2,817 matches
-
-i umbrească fericirea. Se trezi devreme, se îmbrăcă cu ce avea mai frumos și se prezentă la lucru. Din capul locului, patronul o înștiință că va munci două luni în perioadă de probă, fără s-o plătească. Fața Luanei se lungi dar nu făcu nici un comentariu. Văzând-o atât de încrezătoare, Ștefan o lăsă în pace, să-și savureze în tihnă biata reușită. Dar n-a fost să fie. După cele două luni, fu dată afară, sub pretextul că nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
umeri, ce o făcea să pară cocoșată, femeia se ridica pe vârfuri și încerca să le vorbească bărbaților direct sub nas. Privi la un moment dat în spate și Luana se cutremură. O săgetară doi ochi verzi ca de viperă, lungiți sub sprâncene creionate subțire, se întinse spre ea o pereche de buze groase, diforme și un ditamai negul țâșni din barbă, s-o facă să tremure de oroare. -Ai cunoscut, vreodată, mizeria morală a oamenilor, domnișoară Leon? o întrebă una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
acela de lângă mare, care nu mai era casa lui. La o intersecție au dat de niște bariere care opriseră circulația. Bulevardul perpendicular era pustiu, un oraș-fantomă În centrul metropolei. S-au oprit printre cei strânși pe lângă bariere și și-au lungit gâturile să vadă convoiul care se apropia, cinci-șase somptuoase mașini negre, unele dintre ele purtând un steguleț care flutura pe capotă. Adam nu știa că există astfel de mașini În Indonezia, sau măcar că ar fi existat pe undeva. Limuzinele au
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
le cer părinții. Îmi place cămașa ta. E foarte frumoasă. — I-a aparținut tatălui meu, a răspuns Adam. S au auzit voci ridicate din colțul Îndepărtat al holului, o Încăierare. O femeie a scos un țipăt sugrumat. Mulți și-au lungit gâturile Încercând să vadă ce se Întâmplă. — Ce tâmpenie, a zis Z. Se intră-n panică așa de ușor În ziua de azi! De când cu atentatul acela ridicol Împotriva președintelui situația s-a Înrăutățit. Toți bogătașii ăștia Își Închipuie că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
rozaliu, dintre dinții tociți săreau boabe de salivă. Pleca oftând visător, se împiedica de prag sau de preșul din hol, dificultățile de vedere erau tot mai evidente, fir-ar să fie, zicea distrat, bâjbâind după clanța ușii, traversa odaia, se lungea de-a lungul patului, pipăia cu mâna după trăistuța cu medicamente, scotea sticluța, pipeta, le așeza pe piept, pe urmă își apuca pleoapele între două degete, le depărta, irisul tulbure, albul globului ocular traversat de vinișoare roșietice, cădea prima picătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de privirile lui Ovidiu. Unde erai cu gândul? o întrebă el și se lăsă să alunece într-o parte pe canapea până ce cotul i se sprijini de margine. Știi, mama e de părere că nu-i cazul s-o mai lungim așa. Și cum ea îl privi mirată, cu obrajii aprinși, ca de purpură, el continuă, să ne căsătorim adică. Cum sta așa, într-o parte, cu genele plecate, grele de-o lene interioară. Ovidiu părea a fi întruchiparea plictisului. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fie și numai pentru câteva clipe, chiar dacă pentru această dorință sacrifica atâtea plante ce împodobeau cu nuanțele lor grădina. Atunci și-a zărit tatăl, înainta pas cu pas, șovăielnic, din când în când se oprea, rupea vreun lăstar ce se lungise și tindea să ocupe poteca, își privea critic opera și pornea din nou, o clipă fata a simțit o puternică atracție către dânsul, se afla într-o stare sufletească depresivă, i-ar fi făcut atât de bine îmbrățișarea tatălui, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ziua aceea în care eu am înțeles și m-am oprit cu gura căscată și cu ochii ficși, el, CUM, a intrat pe ușă livid, subțiat la față și lung, lung până la colțul ușii sprijinit, vorbea lăbărțat, diluat, cuvintele îi lungeau limba, limba îi umbla în gură nefiresc stânga-dreapta și râdea ha, ha, a punct, a punct și virgulă. Ai fumat? ești beat? nu, sunt doar obosit, n-am dormit, am stat cu Mihai până a plecat, m-au chemat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
ceilalți, facem un șurub în aer care nu concurează la nici o olimpiadă, doar consumă câteva secunde în care cădem de acord să fim absenți, adică n-a fost nimic, deși fusese, dar e minor și n-are rost s-o lungesc. Ei 2 se duc la expoziție, iar Cezar cu mine continuăm întâlnirea de la cafea cu bere și cafea iar în AfterDays, ca să mă pot întâlni cu Mihai înainte să plece în Canada și să-i dau o casetă cu filmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
îmi mută tot corpul. L-a enervat că nu l-am sunat și nu i-am răspuns de ieri până azi, mă sună noaptea, se gândește la mine, cred că și lui i-e dor. Tânjeala mea pare că se lungește ca un cordon ombilical și că se înfige în el, e bine să te poți duce undeva unde el să fie și să te vrea, nu te desparte decât un drum la Brăila cu Săgeata Albastră cu care de atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
știe dacă putem ajunge la vreo concluzie, eu nu mă știu pe mine, de unde ai putea tu să mă știi? Ce se poate înțelege decât că e răcoare, e vară și pare la mare, muzica asta care mă dilată, mă lungește, mă lasă fără oase, mă ridică pe marginea terasei, botul pantofului în gol și noapte, mi-aș dori să pot... eu și nimic altceva, sunt înțeleaptă și știu ceva și nu știu ce. A fost odată o fată care avea la pantof
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
a plăcut, nu ți-a venit, a?... dacă ți-a venit... da, mi-a venit să-ți zic ție să pleci, e 3, știu, dar nu putem dormi împreună, cum să doarmă el acum lângă mine? și oricum omul ăsta lungit printre poveștile mele de dragoste e o grefă pe care patul meu o respinge și ți-a venit timpul să cam pleci, ești ciudată, ești foarte ciudată, băi... dacă plec, sper că... e în regulă, stai tu liniștit, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
de mac, a făcut o ultimă reverență. Suntem în luna lui Răpciune. Adierea vântului începe să fie mai răcoroasă seara și dimineața, căldura soarelui nu ne mai mângâie atât de mult, zilele încep să se micșoreze, iar nopțile să se lungească; ici-colo vezi frunzișul copacilor punctat cu galben roșiatic. Din când în când, câte o frunză împreunată de boabele de rouă se desprinde, plutind ușor spre iarbă mirosind a răcoare. Din ce în ce mai des, cerul își plânge cu lacrimi mărunte și dese seninul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
un autobuz plin care aluneca grațios dintr-un trotuar În altul, spre Încântarea câtorva cheflii care Îl scoteau din minți pe șofer cu răsuflarea lor acră, dar mai ales cu câte un pupic lipicios pus după ureche. Rămase câteva clipe lungit În rigolă, adulmecând zăpada pufoasă. Se ridică și porni Înainte cu mâinile În buzunarele adânci ale pantalonilor săi gri, pensați, din lână tip „Covasna”. Umbla descheiat la palton oricât de friguroasă ar fi fost vremea. Nu-i displăcea căldura, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de lampă. O fi lumina prea puternică și nu văd eu funia, Își zise ștergându-și ochii Înlăcrimați. Dar domnul Ster nu se prăbuși după tipic, ci pluti câteva clipe prin cameră ca o pană de porumbel Înainte de a se lungi cuminte pe covorul de Buhara, fără să pricinuiască pagube materiale, În jur era plin de porțelanuri și de cristale. Doamna Ster, În genunchi, Își lipise obrazul de obrazul lui. Abia dacă i se auzea plânsul. Gheretă se trezi mototolind ziarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tăiat chiar el În '56, la porunca doamnei Koblicska. Era bolnavă și dorea să vadă cometa din pat prin binoclu și dacă se putea și Budapesta. Nu i-a fost prea greu să-i facă pe plac. Mesteacănul s-a lungit cuminte pe gazon, cum trebuie să fi făcut și Andrei Morar la Budapesta pe asfaltul ud, sub greutatea tancului cu stea roșie pe turelă. Își spunea că rușii vor fi avut atâta suflet Încât să-l ciuruie mai Întâi bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
peste altul și le lași multă vreme așa, dospesc ca un aluat, iar muzica lor se combină și dă un fel cocă de Simfonie universală... O poți asculta Însă doar pe un pick-up special... Mă gândeam nu demult că Dumnezeu lungește viața celor care nu-și află un rost timpuriu pe pământ. Pe ceilalți Îi ia devreme În lumina lui, să se bucure de ea și să nu se mai chinuie În Întuneric cum se Întâmpla când ne luau curentul ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mașină și porniră În trombă, spulberând zăpada de lângă trotuar. El rămase În prag cu scrisoarea Iolandei, două rânduri doar: „Marfă de calitate livrată la timp. De rest mă voi ocupa mâine”. De bucurie, Îi venea să sărute cele două baloturi lungite În mijlocul holului ca două foci anesteziate și suflate cu vopsea pentru un spot publicitar al firmei Köber: Cu Köber până la Cercul Polar. 34. Gheretă pierduse odată cinci partide de șah la rând În fața lui Grațian și de atunci evita să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
făcut să zâmbesc. Stând în capul oaselor pe șezlong, la umbra umbrelei uriașe, am avut grijă ca salutul meu de răspuns, atunci când l-am executat, să semene puțin cam mult cu unul nazist. Am mai avut grijă și să-l lungesc destul de mult, încât să atrag atenția cuplului de bătrâni de pe bucata de plajă de lângă a noastră și s-o fac pe Clio, care stătea acum până la brâu în apă și cu brațele ridicate în echilibru deasupra valurilor înspumate, să încremenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de curajos. Clio râse. — Bine, dovedește-o. Vino la scufundări cu mine. Lângă stânci sunt niște pești uimitori. Vreau să vii să-i vezi. — Păi, acum o să-i pot vedea, nu? Am mângâiat aparatul subacvatic. — Dar nu-i același lucru, lungi Clio cuvintele într-un scâncet de fetiță. Zâmbi. Dacă m-ai iubi, ai veni. — Ție nu ți se pare că seamănă cu Buzz Lightyear? — Am spus, dacă m-ai iubi, ai veni. — Până la infinit și dincolo de el, m-am adresat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am unde să fug. Orpheus stătea înclinat acum la 45 de grade, jos în ocean, apa urcând pe punte. M-am cățărat în V-ul format de peretele dinspre babord al cabinei oblice și punte. M-am întins și-am lungit gâtul ca să mă uit peste balustrada dinspre babord, aflată sus în aer, dar nu se vedea nimic acolo, nici urmă de ludovician, doar kilometri întregi de mare pustie și insula în zare. — Haide, știu că ești acolo, am strigat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Încé le-a mai zis și Nadejda Petrovna sé nu fie cravatele boțite. Ce frumoasé stétea ea, Împéturité Într-un caiet. E roșie și netedé. Pe șes ceață Începu sé se ridice. Printre sélcii se vedea cum pe iaz se lungește auriu soarele. Îl vézu și pe Nichifor, care atunci cînd auzi autobuzul Își Întoarse capul, se uité, pe urmé aruncé undita și continué sé pescuiascé. Era atît de liniștité și atît de frumoasé țara lui. Livadă de pruni care urmé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Jos, la pémînt, cédeau saci de hîrtie care se rupeau de greutate. În fața școlilor Învéțétoarele cu caietul În mîné scriau kilogramele. Voci care strigau „mai aducem! mai aducem!” LÎngé cazangerie, pe unde nu demult trecuse parada, grémada de fiare se lungise pîné sub gardul cimitirului și foarte repede se va ridica pîné la crengile copacului În care Stela și-a agéțat pancarda. Cérucioarele cu ceainice, chiuvete ruginițe, țevi și motoare nu Încetau sé hodorogeascé pe drumul care venea de la stadion. 48tc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
meu? Iordan m-a subjugat total. A doua oară într-o singură viață n-are cum să se mai întîmple. N-am putut să renunț la el, nici după căsnicia a patra. Prea era palpabilă absența lui Iordan. Prea erau lungi nopțile în care voiam să-l ating și întindeam brațele-n gol, prea ascuțită gheara din măruntaie. Fusese Vara-Mare, a anului 1976. Vara noastră de miracol. O zi se deschidea spre alta, ca păpușile rusești. Matrioșcele. Ne instalasem într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la ea./ Las' să vie ea la mine...", îmi aud vocea de-a doua, fredonînd. Are dreptate să mă batjocorească. De ce mă preocupă ce să îmbrac? Cu atît mai mult cu cît mi-am tăiat pletele la vreme, mi-am lungit poalele la vreme, am aruncat la vreme fardurile. Detest discursul ăsta: "la vîrsta noastră nu mai merge să... sîntem bătrîne de-acuma", cu care mă tot întîmpină o fostă colegă, cu toate că-și vopsește părul într-un orange nepotrivit cu vîrsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]