545 matches
-
Ș-o suduit-o de lumină Să dea bine la făină, Dar nu curgea făină, Ci curgea mărgăritari Ca la boerii cei mari. Trageți flăcăi, Hăi, hăi! Da țiganul de la moară Hătu-l-o'n c... mamă cioară, Cu ochii boldiți Cu luleaua-n dinți, Mucii îi curgea Luleaua-i stingea, O adus o iapă șargă, 296 {EminescuOpVI 297} Din picioare bătea, Din nas sforăia, Cu nările sacii căra, Cu urechea-i punea, Nici căuș nu-i trebuia. Trageți, flăcăi, Hăi, hăi! V-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Să dea bine la făină, Dar nu curgea făină, Ci curgea mărgăritari Ca la boerii cei mari. Trageți flăcăi, Hăi, hăi! Da țiganul de la moară Hătu-l-o'n c... mamă cioară, Cu ochii boldiți Cu luleaua-n dinți, Mucii îi curgea Luleaua-i stingea, O adus o iapă șargă, 296 {EminescuOpVI 297} Din picioare bătea, Din nas sforăia, Cu nările sacii căra, Cu urechea-i punea, Nici căuș nu-i trebuia. Trageți, flăcăi, Hăi, hăi! V-am mai ura, v-am mai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pe băieți în apă și pe urmă dă din bici și-l suie pe dealul unde ședea-mpăratul, la curtea - mpărătească. La curtea-mpăratului era o mîndreață, că nici nu se poate povesti. Împăratul ședea afară, - era bătrân și bea lulea. - Bună vremea-mpărate! - Mulțămesc D-tale voinice! Tare om trebui să fii d-ta de vreme ce te-ai suit aici la mine. - Așa-mpărate, am venit să omor smeul, să-ți scăp fata. - Smeul n-o venit încă la mine. Da
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
putea să mă indispună. Grigore Popa își încleștă pumnii. Țipă cu o voce gâtuită de furie: ― Nemernicule! I-ai spus individului că mă țineam după Valerica Scurtu! ― Calm, copii! Nu vă pierdeți calmul... ― Ce calm, madam? N-auzi? Eram îndrăgostit lulea de insectă și am omorît-o pentru că nu rimam în sentimente! ― Deci recunoști. ― Derbedeule! ― Te sfătuiesc prietenește și, reține, o fac pentru a doua oară, să-ți masori cuvintele! ― Dragii mei... ― Îți dai seama! exclamă bătrânul cu gura plină de salivă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aer de specifică localizare provincială din Caii lui Cibicioc” („Năpasta Varvarei”). „Cu ironia disolvantă, cu aerul de copil teribil, cu spiritul lui iconoclast”, prozatorul convinge în măsura în care „binevoiește să șteargă vechile litere, și, cu creta în mînă, să adauge ici o lulea, dincolo o căciulă, animînd desenul, spre bucuria amatorilor de fantazie”. Volumul cel mai avangardist al scriitorului este, astfel, considerat a fi și cel mai reprezentativ în ordine valorică: „Toată literatura d-lui Ion Călugăru, vorbim de aceea care și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe cineva care e destul de bun pentru ea? — Doar pentru că nu-l cunoaște prea bine. Charlie a dus-o la Isola, la cină, apoi la Soho House, unde pare-se că au stat la masă cu Hugh Grant. Ea e lulea de-a binelea și visează la nuntă. — Vrei să zici că nu s-a Îndrăgostit de Hugh Grant? Fran rîde. — PÎnă și Sally Își cunoaște limitele, cred eu. Plus, se pare că tipul era cu o brunetă superbă. Sally Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Chiar și așa, rămâneți în continuare aici, sacrificându-vă. Nu vă îndoiți niciodată de utilitatea muncii dumneavoastră? Nu vă pierdeți speranța, atunci când zăboviți gândindu-vă că această lucrare, cu vremea, e condamnată eșecului? Părintele Carlos căută în buzunar, își scoase luleaua uzată și o aprinse, urmărind cu privirea zborul fluturelui Morpho aega ce se îndepărta săltând în aer spre adâncul pădurii. Părea că meditează la răspuns. Trase din lulea și scoase un rotocol de fum care murdări aerul dens și fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu vremea, e condamnată eșecului? Părintele Carlos căută în buzunar, își scoase luleaua uzată și o aprinse, urmărind cu privirea zborul fluturelui Morpho aega ce se îndepărta săltând în aer spre adâncul pădurii. Părea că meditează la răspuns. Trase din lulea și scoase un rotocol de fum care murdări aerul dens și fierbinte. — Bineînțeles, admise el fără grabă. Am îndoieli asupra lucrării pe care o desfășurăm... Dar numai în ceea ce privește țelul ei imediat. În legătură cu țelul celălalt, cu cel final, n-am niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Mușcă dreapta ușor pe strada Stoian Militaru. Se înscrise profi pe banda imaginară, hârjâind aproape locuințele de pe dreapta. Însă, chiar înainte cu 50 de metri înainte de-a călca sub anvelope umbrele Căminului de nefamiliști de pe stânga, mirosurile fermentate din luleaua strigoiului umplând până la refuz interiorul taximetrului, îl răzbiră. Încheieturile i se înmuiară ca apa. O fiertură de febră și amețeală îi fu slobozită în față. Taximetrul i se scurse, ca o basma, printre coastele grătarului gurii de scurgere. Mașina îi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
greu, mîngîindu-ți nostalgiile cu mir de la Scorburi, dând sufletului tău ghies spre cârciumile universitare Coviltir, Nu mă mai îndrăgești, Țața Țenea, Zamparaua, Valtrap, Amorțica, împingîndu-te să intri la cursuri negândite la Zi-mi pe nume, Hai-hui, Trei în pat, Două lulele și programîndu-ți seminariile și laboratoarele la Harcea-Parcea sau Deșteptarea. Pentru că, vădit, numai acolo îi puteai dibui și asculta pe marii bandiți vocaliști și instrumentiști, ce ciuguliseră toată înțelepciunea lumii ca pe grăunte, pe Tîrtolea, Bimbașa, pe Mavru, pe Limbă-Dulce, Cordac
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a-l ajuta pe străin să-și lase mesajul, promițîndu-i că i-l voi repeta, cuvânt cu cuvânt, domnului 177 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI al fermecătoarei doamne Nicolici, spectrul (jucînd în rolul Profesorului de Istoria Religiilor), își schimbă luleaua, din mâna dreaptă în mâna stângă și rupse, din mușuroiul de bălegar de lângă mantinele trotuarului, o margaretă. Jumulind-o petală cu petală și străduindu- se, în acest fel ca, la dilemele sale, să primească răspunsul botanic asupra extincției sau imortalității
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
scaieții, urca râpile tunse și 10 mătura praful cărămiziu al maidanului. Salcâmii uscați răsunau. Gerul apăsa. Aglaia aprindea focul într-o sobă de tuci, înnegrită de funingine, și bordeiul lor se încălzea. Atunci îi plăcea bărbatului să-și aprindă o lulea îndesată cu tutun negru, iute și să deschidă gura. După aceea, cădea zăpada. Întâi, vremea bolea, umed. Frigul scădea. Începea să ningă mărunt. Peste Cutarida se așternea o pulbere albă. După o zi, nămeții acopereau groapa și câmpul. Mahalalele vecine
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tot pământul acela sterp se trăgea mai spre fund, așezîndu-se strat peste strat. Ieșea afară și chema câinii. Ceata se aduna împrejur. Privea mahalaua adormită și cerul limpezit. Stelele călătoreau peste Cutarida. Dinspre groapă adia vântul de martie. Își aprindea luleaua și aștepta ivirea zorilor. Dulăii se așezau pe labe și moțăiau. Spre dimineață răsunau strigătele ascuțite ale cocoșilor. Se chemau de departe peste câmpul sur. Urechile lui bătrâne auzeau umbletul furiș al unor oameni. Către fundul gropii se mișcau umbre
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
loveau gâturile puternice. Căruțașii alergau pe marginea țarcului, strigînd: - Așa, Lolica, așa! - Garoafa, na la tata, na, nu-ți fie frică... Na... - Lasă-l, boala dracului, că-ți face bine... Moș Leu își îndemna armăsarii trăgând cu furie dintr-o lulea, în care ardea un miez roșu de tutun aprins: 57 - Împroașc-o, Surule! Nu te lăsal Așa, Ilie, călărește-o, dă-i bine! Aha, ha, acum, na, slobozește-te, aha, hi, nu... Cârlane, n-o lăsa, ai ostenit, ai, calu tatii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Nici mă-sa nu dăduse-n el. În gândul lui și-a zis: "Lasă, neică, îți arăt eu, numai să-mi vie bine!" La altă împărțeală, a apucat să-i șoptească lui Ghedrghe: - Ce zici, Treanță? - Ce să zic? - El luleaua și noi muștucul! Așa o fi și pe lumea ailaltă? 224 -La simțit cataroiul dușman. S-a ridicat de la locul lui, mare și duhos: - Ce-i, ucenicule? Ți s-a urât cu binele? Atât a spus și s-a așezat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
parcă se iau după mine. N-am pomenit așa ceva, murdari, lacomi, parcă n-au stat la casă de om, că m-am săturat să-i tot slugăresc... Bărbatul n-o mai ascultă. Se ridică în capul oaselor și își aprinse luleaua. Chemă găinile: - Hai la tata, domnișoarelor, haide, că scăparăm și de iarna asta... Cocoșii bătură din aripi și scoaseră câteva strigăte ascuțite. - Așa, tată, așa! zise gunoierul. Mai dă un țignal... Muierea trânti o căldare și se apucă să mormăie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
prin crâșme și prăvălii pătrundea prin ferestele cu multe geamuri, mari și nespălate, o lumină murdară, mai slăbită încă prin stropii de ploaie ce inundase sticlele. Pe ici pe colo trecea câte un romanțios fluierând; câte un mitocan cu capul lulea de vin își făcea de vorbă cu păreții și cu vântul; câte - o femeie cu fața, înfundată în capșon își desfășura trecătoarele umbre prin spațiul neguros, asemenea zeilor întunecați din epopeele nordice... Dintr-o crâșmă deschisă s-auzea o vioară
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o comândare, am mințit ca totdeauna - în sfârșit, îți concede societatea mea serioasă de cioclu. Noi, Ieronim, ne-om duce în oraș... știu într-un loc vin bun, știi colea, phiu! om juca cărți cu alți frățiori, om fuma din lulele lungi cât ziua de azi și ne-om uita pe ferești la duduci! Se-nțelege că fără... - Se-nțelege. - Mă mir cine dracul te-a călugărit pe tine, blestematule Ieronime? - Mă mir cine dracul te-a călugărit pe tine, părinte
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
tine, părinte? - Cine? Dracul. S-ar înșela cineva crezând că toate ușurințele călugărilor aveau vro însemnătate. Așa numitele lor blăstămății erau niște copilării, cu toată libertatea vorbelor cu care le-mbrăcau. Un pahar de vin, un joc de cărți, o lulea de tutun, din când în când o privire repezită asupra profilului unei copile zâmbitoare - astea erau în faptă și întotdeauna toate renumitele lor desfrânări. Tot farmecul consista în misterul cu care îmbrăcau fațarnic micile lor pasuri lumești. Ieronim își aruncă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
comândare, am mințit ca totdeauna - în sfârșit, îți concede societatea mea serioasă {EminescuOpVII 156} de cioclu. Noi, Ieronim, ne-om duce în oraș... știu într-un loc vin bun, știi colea, om juca cărți cu alți frățiori, om fuma din lulele lungi și ne-om uita pe ferești la duduci! Se-nțelege că fără... - Se-nțelege. - Mă mir cine dracul te-a călugărit pe tine, blestematule Ieronime? - Mă mir cine te-a călugărit pe tine, părinte! - Cine? Dracul. II - Contesă, voi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o comândare, am mințit ca totdeauna - în sfârșit, îți concede societatea mea serioasă, de cioclu. Noi, Ieronim, ne-om duce în oraș... știu într-un loc vin bun, știi colea, phiu! om juca cărți cu alți frățiori, om fuma din lulele lungi cât ziua de az și ne-om uita pe ferești la duduci! Se-nțelege că fără... - Se-nțelege. - Mă mir cine dracul te-a călugărit pe tine, blestematule Ieronime? - Mă mir cine dracul te-a călugărit pe tine, părinte
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
tine, părinte? - Cine? Dracul. S-ar înșela cineva crezând că toate ușurințele călugărilor aveau vro însemnătate. Așa numitele lor blăstămății erau niște copilării, cu toată libertatea vorbelor cu care le-mbrăcau. Un păhar de vin, un joc de cărți, o lulea de tutun, din când în când o privire repezită asupra profilului unei copile zâmbitoare - astea erau în faptă și întotdeauna toate renumitele lor desfrânări. Tot farmecul consista în misterul cu care îmbrăcau fațarnic micile lor pasuri lumești. Ieronim își aruncă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
eu pe-a ta, și - atîta-i tot. Într-o noapte venisem la Toma. Luna strălucea afară și în casă nu era lumânare. Toma sta visând pe patul lui și fumând în lungi sorbituri din un ciubuc lung, și focul din lulea ardea pin întunericul odaiei ca un ochi de foc roșu ce-ar sclipi pin noapte. Eu stam lângă, fereastra deschisă, și priveam visând în fața cea palidă a lunei. În fața locuinței lui Toma era un mândru palat a unuia din... așa
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lungi și afumate a tavanului, ce erau de coloarea cea mohorîtă-roșie [a] lemnului pârlit. Pe paturi erau saltele de paie și cergi de lână, la pământ o rogojină, pe care se tologeau colegii mei și jucau cărți, fumând din niște lulele puturoase un tutun ce făcea nesuferită atmosfera, și așa atât de mărginită a man sardei. Eram cu toții în vârsta aceea în care urli arii din opere, declami pasage din autorii clasici, faci poezii de amor, vrei să treci de ștrengar
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cea albastră a aerului. În casa cea vecină, unde se-ntîmplase lupta, ușa era căscată cu desăvârșire, în mijlocul casei, la pământ, ardea un foc mare ce-l aprinsese soldații, pe când ei înșii ședeau trântiți pe fân, cu puștele puse alături, cu lulele aprinse-n gură; la foc fierbea o oală mare, iar ei, vorbind din când în când, scuipeau când în foc de-a dreptul, când alături. Fețele lor era sălbătăcite, îndobitocite. Caii lor cei înșelați erau legați afară, de parii gardului
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]