822 matches
-
o așezare rudimentară. N-am văzut pescari și bărci oamenii n-au luat încă la cunoștință de această apariție pe care o vor fi văzut pe vremuri preistorice strămoșii lor. N-am văzut paseri altele decât rațe sălbatice, zburând prin lucirea amurgului. (Îmi amintesc că n-am văzut câni la Stalingrad. Numai doi, de coloarea năsipului, un fel de ogari, umblau pe malul fluviului, căutând ceva în tovărășie. În schimb multe capre: animalul binefăcător al acestor priveliști sărace cu vegetație de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
acordate amabilei dv. tratații să fie adăugate celor de la telefoane întru beneficiul culturii naționale". Aplauzele au fost generoase și Herr Doktor m-a țintuit nu cu ochii unui medic specialist în geriatrie cum era, ci în chirurgie maxilo-facială, observându-i lucirea scalpelului nu în mână, ci în priviri). La Washington și Ottawa am avut o suită de discuții cu autoritățile centrale, din care am reținut interesul față de evoluțiile din România și disponibilitatea de a sprijini eforturile poporului român pentru revenirea la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și un anume amor-propriu de autor. Prefăcătoria lui, care era profundă ca aceea a unui om care își petrecuse viața în comploturi, își găsea un ajutor deosebit în imobilitatea trăsăturilor și în insignifianța privirii: ochii lui erau lipsiți de stră lucire și opaci, cum sunt geamurile groase destinate să lumineze cabinele navelor, care lasă să treacă lumina, dar prin care nu se vede nimic. Foarte nepăsător la primejdii, avea curajul frumos și rece în zilele de criză și, în același timp
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
prin juvenilitate și bună-credință, n-a reușit să mă contamineze, dar că oboseala mea cronică a fost mai curând vindecată de reprezentanții taberei opuse: aceea a nevroticilor, a pesimismului neptunian, a leha mitei. Entuziaștii au, măcar, în priviri, o anumită lucire de candoare. Vor ceva, sunt gata de atac, aspiră la o rezolvare. Victimele lehamitei plimbă peste lume o privire obturată de cataractă. Nu se poate trăi pe bază de suspin. Nu se poate delega tot ce e eșec personal, sau
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mulți ani mai târziu, când acea perioadă se depărtase îndeajuns de mine, am trecut de la vorba asta, „animalul inimii“, la adevăratul cuvânt, „rege“: și regele se-nclină nițeluș noaptea vine pe jos ca mereu doi pantofi de pe fabrică sus trimit luciri de neon înspre râu un pantof ne dă peste bot celălalt ne toacă mărunt și de tot se crapă de zi pantofii pălesc arțarul roșește mărul surâde dusu-s-au stelele popcorn ceresc regele se-nclină și-ucide Rima din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
figurile de șah exista un rege care se înclina, în anchetator exista un rege care ucide. Eram la unul dintre primele interogatorii, iar vara și ceasurile după-amiezii și umbrișul de rindea jucau toate și ele un rol. Sticla geamului reflecta luciri vălurite de soare. Pe podea se desenau arcuiri albe de lumină ce se cățărau pe pantalonii anchetatorului când el se mișca. Voiam ca el să se împiedice în ele, vroiam să i se furișeze în pantofi și să i se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
tot speră să revină, Viat-a lui e o nimica, Fiind grea, fără lumină. Speranta-i steaua lucitoare, Dar lumina-i ce se vede, E coadă stelei căzătoare, Căci viata-i s-a dus, se pierde. În amintiri, cate-o lucire, De mai apare că o pată, Tu să știi, de-i fericire, Nu se-ntoarce niciodată!
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93306]
-
numaidecât, cu pași mici-mici de tot, ca să-și ofere serviciile: "Un masaj sau un ceai?" Nu, mulțumesc, n-am aer... "Gură la gură atunci sau gură la ureche", propun în cor micuțele japoneze pufnind în râs. Genele lor filtrează o lucire lubrică. Se pare că ele dau acestor expresii un înțeles special. Nu vrea nimic din toate astea. Bărbatul ei se întoarce, înfășurat într-un prosop amplu, a făcut o baie. Între timp, palierul și-a schimbat dimensiunile, acum e o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
preparativele de seară. Ocoli marea clădire, în curtea căreia câțiva manutanțieri se odihneau fumând o țigară, și ajunse în micul port. Aproape de cheiul măturat de plictisul metafizic al betonului răscopt la soare, o mică navă ruginită putrezea în apa cu luciri grase, de carburant. Cele două santinele care marcau începutul zonei priveau buimace Dumnezeu știe ce, poate apele dulci ale fluviului care, după ce traversaseră estuarul, înaintau în mare fără să se amestece cu valurile sărate. Era gata să se întoarcă, când
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
una față de alta de o ostilitate pe care o hrănea sentimentul obscur al unei afinități secrete. Gabriela se duse drept în grădină și începu să citească. Din când în când, își înălța capul. Imaginea doamnei Dunin aluneca peste frunziș cu lucirea argintie a unei icoane, iar îndărătul ei apărea în filigran fața palidă, cu surâs profan, a tânărului preot. Un vânticel răcoros ridică frunzele moarte și împrăștie câteva picături. Gabriela închise cartea și se ridică. Prin ușa larg deschisă a refectoriului
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu bună credință. Eu înclin pentru această ipoteză. Tu? "Nu știu..." Gândește-te puțin. Rusia e în ea, e un element constitutiv, dar Parisul? Ce e Parisul? O idee, Parisul! Ochiul lui Pussy devenise serios, dar în fundul lui țopăia o lucire care o făcu să pălească și mai tare pe Gabriela: Când, ruinată și părăsită, ceea ce înseamnă poate același lucru, doamna Dunin a fost obligată să plece din Paris ca să vină în ținuturile astea mizere, ce-a făcut? A luat cu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Aveți, oricum, destule bagaje de cărat”, îmi răspunde d-na Prosenkova, îndepărtându-se în grabă, și argumentul ei - cât se poate de rezonabil - ar trebui să mă facă să răsuflu ușurat, dar observ că-i revine imediat pe figură acea lucire metalică, de activistă vigilentă și intratabilă, și nu mai știu cu care dintre cele „două” Svetlane am discutat. VASILE GÂRNEȚ: Miroslav Hule este nemulțumit de „episodul Rusia” de pe traseul Express-ului literar. În primul rând, i se pare că am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Lacul este în ultimă instanță un creuzet de imagini și de culori, care își schimbă înfățișarea în funcție de cer, de lună, stele și codru, de lumină sau de întuneric: Lâng-un lac pe cari norii/ Au urzit o umbră fină/ Ruptă de luciri de unde/ Și de bulgări de lumină,// Stând privește-n apa clară/ De lumina mea muiată/ Și aruncă roză roșă/ Peste unda fermecată 170. Și mai bine el apare în imagini derulate vizual-descriptiv: În lacul cel verde și lin/ Resfrânge-se cerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
îl salut, făcînd un pas spre el. Bună, tovarășe Vlădeanu! Cu ce problemă? Tovarășe director general..., încep eu timid, îndrăznesc să vă deranjez cu o problemă personală... Știți... Brusc, zîmbetul directorului general se transformă într-un surîs incisiv, dublat de lucirea vie a ochilor mici și albaștri: Tovarășe Vlădeanu, pentru problemele personale există zile de audiență... Totuși..., insist eu, problema e urgentă. Am fost propus pentru schimb de locuință și... "Schimb de locuință"! explodează directorul general. Cum ridicați un pic capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ea spre soții Ionescu. Domnul Ionescu făcu un semn din umeri, arătând spre Clara. — Ce zice ea e în regulă și pentru mine, normal, nu prea mă pricep la muzică. — Phil Collins e în regulă, rosti Clara Ionescu, cu o lucire nefirească în privire. A cântat în formația Genesis. Deși mie îmi plăcea mai mult Peter Gabriel, celălalt solist. în general, îmi plăcea muzica progresivă, când eram la liceu. Dar cel mai mult și mai mult îmi plăceau Genesis. Nu i-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
data asta, m-am trezit înainte de final, când mă pipăiam și nu mai știam cine sunt.“ Se dădu jos din pat cu grijă să nu-l trezească pe Ion și ieși pe balcon, aprinzându-și o țigară mentolată. Pe măsură ce contempla lucirea nopții, îi devenea tot mai clar că trebuia să facă într-un fel pentru a închide, în sfârșit, cercul acela în care se tot rotise fără rost timp de douăzeci de ani. Cercul acela, din ce în ce mai strâmt, care o împresura tot
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Clara Martin. Clara cu pielea întoarsă pe dos. Tresări și începu să tremure când simți o atingere pe umăr și văzu, tot prin oglindă, chipul vulgar al unui bărbat necunoscut. O figură rotundă, niște ochi mici și lunguieți, cu o lucire infatuată, sprâncene groase și rebele, păr sur proaspăt tuns, obraji rumeni și cărnoși, buze desfăcute într-un rânjet bădăran. Necunoscutul îi petrecuse ceva rece în jurul gâtului. Pentru o clipă, Clara își spuse, aproape cu ușurare: „Vrea să mă stranguleze! O să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
înguste, pîn-ce dădu de un grilagiu de fier. El îl lovi cu piciorul și-l deschise. Ducea într-un coridor întortocheat și în unghiuri, abia destul de larg pentru ca un om să poată trece cu mînile și picioarele pin el. O lucire abia, a cărei izvor nu se știa * îl lumina într-atît încît îl puteai vedea. Cavalerul îndrăzni înainte. O văietare adâncă, deșartă s-auzi pin bolțile coridorului, din depărtare. El merse mereu înainte și zări iar flacăra albastră care-i luminase
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
că nu a apucat să-l cunoască pe bunică- su. Femeia îmbrăcată în uniforma de un albastru spălăcit, cu petlițe cafenii cu o dungă albă de-a curmezișul, cu bereta pusă cochet cam pe o parte arătând în lumina slabă lucirea stinsă a emblemei emailate, vorbea domol, cu o voce puțin cântată, poate că din cauză că mai vorbise și în altă limbă, învârtind între degete un creion școlăresc. Când vorbea de fiul său, Serioja, ochii i se umpleau de o lumină blândă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
un fotoliu, privind-o cu ochi de gheață. Ștefan întinse mâna spre valizele deschise. Astea ce trebuie să-mi arate, că mă părăsești? Era îmbrăcat în cămașă de mătase, culoarea coniacului și pantalon de vară bej. Părul negru, cu o lucire aparte, gura senzuală, aceeași frumusețe și eleganță unică... Se măritase cu el ca să-l posede, să se bucure de puterea și de bărbăția lui. Ștefan își încleștă mâinile de brațele fotoliului. Ce diavol intrase în mintea ei ca să-l distrugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Peste noapte își schimbă frizura și culoarea părului, începu să-și dea unghiile cu ojă și dimineața petrecea minute în șir în fața oglinzii, încercând să scoată un machiaj din cel mai priceput. Rezulta o mască uleioasă și tuciurie, străfulgerată de luciri verzi-albastre în jurul ochilor. Printre altele, făcu modificări și în modul de a se îmbrăca. Unde până atunci, vară, iarnă, nu ieșea din materiale înflorate, ce-ți împrăștiau privirile pe tot felul de câmpuri multicolore, Nuța trecu acum, în forță, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
când Kanbei auzi acest strigăt sever, poarta palisadei se deschise În fața lui. I se păru că vedea, În Întuneric, cel puțin o sută se soldați Îmbulzindu-se laolaltă. De fiecare dată când valul de oameni se Înălța și se rostogolea, lucirile lăncilor Îi străpungeau ochii. — Îmi pare rău că te deranjez, Îi spuse Kanbei omului care strigase. Sunt invalid, așa că am venit cu lectica. Te rog, scuză-mi lipsa de politețe. Cu această scuză, se Întoarse și-i vorbi fiului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Sanjuro cercetau terenul până departe În față, călărind de-a lungul satului Îngust, fără vreun incident. Oprindu-se Într-un loc unde drumul ocolea un pâlc de bambuși, Îi așteptară pe Mitsuhide și grupul său. Siluetele celor doi oameni și lucirile lăncilor se vedeau limpede În umbra copacilor, care se Înălțau la cincizeci de metri mai În față. Deodată, În Întuneric, izbucniră zgomote de bambuși călcați În picioare și mormăielile unui animal sălbatic. Tatewaki, care-și mâna calul Înaintea lui Mitsuhide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Învolburate de armuri se zguduiau și tremurau prin ceața dimineții, fiecare om Întrecându-se să fie primul. Cai transpirați se frecau unii de alții, luptând să ajungă În frunte, iar companiile de lăncieri năvăleau Înainte unele după altele, În Învălmășeala lucirilor de lănci. Se auzeau deja Împușcături, lănci și săbii lungi fulgerau În lumina dimineții, iar, din regiunea primei palisade de pe Muntele Oiwa, se auzea un sunet straniu. Cât de adânci erau visurile stăruitoare ale scurtei nopți de vară! Pantele Muntelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
loc, curgea Râul Kiso, pe cursul superior. Ecourile apei care se lovea de bolovani sau șipotea prin vaduri răsunau În văzduh, dar luna, muntele și râul, Învăluite În vapori denși, păreau Încruntate cu mică. De pe mal nu se vedeau decât lucirile slabe ale lămpilor de pe țărmul opus. — Descălecați! Ikeda Shonyu coborî primul de pe cal și-și instală scăunelul de campanie, pe malul râului. — Seniorul Yukisuke a sosit la timp. Trupele lui sunt acolo, arătă unul dntre vasalii lui Shonyu. Shonyu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]