1,553 matches
-
sângelui liniștea spune că se așterne când atingi cu vârful sărutului talpa de cer a infinitului verticala compusă din alte șapte verticale către care ființa ta prinsă în busculada traumelor aleargă neîncetat prin cerul albastru intens al nopții sale ființa lunecă de-a lungul unui trunchi din crengi alfabetul rămâne același - necunoscutul fiecare punct fiecare arcadă a necuprinsului lasă în urma sa odată cu trecerea spațiului talpa unui timp în care cuvintele uită să mai adune semnele semnele se adună într-o aripă
BUSCULADA TRAUMELOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367832_a_369161]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > LACRIMILE LUI MOȘ CRĂCIUN Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1436 din 06 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului LACRIMILE LUI MOȘ CRĂCIUN Printre ramuri se strecoară Fulgii cu miros de ger, Pe zăpadă-o sănioară Lunecă pe șini de fier. Patru reni cu coarne late O trag iute prin nămeți, Moș Crăciun pe-o bancă șade Și-i îndeamnă: „Hai, băieți !” Se întind renii în hamuri, Clopoței de aur sun’, Se văd căpușoare-n geamuri: - Vine, vine
LACRIMILE LUI MOȘ CRĂCIUN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367865_a_369194]
-
strigă șoptit pe Sharp. Acesta nu apăru. Inu se uită sub pat, apoi în șifonier. Nimic! Începu să se agite, și iar căută sub pat. Când să se ridice, simți pe gât pielea rece, deja cunoscută, a lui Sharp. Acesta lunecă și i se încolăci de mâna dreaptă. Fața lui Inu se lumină instantaneu și băiatul începu să fluiere de fericire. - Hai, noroc! Ce te-a apucat de fluieri? - Mă bucur să te știu tot aici, răspunse Inu încântat. Ești ca
ACASĂ, DESPRE ALTE LUMI ŞI NIŞTE CUVINTE NEÎNŢELESE DE INU... de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368011_a_369340]
-
CU DINȚII ÎN SUFLET Autor: Dorina Șișu Publicat în: Ediția nr. 204 din 23 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Misterul se află la sfârșit. Cui te adresezi? Zdrobită, firea ta de legi, dezlegi iubirea printre munți. Nimicuri spui că înțelegi. Luneci umbre, țipi simplicitate, complici un fapt mărunt. Modestul ideal te răscolește. Sunt un mărunt sărac? De unde vii? De unde ești? O scuză, un păcat și o iubire, trei puncte cardinale ai ucis, remodelezi sărmana lume, în timp prezent mă arcuiești orbind
CU DINŢII ÎN SUFLET de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366905_a_368234]
-
ghiară și cu o forță puternică îi strângea inima, parcă oprind-o. Se sprijini repede de mobila de bucătărie să nu cadă. Deschise robinetul si umplu un pahar cu apă din care bău de parcă se îneca cu picăturile ce abia lunecau pe gât. Fata din fața sa era parcă fantoma care a urmărit-o toată viața și de care reușise să se detașeze în ultimii ani, de când copii se făcuseră mari. Era parcă Viorel cel de acum peste douăzeci și cinci ani deghizat în
MAX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366861_a_368190]
-
capcană. Cerul mă îmbrățișează și să uit de toate-mi vine căci, deși închis-am ochii de-ncântarea plutitoare, văd prin nori Fata Morgana îndreptându-se spre mine, într-un dans cum n-a fost altul, poleindu-mă în soare. Lunecând fără busolă, într-un ritm elementar, orbitoarea libertate mă descătușează blând, arătându-mi în oglinda nesfârșitului cleștar toate formele pe care le-am purtat eu pe pământ. Referință Bibliografică: PLUTIRE / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1565
PLUTIRE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367531_a_368860]
-
o frumusețe ieșită din comun: gura mică și cărnoasă, ochii mari, albaști, sprâncenele arcuite ușor. Cosițele îi erau până dincolo de mijlocelul subțire dar viguros. Era zveltă și bine legată de șoldurile care se opinteau contra dealului. Iar acesta îi cam luneca de sub tălpi... Era năltuță și plină de viață. Avea 17 ani. Dar uite că se nimerise-n prejmă însuși Vlad Țepeș. Principe nu tocmai frumos, dar chipeș, mândru, ager la minte și-nvățat. Avea sânge fierbinte și prețuia cinstea, însă
DE-A PURUREA AMANTĂ... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367706_a_369035]
-
Doinei Meiseles, aud în zumzetul scăzut de voci, una din Nocturnele lui Chopin, și sunetele (vorba lui Arghezi) „au umplut clădirea toată./ Sertarele, cutiile, covoarele./ Ca o lavandă sonoră”... Degetele distinsei doamne se odihnesc ușor, dar eu mi le imaginez lunecând pe clape, îmbălsămând văzduhul și înobilând locul, prin însăși forța lor de suflet, dominând prin curățenie și eteritate. -Țvica, vreau să-l cunoști pe domnul Roni! M-a luat de mână, până la soțul ei. Puțin, am fost surprins, dar m-
AURORA BOREALĂ, ÎNTR-O SEARĂ LA CLUJ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367711_a_369040]
-
sub Soare au prins viața, Din zori și până-n asfințit mireasma ne răsfăța. Cuprinși de vraja, pe-nserat mai facem o plimbare, Sub albul lor imaculat îmi furi o sărutare... Dar iată că a răsărit Corabia celesta pe valuri de nori lunecând și stele-i fac orchestră. Efectul albului sublim oniric este-n noapte, Simți puritatea suspinând și-a vântului dulci șoapte. De pe-o alee, la parada, înveșmântate-n roz-bombon magnolii tinere, suave, țintesc al Primăverii tron. Mirificul piersic zâmbește îmbujorat
MAGNOLII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367040_a_368369]
-
am zărit de departe, Silueta ta de liană se unduia Ca aburii zilei pe o șosea Care ne unește și ne desparte Tu erai... nu puteam să-ți confund Mersul grațios, legănat, nostalgic Respirind o lumină de borangic Ce îți luneca mîngioasă din străfund Și de fundulețul tău îmi era dor Însetat de curburile lui excitante Tu te tot duceai aproape departe De unduirile lui gratioase și-acum mă-nfior Si, apoi, stelele catifelate Mi se topeau argintii peste peoape Noi doi
VERSURI ALBA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367283_a_368612]
-
bătrânei. Arina privi spre trupul împuținat care zăcea inert pe pat și, pentru o clipă, încercă să-și imagineze cum își trăiește aceasta zilele, doar privind spre lumina care creștea și descreștea între cercevele, zi după zi. Cum zilnic, lumina luneca cu egală nepăsare peste mobilă, peste pereți și covor... peste patul în care, din acel ghem de carne veștedă pierdută printre haine, o urmăreau mereu, parcă așteptând ceva, doi ochi apoși și confuzi. “Și totuși - își spuse ea privind mai
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
Articolele Autorului După ploaie Lacrimile cerului, încet s-au liniștit. Deschid ușor fereastra; răcoarea dimineții Intâmpină voioasă, obrazu-mi adormit. Privesc cu încântare tabloul frumuseții... In zare se aude un ciripit voios. Grădina se-nvioaie sub al ploii duș; Bobițe de...cristale lunecă în jos... Un curcubeu în zare se laudă ghiduș, Cu haina maiestoasă și plină de culori Mândru și-nfoiat precum un păun Pe bolta luminată se-ntinde peste flori. Sub frunza-nviorată privește un căpșun. In razele de soare trimise în grădină
DUPĂ PLOAIE de DOINA THEISS în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363651_a_364980]
-
vreau decît să te am, iar, mereu Doar eu știu drumul spre pîntecul tău @IUBITEI MELE O să-i aduc osanale impudoarei Felului meu de a-i gusta vieții toată dulceața Lăsând la o parte toate acele cuvinte înfloritoare Care îmi lunecă peste retină otravindu-mi viața Desfă picioarele, iubito, că trebuie să ne împlinim Esența de a fi nesocotind buna cuviință Fără falsă pudoare noi putem să nuntim Refăcând din trupurile noastre primordiala ființa Tu ești sfințenia gândirii mele abstracte Eu
ÎN VISUL MEU ETERN DE PĂPĂDIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364695_a_366024]
-
iar deblocate am vrut să văd cum e să fii splendoare din revelații strâns-am bucurie machiată la un ochi când altul doare de-atâta vară iarăși o stihie se plimbă-ntre iluzii solitare desculță printre picurii de rouă privirea lunecând pe spic de grâne s-a ridicat spre cer când norul plouă și-a coborât în palmă colț de pâine desprinderea de lumea pământeană mi-a-ncins trăirea într-un fir de sensuri rostogolind în mine o dojană m-a
CARMEN POPESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349486_a_350815]
-
viforul vremilor, în toate colțurile bătrânei Terre, până la „capătul lumii”: unii își au (deja) casă și Duhul liniștite chiar lângă vatra gotico-germană (Adalbert Gyuris, Viorel Băetu, Mihaela Claudia Pop, Michael Cutui etc.) - alții, cu spor (nu-n van!) mâna-și „luneca pe Lira” ceva mai depărtișor... - înșirându-și rănile Diasporei din Spania (Gabi Sonnenberg) și Anglia (Ionela Flood, John Gardner...), până în U.S.A. (Florentin Smarandache, Virgil Ciucă, Stelian Platon), Canada (Elenă Buică, Iacob Cazacu-Istrate...), Australia (Mihaela Cristescu)... Sunt prezente, firește, în
O ANTOLOGIE CÂT O BINECUVÂNTARE DE NEAM de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349642_a_350971]
-
o dimineață oarecare purtând în mâini cununa augustului soare de-atunci între noi s-au ridicat baricade de ani și poeme de liniște VARĂ am pumnii-atât de plini de soare și de verde că dacă i-aș deschide-acum aș luneca deodată într-o altă poveste mai lungă cu ploaie frig și ceață ar trebui să-mi pun gene de aripă ca să putem bea vară din paharul sufletului tău rănit de dorința mea de-a domni peste atâtea și atâtea frunze
PESCAR HOINAR (POEME) de DACINA DAN în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350283_a_351612]
-
privirea mi s-a lipit de cer, care timid, se uita la luna, ce încet ieșea din oceanul aurit. Briza mării îmi alinta obrazul îmbrăcând-ul în solzii undelor aurite. In acel moment am simțit...clipa! am simțit-o cum luneca printre picăturile vieții; am mângâiat-o timid și mi-am luat rămas bun de la ea... Am auzit-o cum s-a apropiat, mi-a ascultat cugetul și a dispărut în spuma mării... Am sperat să o aduc înapoi însă marea
AM SIMŢIT...CLIPA de DOINA THEISS în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350305_a_351634]
-
descătușează eul în privirea ațintită spre „amiaza cerului de hârtie”, în aripa înmuiată în seva frunzei picurată de rouă. Spre dorul inefabilului zborul se poticnește în lutul cuvântului născător de furtuni răscolind vârstele istoriei, niciodată dreaptă, mereu retezâmd aripile ceasului lunecând spre veșnicie: „A ieșit istoria în stradă ca o nebună/ e noapte, oamenii latră la lună/ și câinii ascultă cântându-le în strună “. (Incident istoric, pag.71) În spiritual umoristic al poetului Marin Sorescu, autorul redimensionează „Universul Cunoașterii”, abordat cu
„ÎNTOARCEREA STATUILOR” DE AL FLORIN ŢENE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350447_a_351776]
-
era însurat cu tanti Dumitra care mai fusese maritată cu un „plotoner” ce se prăpădise pe front la Oituz. Nea Gheorghe, zic și eu cum îi zicea toata lumea, era o huidumă de om cu un bârdăhan de pe care îi luneca mereu brăcinarul, din care motiv își sălta mereu cu coatele nădragii ce-i curgeau în vine. Cred că avea peste un metru optzeci. Și iarna și aproape toată vara umbla cu o bundă de oaie căci el spunea că are
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]
-
iunie 2015 Toate Articolele Autorului ÎN ÎMPĂRĂȚIA LUNII De un ceas face de pază, Moțăind, un palid nor, După el, pe rând, se-așază Stelele la locul lor. Luna, tristă și ovală, Ocolind ramuri cu spini, Urcă dealul cu sfială, Lunecând pe mărăcini. Se strecoară-apoi tăcută În salcâmul de pe deal, Ascultând cum o lăută Cântă-n iarbă ireal. Teii de la mănăstire Înfloresc pe lângă drum, Luna-și ia ca amintire Un clondir plin cu parfum. Și, prin ceața transparentă, În suflet c-
ÎN ÎMPĂRĂŢIA LUNII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348527_a_349856]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > FEMEIE TÂNĂRĂ Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1909 din 23 martie 2016 Toate Articolele Autorului Vezi stelele cu raze argintate ce lunecă pe frunți de singuratici tei? O, câte ceruri lumina lor străbate să vină să se așeze-n ochii tăi! Tu ești frumoasă ca o zi senină, ca o câmpie vălurită de căldură, în suflet porți aprinsă o lumină ce nu
FEMEIE TÂNĂRĂ de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348613_a_349942]
-
palmă de frunte... Și-a amintit de concertul lui Bhrams al lui Arhur Rubinstein. Era primul concert de piano dirijat de el. O răsuflare prelungită de fericire îi trece pe buze, își revine din amintiri și urmărește degetele concertistei care luneca pe claviatură. Maestrul își încreți fruntea, si răsuflă prelung... Prea multe evenimente emoționante le-a împărtășit cu destinul acestui „popor ales" de l-au ales pe el dirijor pe viață al orchestrei israeliene, atatea emoții, trecute, trăite, reamintite tocmai acum
80 DE ANI DE LA NASTEREA MAESTRULUI ZUBIN MEHTA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348639_a_349968]
-
unul dintre aceștia în drumul ei...” Când Nocturna elibera ultimele acorduri am salutat-o o dată în plus și în doi pași m-am apropiat să o întreb cât timp rămâne să mai cânte. Avea mirarea în priviri și vorba îi lunecase domoală pe buze. „De ce mă întrebi?” Aș vrea să te cunosc și să primești invitația mea, aici... și semnalasem mai mult din privire, cafeneaua de peste drum. Străbunicul meu era latifundiar. Toți feciorii lui au fost trimiși la studii la Paris
VIOLONCELUL DIN CENTRUL DIZENGOFF de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348637_a_349966]
-
îmi amintește de cuvintele lui Newton: „Dumnezeu e infinit, El nu e timp și nu spațiu dar există de când Lumea și mâna Lui e în toate”. Din paginile ziarului Yediot Aharonot, o tonă de hârtii în ziua de Vineri , îmi lunecase o broșură, supliment al ziarului care, rostogolită în cădere, rămase deschisă la o pagină cu fotografia unui actor căruia i se spunea „cel dintâi în comedie” și totuși o sfârșise tragic punându-și capăt zilelor într-o celulă a închisorii
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
o cunoștea, vorbind în șoaptă, cu tandrețe, despre vise și dorințe. Era atât de vie pielea opalescentă, palpitând în culcușul răvășit, era atât de amețitoare gura care în sfârșit o căuta pe a mea, erau atât de nerăbdătoare degetele care lunecau fără astâmpăr pe spate și gât. Mă abandonasem fericită, vibrând sensibil, lăsându-mă legănată de rotunjimile trupului său până în vârful degetelor și până în adâncul sufletului meu confuz. S-a întâmplat oare în aceea noapte dinăuntrul nopții, în acel vis care
O HIMERĂ-N NOAPTEA TÂRZIE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349291_a_350620]