951 matches
-
Constantinescu, Bucovina poetică (câteva observări), VRA, 1934, 329; N. Niculescu, „Mia”, „Gând nou”, 1934, 3; George Drumur, „Mia”, GBV, 1934, 4243; George Drumur, „Breviar de poezie bucovineană contemporană”, GBV, 1934, 4263; Teofil Lianu, „Luminișuri”, „Voința școalei”, 1936, 12-13; Ion Biberi, „Luminișuri”, MOM, 1936, 352; Eusebiu Camilar, „Diamante albe și negre”, IIȘ, 1938, 3; Mircea Streinul, „Diamante albe și negre”, BVS, 1938, 285; Teodor Al. Munteanu, O poetă din Țara Fagilor, PRV, 1938, 969; Perpessicius, Opere, VIII, 72, 79-80; Satco-Pânzar, Dicționar, 157
MUNTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288283_a_289612]
-
Costan. Din redacție au mai făcut parte George Sbârcea, Iustin Ilieșiu, Octavian Ruleanu ș.a. Fără să lanseze un program explicit, dar apărând sub deviza Virtus romana rediviva, publicația are un caracter cultural larg și, așa cum o arată diversele ei rubrici - „Luminișuri”, „Scormonind trecutul”, „Maramureșul voievodal” -, este consacrată în primul rând valorilor și tradițiilor regionale, restituite și comentate în numeroase articole pe teme istorice, folclorice, pedagogice ș.a. Un loc însemnat - și chiar o rubrică specială, „Plaiuri literare” - se acordă literaturii. Se publică
PLAIURI NASAUDENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288838_a_290167]
-
Nume (II). Cu toate că între poezii ca Triciclul Alinei sau Mingea și poeme dense precum Bălcescu, Hölderlin, Herder, Hegel, Descartes pare să nu fie nimic comun, volumul Între nume și lucruri este profund unitar. Explicit, ca în Lacrima, Cercul, Izvorul, Clepsidra, Luminișul, sau implicit, dimensiunea filosofică e prezentă și în „lucruri”. Semnificativă în acest sens este Triciclul Alinei, una dintre poeziile exclusiv „pentru preșcolari”, dar al cărei final înalt este numai „pentru oameni foarte mari”. De semnalat „capacitatea fidelității”, proprie lui M.
MIHALAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288132_a_289461]
-
a făcut față de Tatăl: El și-a pus toate gândurile în slujba lui Dumnezeu, mărturisindu-le în rugăciune și priveghere, biruind ispitele satanei. Mărturisindu-se, omul devine asemenea lui Hristos; viața întru dânsul se îndumnezeiește, iar inima caută numai spre luminișul duhovnicesc unde sfinții preaslăviți ai Domnului nu mai au nimic de ascuns. Smochinul fără roade a fost blestemat. Întemeiată pe taina botezului și pregătind comuniunea euharistică, mărturisirea redă omului o conștiință lărgită și o inimă plină de har, în care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
un singur tot. Oricît de vremelnice, aceste priveliști liniștitoare sfîrșiră prin a-și face efectul asupra lui Ahab, măcar pentru cîteva clipe. Dar asupra comorilor sale tainice, deschise de aceste chei de aur misterioase, cădea, ofilindu-le, suflarea lui. O, luminișuri ierboase! o, nesfîrșite priveliști primăvăratece ale sufletului! în voi - deși sînteți demult pîrjolite de ucigătoarea secetă a vieții terestre - oamenii se mai pot încă tăvăli, aidoma cailor tineri în trifoiștea proaspătă a dimineții, simțind, preț de cîteva clipe fugare, roua
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
307**). Desigur, puteți să vă creați propriile casete sau doar să vă lăsați mintea să vă conducă acolo unde dorește ea să ajungeți. Pentru Început, alegeți-vă un loc frumos pe care să vi-l imaginați, cum ar fi un luminiș dintr-o pădure sau un golf nisipos cu sunetul valurilor line ca fundal, și apoi lăsați-vă pur și simplu În voia gîndurilor și bucurați-vă de aceasta. Cum să intri În contact cu ghizi și Îngeri Unii oameni simt
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
tușe, psalmodiind, În același timp, mantra sacră. Puteți face acest lucru În interiorul unei Încăperi, dar se pare că efectul este mult mai puternic dacă Îl realizați În aer liber, probabil Într-o zonă ascunsă a unei grădini sau Într-un luminiș În care să fiți siguri că nu vă vede nimeni. Puteți medita asupra Simbolului Maestrului pentru a Încredința energiei Reiki orice probleme sau dificultăți pe care nu ați fost În stare să le rezolvați și veți găsi soluția intuitiv. Întrucît
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
și Filosofie din București, B. este un timp inspector în județele Ismail și Cetatea Albă, apoi profesor la Bolgrad și, din 1939 până la pensionare, la Galați. Debutează cu versuri în suplimentul ziarului „România nouă” (1921). Va colabora și la „Licăriri”, „Luminișuri”, „Răsăritul”, „Freamătul literar”, „Ramuri”, „Albina”, „Familia noastră” (la care este redactor), „Convorbiri critice”, „Bugeacul”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Orizonturi”. La Bolgrad își tipărește în 1936 volumul Demonul. Alte nuvele îi vor apărea târziu, în „Pagini dunărene”. Fluente, versurile lui B. ce
BUJOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285924_a_287253]
-
său, pătrunde în templu și sfărâmă statuia. Indignați de sacrilegiu, credincioșii îl lapidează. Dar abia astfel, prin actul jertfei, religia Marelui Orb le pătrunde în suflete. Originalitatea dramaturgiei blagiene rezidă în facultatea autorului de a descoperi în credințe populare ancestrale luminișuri metafizice și surse ale unor conflicte cu implicații ontologice. „Misterul păgân” e de fapt un „eres” care aduce pe scenă ecouri spirituale creștine într-o dramă religioasă dacică: Dumnezeu trebuie să-și sacrifice cuvântul (aici pe profetul său), spre a
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
C. A. Siminei) în „Drum drept”, „Neamul românesc”, „Luceafărul”, „Gazeta Transilvaniei”, „Gazeta țăranilor” (unde a fost și secretar de redacție), „Adevărul literar și artistic”, „Cuget clar” ș.a. A tipărit trei volume de poezii: Visuri și dureri (1919), Volbura (1921) și Luminișurile anilor mei (1937). Dintr-un amplu poem istoric (de fapt o încercare de epopee), intitulat inițial Apa trece, pietrele rămân, apoi Daciada sau Cântarea neamului românesc, la care lucrase unsprezece ani, nu i-au apărut, din cauza morții premature, decât unele
ASIMINEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285466_a_286795]
-
cu tentă sămănătoristă), un poet prolific, exersat în arta versificației, dar fără un timbru propriu, dominat de surse livrești. A lăsat, în presă, și câteva traduceri din Hugo, Verlaine și Tagore. SCRIERI: Visuri și dureri, Huși, 1919; Volbura, București, 1921; Luminișurile anilor mei, București, 1937. Repere bibliografice: Cezar Papacostea, Const. Asiminei, „Volbura”, CL, 1921, 10-11; Lovinescu, Scrieri, IV, 412-413, VI, 80; [Constantin Asiminei], ADLTR, Ș - 6, Ș - 24. C.Bz.
ASIMINEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285466_a_286795]
-
scoaseră un clipocit ca de ventuze. Ceva mai departe, nuiele uscate trosniră sub pași. Se simțea în apropiere umiditatea unui râu. Trebuia să urce înapoi spre pădure și să se pregătească pentru înnoptare. Nikolai o porni printre copaci, deslușind un luminiș întins îndărătul tufișurilor a căror verdeață fragedă părea albastră în transparența amăgitoare a amurgului... Simți primejdia mai înainte ca Vulpoiul să se fi oprit. Un tremur rapid străbătu pielea calului. Vulpoiul se opri, apoi începu să dea îndărăt, într-un
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
în acel război să li se dea poruncă prizonierilor să-și sape propria groapă, pentru a fi apoi îngropați acolo de vii, știa bine asta. Ceea ce îl făcea să rămână perplex era mai curând anarhia cu care acționaseră ucigașii în luminișul acela. Unii dintre cei îngropați aveau obrazul brăzdat de o lovitură de sabie, unul era decapitat, de parcă supliciul nu fusese de-ajuns. Nikolai își spuse atunci că îngropații de vii începuseră cu siguranță să-și blesteme dușmanii care se pregăteau
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Săgeți, Chișinău, 1972; Broscuța cea isteață, Chișinău, 1974; Oglinzi, Chișinău, 1974; Micul ștrengar, Chișinău, 1975; Parodii și epigrame, Chișinău, 1976; Ionică Tropoțel, Chișinău, 1978; Urzicuțe, Chișinău, 1979; Între patru ochi, Chișinău, 1979; Vacanța lui Tropoțel, Chișinău, 1980; Vatra, Chișinău, 1980; Luminișuri, Chișinău, 1983; Drum deschis - Put’otcrât, Chișinău, 1984; Rezonanțe, Chișinău, 1985; Tropoțel ajunge primul, Chișinău, 1985; Zurgălăi, Chișinău, 1987; Comedii, Chișinău, 1988; Penița și bărdița, Chișinău, 1988; Săgeți, Chișinău, 1990; Zâmbăreți și cucuieți, Chișinău, 1990; În ajun de Anul Nou
CARARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286101_a_287430]
-
jos coronița așezând-o pe patul ei, apoi chema camerista și o rugă să se dezbrace. După ce își schimbară hainele, prințesa arăta ca o fată obișnuită și așa porni la drum, să nu atragă privirile. Prima noapte dormi într-un luminiș și visa că a venit un pui de căprioară cu lacrimi în ochi, fiindcă niște vânători i-au străpuns inima mamei sale cu gloanțe grele. Puiul de căprioară își așezase capul în poalele ei și așa dormise toată noaptea. Când
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
sextarius - 54,72 cl sine nobilitate - fără noblețe; a devenit, în limbajul curent, snob Syrus - vezi Cyrus Tarquinius Superbus - ultimul rege etrusc al Romei, izgonit în 510 î.Hr. Templul Lucinei - inaugurat în 374 î.Hr.; numele este probabil derivat de la lucus - luminiș tezaurul militar - în anul 6 d.Hr., sarcina financiară a sumelor alocate armatei și foștilor soldați odată cu lăsarea la vatră a trecut de la veniturile personale ale împăratului către un nou tezaur, aerarium militare, la care se vărsau sumele obținute din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu pas pe urma ei Alunecă-n odaie, Țesând cu recile-i scântei O mreajă de văpaie. Și când în pat se-ntinde drept Copila să se culce, I-atinge mînile pe piept, I-nchide geana dulce; Și din oglindă luminiș Pe trupu-i se revarsă, Pe ochii mari, bătând închiși Pe fața ei întoarsă. Ea îl privea cu un surâs, El tremura-n oglindă, Căci o urma adânc în vis De suflet să se prindă. Iar ea vorbind cu el în
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ca clipele, Scuturând aripele, Și mă lasă pustiit, Vestejit și amorțit Și cu doru-mi singurel, De mă-ngîn numai cu el! {EminescuOpI 215} LA MIJLOC DE CODRU... La mijloc de codru des Toate păsările ies, Din huceag de aluniș La voiosul luminiș, Luminiș de lângă baltă, Care-n trestia înaltă Legănîndu-se din unde, În adîncu-i se pătrunde Și de lună și de soare Și de păsări călătoare, Și de lună și de stele Și de sbor de rîndurele Și de chipul dragei mele
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
clipele, Scuturând aripele, Și mă lasă pustiit, Vestejit și amorțit Și cu doru-mi singurel, De mă-ngîn numai cu el! {EminescuOpI 215} LA MIJLOC DE CODRU... La mijloc de codru des Toate păsările ies, Din huceag de aluniș La voiosul luminiș, Luminiș de lângă baltă, Care-n trestia înaltă Legănîndu-se din unde, În adîncu-i se pătrunde Și de lună și de soare Și de păsări călătoare, Și de lună și de stele Și de sbor de rîndurele Și de chipul dragei mele. {EminescuOpI
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ce-o mai fi și-n sufletul ei“, se gândi. Nu vorbise mult noaptea trecută. Dar să o privești, asta era o plăcere. Mașina urcă o pantă lină, apoi intră Într-un pâlc de copaci și apoi ieși Într-un luminiș larg, aoperit cu iarbă deasă ca-n preerie și continuă să meargă pe marginea luminișului, la adăpostul copacilor. Șoferul conducea Încet și Wilson cerceta atent locul. Îi spuse șoferului să oprească și se uită prin binoclu. Apoi Îi făcu semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Dar să o privești, asta era o plăcere. Mașina urcă o pantă lină, apoi intră Într-un pâlc de copaci și apoi ieși Într-un luminiș larg, aoperit cu iarbă deasă ca-n preerie și continuă să meargă pe marginea luminișului, la adăpostul copacilor. Șoferul conducea Încet și Wilson cerceta atent locul. Îi spuse șoferului să oprească și se uită prin binoclu. Apoi Îi făcu semn să meargă mai departe și mașina o porni Încet, ocolind gropile făcute de porcii sălbatici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
atent locul. Îi spuse șoferului să oprească și se uită prin binoclu. Apoi Îi făcu semn să meargă mai departe și mașina o porni Încet, ocolind gropile făcute de porcii sălbatici și mușuroaiele ridicate de termite. Uitându-se Înspre marginea luminișului, Wilson exclamă: — Doamne, uite-i! Și, privind În direcția indicată, În timp ce mașina demara și Wilson Îi dădea șoferului indicații rapide În swahili, Macomber văzu trei siluete uriașe și negre, atât de masive și de prelungi Încât păreau cilindrice ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
privind În direcția indicată, În timp ce mașina demara și Wilson Îi dădea șoferului indicații rapide În swahili, Macomber văzu trei siluete uriașe și negre, atât de masive și de prelungi Încât păreau cilindrice ca niște cisterne. Galopau pe marginea opusă a luminișului, cu ceafa țeapănă și cu trupul la fel de Înțepenit, și Macomber le zări coarnele negre desfăcute larg, În timp ce bivolii alergau fără să-și miște capul. — Sunt trei masculi bătrâni, spuse Wilson. O să le tăiem calea Înainte să ajungă la mlaștină. Mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
căpățâna aia. Pornim? Îi strigă pe băieți, care sosiră ștergându-și mâinile, și cel mai În vârstă se urcă În spate. — Îl iau doar pe Kongoni, zise Wilson. Celălalt o să rămână aici să păzească stârvurile de păsări. Pe când mașina străbătea luminișul, Îndreptându-se către pâlcul de copaci și tufișuri care se-ntindea ca o fâșie de-a lungul albiei secate a râului ce tăia curmeziș poiana, Macomber simți din nou cum inima-i bate puternic și gura Îi este uscată, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ambele părți ale șinei. Ceva mai departe, licărea un foc. Urmând șinele, Nick se apropie prudent de foc, care ardea la câțiva pași de șine, lângă terasament. De departe nu i se vedea decât strălucirea. Calea ferată trecea printr-un luminiș, și focul ardea pe o pajiște care se pierdea apoi În pădure. Nick coborî cu grijă taluzul și porni prin pădure, ca să vină spre foc dintre copaci. Era o pădure de fagi și mergând printre ei, călca pe jir. Focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]