797 matches
-
Cultural > Spiritual > PĂRINȚII Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 2298 din 16 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Se coace, încet, dorul peste amintiri, În noaptea-nvierii, pe-absența voastră! Pe poteci crude fuge ochiul prin fereastră, Se-ntrezăresc trecând luciri... Atâta basm e în jur că mult mă mir! În noapte e atâta pâlpâit de ceară, Că lipsa voastră începe să mă doară! Parcă,..nu pot să mai respir... Ca-n cerul diafan răscolit pe zări, Sufletu-mi întoarce vremea
PĂRINŢII de LIA RUSE în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379270_a_380599]
-
Te iubesc, Dumnezeu! Te iubesc , Dumnezeu. Să știi, că nu se adeveresc niciodată negațiile: " nu e posibil"," nu vei reuși", "nu se poate", "n-ai să faci nimic", "lasă și fii tu" și altele”. Mă aplec în binecuvântarea zorilor spre lucirea tainica din oglindă. "Of, te iubesc, Dumnezeu"... Și ies într-o costumație ușoară de vară, mă zgribulesc că un copil, dar în suflet mă înfrunta o lumină și ea mă topește, mă răsfăța, în azima coloră a toamnei acesteia, albe
FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE POEZIE RENATA VEREJANU, UNICUL PRODUS SĂNĂTOS AL POEZIEI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379233_a_380562]
-
neașteptat, căutând din ochi pe bărbatul său, dar acesta plecase, de cu noapte, destul de departe, la ogorul ce-l avea la marginea cetății, să prășească ultimele rânduri ale puținului porumb sfrijit, uscat de soarele din ce în ce mai arzător. Îngândurată, dar cu o lucire vie și plină de speranță, în ochii săi de un azur-albastrul cerului, femeia, se spălă și se îmbrăcă iute, apoi o luă la fugă de-a dreptul prin livezi și grădini, sa-i ducă soțului ei, neașteptata veste, ce-o
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
pleca, Să-mi coloreze visul, iar ușa sufletului, Te rog, s-o lași deschisă, așa, Ca ochii-mi să-ți sărute amintirea, Buzele tale, să-mi încălzească inima, Cuprinsă de tristețe, Privirea ta, să-mi lase primăvară, Peste-a stelelor lucire. De vrei, poti ca să privești în urmă ta, Ca să revezi, dacă mai are rost, Ceva trecut din viața ta, sau dacă nu, Doar umbră surâsului tău, atunci când vei pleca. Zipf, Austria 26 decembrie 2013 Coști Pop Referință Bibliografica: Umbră surâsului
UMBRA SURÂSULUI TĂU de COSTI POP în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374252_a_375581]
-
iunie 2016 Toate Articolele Autorului Între -nduplecare, mistuire sau prea plin Când pășesc desculță alergând spre tine, Mă-nspăimântă numai apa prefăcută-n vin Ale celor dinaintea mea sau după mine. Mierea vorbei lor și piepturi fremătând Poartă smirne,patimi și luciri divine Nu mi-a fost nicicând mai frică să te văd mușcând Trupul celor dinaintea mea sau după mine Din secunde și din semnele de întrebare Cel care iubește se va îmbăta pe sine Cad arzând din ceruri să mă-nnec
CELOR DINAINTEA MEA SAU DUPĂ MINE ( PARTEA A DOUA) de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378802_a_380131]
-
Atunci se așeza în șezlong, așteptând să vină Ioana -să mai schimbe o vorbă, doar ca să îi mai audă vocea, doar ca să mai vadă odată cum duce fața ei mâna la frunte , doar ca să îi mai vadă ochii căprui, cu luciri spre verde ... De la o vreme îi era tare drag acel gest al Ioanei care își aranja o șuvița din păru-i auriu -stins, șuvița care cădea mereu pe frunte.De ce oare atâția ani a uitat gestul asta ? Ce a făcut
UNDE ESTI..??!!! de MIRELA PENU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377731_a_379060]
-
zale de oțel ce atrage! Sunați din fluierul ascuțit, șerpi ai războiului! Toba din Miazănoapte o-aud. Sculați! Aud un fîsîit de flamuri înfășurîndu-se. 150 Balaurii cei din Miazănoapte armurile-și pun; Spre marea de la Răsărit se-ndreaptă far' ocol. Lucirea hamurilor de pe cai a nopții bolta o-ntinează. Să oprim nói nălțarea Regelui slăvit: dați pinteni, dați pinteni nourilor voștri-ai Morții! O, toba de la Miazănoapte, trezește-te! O, mină de fier, bate 155 Din toba de la miazănoapte! Acúm porniți
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și să se Încălzeazcă la căldura vetrei. Dar jaguarul, Înfuriat de nerecunoștința fiului său adoptiv, care i-a furat focul și secretul arcului și săgeților, va rămâne plin de ură față de toate ființele, și mai ales față de neamul omenesc. Numai lucirea focului a rămas să ardă Încă În pupilele lui. Vânează cu colții și mănâncă carne crudă, fiindcă a jurat să renunțe la carnea friptă. (H. Banner, apud C. Lévi-Strauss, 1995, p. 96) Mitul de față explică, printr-o singură poveste
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
s-au trezit și au alergat la fereastră. Charlotte a auzit strigătul mirat al fiicei sale: - Ah! Toate stelele astea! Dar mișcă... Fără să aprindă lumina, Charlotte s-a dus lângă ei. În trecere, a zărit pe masă o vagă lucire metalică: portțigaretul lui Fiodor. Trebuia să se întoarcă de la Moscova în dimineața următoare. A văzut șirurile de puncte luminoase care lunecau încet pe cerul nocturn. - Avioane, a spus băiatul cu vocea lui calmă, care nu-și schimba niciodată intonația. Escadrile
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Charlotte scria că reușise să obțină aprobarea de a merge la spitalul în care agoniza femeia aceea... Deodată, pagina pe care o țineam în mână s-a transformat într-o foaie subțire de argint. Da, m-a orbit cu o lucire metalică, scoțând parcă un sunet rece, ascuțit. Un rând a strălucit: așa cum îți rănește ochii filamentul unui bec. Scrisoarea era scrisă în rusește, iar Charlotte trecea la franceză numai în rândul acela, ca și cum nu ar mai fi fost sigură de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Înmormântez sisteme în spații nesfârșite, Eu munții îi cutremur și mările le-ngheț, Astup cu a pustiei nisipuri mări cumplite Ș-îngrop țări înflorite sub oceanul creț, Dezmint secol de secol, zdrobesc eră de eră Fac din a vieții fapte lucire efemeră. [MUREȘANU] Știu că tu-nșirînd anii pe-a vieții lunge fire Tu nimicești trecutul în urmele lui chiar, Că tot ce e-n viață cade-n a ta domnire Nimic ce e nu scapă de ochiul tău avar. Dovadă-s
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să am parte Căci fericiri-a lumii - închipuri deșarte! Viața noastră însă, oricât de neagră fie, Ea împlinește oare în lume vo solie? E scop în viața noastră -- vun scop al mîntuirei? Ne-njunghiem ființa pe-altarul omenirei? A gândului lucire, a inimei bătaie Ridică un grăunte din sarcina greoaie Mizeriei comune? Trăind cu doru-n sân Pe altu-n astă lume îl doare mai puțin? De îți jertfești viața tu pentru un popor Au sarcina vieții purta-va ai ușor? A tale
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
regină Cu prețul defăimărei coroana ce-o întină... Și cel puțin a lui... nu... Da! de ar fi oricine, Să nu-l iubesc în felul cum îl iubesc... ei bine, Se poate că atuncea [ - - - ] fi deșartă Și-aș crede că lucirea coroanei toate iartă. Dar el? Când îl privesc [eu] cu ochii minții mele, Frumos ca un arhanghel, nobil, mărinimos, Și eu... eu să-i dau mâna și lumea cea tăcută, Privindu-mă, să zică: O femeie pierdută? Să-i dezonor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dintre frații-ostași și să se întoarcă spre ea. ― Pentru tine mor, Xentya! Mișcarea fusese însă o capcană pentru a-l deruta și pe cel de-al doilea călugăr, fiindcă Jeremiah se întoarse spre el și îl lovi scurt. Stin înregistrase lucirea scurtă a oțelului și știa cum lupta Jeremiah. Nu fu surprins de șuvoiul de sânge care țâșnea din gâtul călugărului. Apărut ca de niciunde însă, la câțiva metri de Jeremiah, un alt călugăr ridică o arbaletă. Îl strigă pe bondoc
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mâini pe N'Gai Loon urlară de groază și ridicară în fața ochilor cioatele însîngerate ale mâinilor. Când priviră apoi spre bătrân, strigară încă o dată, înfricoșați. Din toate degetele Maestrului ieșeau niște lame subțiri și strălucitoare care, deși păreau că au lucirea și tăișul oțelului, se încolăceau ca niște șerpi. Ochii lor păstrară o groază imensă chiar și în momentul în care capetele le căzură pe iarba mică și gălbuie a Kyrallului. Între timp, quinții îi neutralizaseră pe ceilalți soldați, lo-vindu-l însă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
într-un andante maiestos ale celor trei anemone vineții, dintre care două ies din cadrul schemei compoziționale. La mijloc, câteva anemone de un alb gălbui și verdele lujerilor, sunt ca niște oaze de liniște duioasă. Verdele sclipitor al ulcicăi, cu o lucire albă de lumină în față și cu galbenul-cafeniu din partea de jos, aduc o nuanță ce dă o notă optimistă reluată de reflexele mesei. Pensulația redusă la câteva lovituri de penel, are un dar contructiv nemaiîntâlnit până la Luchian. Pictorii români din
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
nu reușește să-și ascundă natura: îmbibată de plăceri trupești, senzuală, voluptoasă și marcată de moliciune, machiată ca să pară mai albă, mai trandafirie, ea își forțează atitudinea ca să dea impresia unei rezistențe pe punctul de a ceda; ochii ei au luciri provocatoare, îmbrăcămintea sa descoperă mai multe decât ascunde și, asemeni unui animal de pradă, ea aruncă întruna priviri roată-împrejur. Iată cam care-s personajele, actorii care intră în scenă. Rolurile, acum: Fericirea și Virtutea dau cu ochii de Heracle în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sub ochii tăi/ Când sunt spălați de-o lacrimă amară.” Dar „pofta de-a pătrunde taina firii” îl duce adesea la o jubilare naturistă, la frenezia bucuriilor estivale, la un soi de panteism naiv. Conștient în ultimă instanță și de „lucirile străine” ale poeziei sale, lucid și față de „gloria fără nădejde”, poetul-actor crede în cuvânt chiar cu riscul ignorării rostirii sale sau cu prețul pedepsei. SCRIERI: Versuri, I-II, București, 1969-1972. Repere bibliografice: Bogdan Ulmu, „Versuri”, RL, 1973, 26; Lit. rom
IONESCU-GION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287589_a_288918]
-
pline de culoare, subiectivitatea se lasă întrevăzută în bucuria de a trăi în ritmul naturii și al cutumelor ancestrale, într-un eros ce împletește adorarea marianică și impulsul primar în relația, familiară orizontului rustic, cu sacrul și, mai rar, în luciri de conștiință socială și revoltă („Plug înfipt în lut și-n carne/ Și norod flămând, răscoală” sau „Drum bătut de țară plină/ Cu de toate și străină”). „Cartea a doua” din Curcubeu peste țară distilează aceleași teme și motive într-
LIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287795_a_289124]
-
-o rază mută Din abisul ei feeric. O trimite drept iscoadă Peste lumea amorțită Ca în noapte să o vadă De lumină dezgolită. O, ce divă se arată Și ce scenă are-n cer! Tot în juru-i se îmbată Cu lucirea din eter. Zorii sună deșteptarea, Ochiul roșu se deschide Și cuprinde toată zarea. Noaptea-n ceruri se închide. Citește mai mult Soarele aprinde cerulCufundat în adormire,Dezlegând, astfel, misterul Umbrelor fără simțire.Sub o pătură făcutăDintr-un rece întuneric,El
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
făcutăDintr-un rece întuneric,El trezește-o rază mutăDin abisul ei feeric.O trimite drept iscoadăPeste lumea amorțităCa în noapte să o vadăDe lumină dezgolită.O, ce divă se aratăși ce scenă are-n cer!Tot în juru-i se îmbatăCu lucirea din eter.Zorii sună deșteptarea,Ochiul roșu se deschideși cuprinde toată zarea.Noaptea-n ceruri se închide.... Abonare la articolele scrise de daniela dumitrescu
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
să folosești hrana ca și cum ar conține germenii Care din noi Înșine fac bogată hrană pentru viermi? X Să presupunem că am dori să ne aprindem lampa: Îi punem, cu grijă, ulei Îndeajuns; Dar dacă umplem peste margini urna, Desigur că lucirea luminoasă o stricăm, Sau o stingem cu totul: de-aici putem Învăța, Fără multă muncă sau trudă obositoare, Că dacă omu-și hrănește „urna” (trupul) fără cumpătare, Întunecimea criptei Îi va fi pedeapsa. XI Puțin vin nobil inima Înveselește; Eliberează mintea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Limbă Germană (1993), Premiul revistei „Poesis” (1994), Premiul Frontiera Poesis (1998, 2000), Premiul jubiliar „Goethe” (1999), Premiul revistei „Convorbiri literare” (2001). Principala sursă a poeziei lui S. e tristețea. Discursul liric transmite îndeosebi anxietăți, dezamăgiri, resemnări, reculegeri, așteptări, uneori și luciri de speranță, chiar euforii, dar în expresie potolită. Sentimentul predominant este unul de Weltschmerz, atenuat prin procedări disimulative, acoperit de măști mai mult sau mai puțin sofisticate. Dacă la începutul aventurii sale lirice poetul se destăinuie cu inocență („Mi-e
SCHENK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289550_a_290879]
-
ale începutului și combustia interogativă de mai târziu, ceea ce rămâne în final este tocmai „fumul mic al ironiei”. Totul e punctat de vocabulele miniaturalului, ale derizoriului, ale fragmentarului: „câteva”, „mărunte”, „puține”, „mică”. „Ironia, mica noastră Grecie” se proiectează acum în lucirile crepusculare ale epilogului imperiul de umbre și deghizamente ale prințului Jumătate. Păpușarul a fost înghițit de propriile-i plăsmuiri. „Și dacă sunt eu, Dumnezeule/ eu/ degetul tremurător al smereniei care ne scrie încet?” De aici, din punctul central al îndoielii
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
Deasupra chipurilor de om.// «O viziune a apocalipsei», își spuse,/ Toate acestea nu sunt posibile și adevărate/ Decât când țesătura lumii/ Începe să se destrame. Or eu/ Sunt viu și uman.» Scara de oricalc/ De deasupra-i dispăru, ca o lucire întâmplătoare./ Trupul i se restrânse brusc în forma pieritoare” (O viziune intermediară). Însă repudierea viziunii nu conduce la cantonarea în minimalismul biografic, de vreme ce există și o anume ocultare a planului imediat, având ca supape reveria și histrionismul. Numai că imaginarul
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]