science/321743_a_323072]
-
printr-o boltă de trăsură cu stâlpi și deschideri în arcadă. Conacul și dependințele făceau parte dintr-un ansamblu arhitectural unitar împreună cu Biserica "Sf. Voievozi" din același sat, care a fost ctitorită în 1811 de către boierul Ștefan Catargiu (1789-1866), mare logofăt și caimacam al Principatului Moldovei. De asemenea, și biserica este monument istoric, având codul NT-II-m-B-10722. După instaurarea regimului comunist în România în anul 1948, conacul a fost expropriat de stat și transformat în sediu de cooperativă agricolă de producție. El
Biserica Sfinții Voievozi din Tupilați () [Corola-website/Science/321743_a_323072]
-
în stil neobizantin. Picturile icoanelor de pe catapeteasmă prezintă asemănări cu pictura unui epitaf executat de Dimitrie Zugravul în 1842. Biserica a fost reparată în anul 1923. Lângă biserică, sub fereastra altarului, se află mormântul lui Ștefan Catargiu, ctitorul bisericii, Mare logofăt al Moldovei, decedat la 2 septembrie 1866. Piatra sa funerară este din marmură; ea are un chenar cu frunze de iederă, iar la partea superioară se află blazonul familiei Catargi, reprezentată pe un scut. Pe piatra sa funerară este următoarea
Biserica Sfinții Voievozi din Tupilați () [Corola-website/Science/321743_a_323072]
-
ajuns în stăpânirea Fetcăi Spineanu, care l-a vândut la 15 aprilie 1482 rudei sale, Cozma ușar. În 1529 Petru Rareș dăruia acest sat lui Pavel Scripcă brănișter. În a doua jumătate a secolului satul este stăpânit de Ion Moghilă logofăt, iar apoi de urmașii săi. În 1620, după îndelungate procese de judecată Cobîlea ajunge în posesia lui Ionașco Paicul pârcălab. Între anii 1629 - 1650 Cobîlea a trecut prin vânzare de la strănepoții Cozmei la Dumitrașco Ștefan și apoi la Gorgan. Proprietatea
Cobîlea, Șoldănești () [Corola-website/Science/305118_a_306447]
-
Moldovei și Mironu, au un istoric îndepărtat și diferit. Localitatea Valea Moldovei, sub denumirea veche de Valea Seacă, este atestată documentar, pentru prima dată, într-un hrisov din timpul lui Alexandru Vodă din anul 1453 prin care se confirmă stăpânirea logofătului Mihail asupra acestui sat. Se crede că singurele urme istorice ar fi cele cinci movile de pe islazul comunal, unde ar fi fost îngropați oștenii lui Ștefan cel Mare după bătălia de la Baia din 14 decembrie 1467. Locuitorii din Valea Moldovei
Comuna Valea Moldovei, Suceava () [Corola-website/Science/302009_a_303338]
-
acestei bisericuțe, la sfârșitul secolului al XVI-lea, postelnicul Teodor (Toader) Movilă a ctitorit o mănăstire de călugări, zidind acolo o biserică de zid. Postelnicul făcea parte dintr-o familie boierească de vază a Moldovei, fiind fiul mai mare al logofătului Ioan Movilă și a primei sale soții Greaca. Postelnicul Teodor (Toader) Movilă a fost frate vitreg cu domnitorii Ieremia și Simion Movilă precum și cu mitropolitul Gheorghe Movilă al Moldovei. Ctitorul a înzestrat mănăstirea cu numeroase moșii și sate (Adâncata, Nagoreni
Mănăstirea Teodoreni () [Corola-website/Science/316567_a_317896]
-
fost aduși aici țărani ruteni din părțile Storojinețului, cărora li s-au dat o bucată de pământ pentru a-și construi case. Astfel s-a format satul Teodoreni. Treptat, aici s-a așezat și populație românească. Proprietarul moșiei Teodoreni, marele logofăt și cronicar Miron Costin, pe vremea când era pârcălab de Hotin, a apelat la un baci pe nume Burduja pentru a transmite mesaje către slujbașii săi din Teodoreni. Numele localității s-a schimbat astfel din Teodoreni în Burdujeni. Biserica a
Mănăstirea Teodoreni () [Corola-website/Science/316567_a_317896]
-
locuită permanent fapt confirmat și de prezența unei biserici pe terenul numit Grui ale cărei ruine se mai păstrau în secolul al XIX-lea. Biserică din sat cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” a fost construită între anii 1662 - 1680 de logofătul Radu Crețulescu, fiind monument istoric. A fost reparata și zugrăvita în anul 1819 de către biv vel banul Constantin Crețulescu și polcovnicul Panaitu, după cum se menționează în pisania nouă.
Bărbulețu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/324775_a_326104]
-
și a pânzei freatice existente la 3-4 metri adâncime, numindu-și așezarea Deveselu. Sub acest nume este atestat documentar în 1637 (până în acest an jumătate de sat a fost a banului Preda Buzescu; tot acum, spătarul Preda Buzescu, fiul marelui logofăt Theodosie Buzescu și nepot al banului Preda Buzescu, a vândut această jumătate de sat marelui pitar Dumitru Filișanul). Se pare că existența locuitorilor de pe aceste meleaguri este din cele mai vechi timpuri zona fiind propice așezărilor omenești găsind aici locuri
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
având în total 2397 de locuitori. În comună funcționau o școală mixtă cu 104 elevi înființată în 1876 de Mihai Negru, și 4 biserici ortodoxe (două în Grebănu: datând din 1807 și alta din 1884, ambele zidite de familia marelui logofăt Costache Șuțu; o a treia la Homești, zidită la 1818 de Vlad Periețeanu și a patra la Herăști, zidită de localnici în 1802). Pe teritoriul actual al comunei era organizată atunci și comuna Putreda, cu satele Putreda Mică și Putreda
Comuna Grebănu, Buzău () [Corola-website/Science/300820_a_302149]
-
(n. 22 ianuarie 1798 - d. 27 decembrie 1869, Iași) a fost un boier moldovean, logofăt al Moldovei, filantrop, creatorul Institutului „” din Pomârla. Descinzând dintr-o veche familie, ridicată la rangul de boier în timpul domniei lui Alexandru Lăpușneanu, Anastasie Bașotă s-a născut în 1798, tatăl său fiind Ioniță Bașotă (1762 - 26 noiembrie 1846), mare spătar
Anastasie Bașotă () [Corola-website/Science/328159_a_329488]
-
Sofia, decedată în 1849, și Elena, căsătorită cu cneazul George Cantacuzino, guvernator al Basarabiei. A ocupat de tânăr diferite funcții: a fost numit spătar în 1819, în timpul domniei lui Mihai Șuțu, hatman în 1821, în timpul domniei lui Ștefan Vogoride, și logofăt, primind și titlul de cavaler, sub Grigore Alexandru Ghica, perioada în care a îndeplinit și funcția de ministru de război. Interesat de dezvoltarea economică a Moldovei, Anastasie Bașotă a modernizat agricultura practicată pe moșiile pe care le stăpânea, dezvoltând activitatea
Anastasie Bașotă () [Corola-website/Science/328159_a_329488]
-
și sfîrșită în anul 7131, după'împărățiie"". Domnitorul Ștefan Tomșa a fost mazilit în 1623 și a murit printre străini pe malurile Bosforului. Lucrările au continuat și după mazilirea ctitorului; într-un document din 2 mai 1635 se menționează că logofătul Cîrstian ar fi construit un turn și un zid de piatră la mănăstire în timpul domniei lui Radu Mihnea (1623-1626). În această mănăstire și-a desfășurat activitatea eruditul arhimandrit Vartolomei Măzăreanul (n. circa 1710 - d. 1779). Originar din părțile Câmpulungului, acesta
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]