1,124 matches
-
Plantagenet pilotează Daimlerul pe Central Avenue. Totuși În loc s-o ia spre Strand, o cotește pe o stradă neasfaltată, care se Înfundă. Parchează și coboară cu toții. Plantagenet Își așază camera Într-o lumină favorabilă, În timp ce Lefty se ocupă de automobil. Lustruiește cu o batistă capacele de la roți și farurile; Îndepărtează cu piciorul noroiul de pe trepte, curăță geamurile și parbrizul. Plantagenet spune: ― Maestrul e gata. Mabel Reese Își dă jos haina. Dedesubt poartă doar un corset și un portjartier. ― Unde să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
economii. La magazinele secondhand, Sourmelina gravita În jurul costumelor de cabaret purtate de femei În Las Vegas. Tessie Își alegea haine decente. La O’Toole Își repara fustele de lână și Își spăla de mână cămășile, curăța puloverele de scame și lustruia pantofii bonți de piele. Dar izul vag de magazin de chilipiruri nu-i ieșea niciodată de-a binelea din haine. (Și de mine avea să se prindă mai târziu, când mi-am luat lumea-n cap.) Mirosul se combina cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ani cum se formează caracterul de adult al lui Milton, cum Își Însușește atributele tranșante ale viitorului nostru tată. Marinei Statelor Unite Îi datorează Milton Stephanides precizia cu care avea să-și facă de atunci Încolo cărarea, obiceiul de a-și lustrui catarama de la curea cu mâneca de la cămașă, replicile „Înțeles, să trăiți!“ și „Totul e-n regulă“, precum și insistența cu care ne punea să ne sincronizăm ceasurile la magazinul universal. Sub vulturul de alamă și Însemnele de pe chipiul de sublocotenent, Milton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
De parcă nu l-aș fi văzut În viața mea. Și atunci ce crezi? ― Ce? ― Barmanul Întinde mâna și-l apucă pe Selfridge. Îl prinde de curea și de guler, da? Și-l ridică vreo juma’ de metru În aer - și lustruiește barul cu el! ― Să mor io! ― Nu glumesc. Îl Înmoaie pe Fridge În propria lui borâtură. În acel moment am pășit și noi pe verandă. Obiectul și Rex Reese stăteau unul lângă altul pe o banchetă albă de răchită. Afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
gânduri Ce-au cuprins tot universul, încap bine-n patru scânduri... Or să vie pe-a ta urmă în convoiu de-nmormîntare, Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare... Iar deasupra tuturora va vorbi vr-un mititel, Nu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te așteaptă. Ba să vezi... posteritatea este încă și mai dreaptă. Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire? Ei vor aplauda de sigur biografia subțire
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
în Puebla. Văzându-i cum coboară de pe măgari, câțiva indieni se opriră în drum și își ațintiră privirile înspre ei. Intrară în grădina interioară pe furiș și se întoarseră în odaia ce le fusese dată ca să doarmă. Supărat, Tanaka își lustruia teaca săbiei. Ați fost la Tecali? V-am zis doar să nu vă duceți! Își îndreptă privirea dojenitoare nu numai spre Nishi, ci și spre samurai. Nishi îi povesti despre răzmerițele indiene de care aflase de la fostul călugăr. Oare seniorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mașină de cafea cu aburi. — Ce să-ți dau? Întrebă barmanul. — Nada. — Otro loco mas, spuse barmanul și-i Întoarse spatele. — O ceașcă mică, spuse apoi chelnerul. — Barmanul Îi turnă. — Lumina e foarte tare și plăcută, dar barul nu-i lustruit. Barmanul Îl privi fără să-i răspundă. Era prea târziu În noapte ca să mai aibă chef de conversație. — Mai vrei o copita? — Nu, mulțumesc, spuse chelnerul și ieși. Nu-i plăceau barurile și bodegas. O cafenea curată și bine luminată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
oasele mult iubitului spaniel tibetan al eunucului - deși motivul pentru care cineva ar vrea să fure acele triste rămășițe și să le păstreze ca suvenire mă depășește complet. Personalul muzeului care se ocupa cu restaurarea și conservarea a reparat și lustruit pe ici, pe colo sicriul fără să se atingă Însă de crăpături și zgârieturi. Pentru că așa Înțeleg ei să păstreze autenticitatea. Un restaurator chinez l-ar fi făcut să arate ca nou dându-l cu un frumos lac roșuaprins și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
5" Fiecare trebuie să-și facă datoriatc " Fiecare trebuie să‑și facă datoria" Î n orașele de graniță, toată lumea așteaptă. La fel și În Ruili. Speculanții de pietre prețioase false Își așteaptă cumpărătorii de jad entuziaști. Șefii de hoteluri Își lustruiesc podelele În așteptarea turiștilor. Traficanții de arme și micii traficanți de droguri caută clienți. Prietenii mei așteptau să primească viza să intre În Myanmar prin extremitatea nordică a Drumului Birmaniei. Pentru Bennie, care se simțea responsabil să-i treacă granița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
care a fost bătută de Nebucadnețar, împăratul Babilonului, în al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda: 3. "Pregătiți scutul și pavăza, mergeți la luptă, 4. înhămați caii, și încălecați, călăriți, arătați-vă cu coifurile voastre, lustruiți-vă sulițele, îmbrăcați-vă cu platoșa!... 5. Ce văd? Li-i frică, dau înapoi, vitejii lor sunt bătuți: fug fără să se mai uite înapoi... Groaza se răspîndește în toate părțile, zice Domnul. Pentru ce ți-au căzut vitejii tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
împărtășite și de tatăl lui. Așa că se simt foarte apropiați. Acum visează să împlinească optsprezece ani și să-și ia carnetul de conducere. Și mașinile îi plac foarte mult. Și acum, dacă are timp liber, spală mașina familiei și o lustruiește. Dar, înainte de a-și lua carnetul, trebuie să intre la facultate, așa că merge de trei ori pe săptămână la meditații. „Pe atunci mergeam la școala de care aparțineam, care era la un sfert de oră de stația Ogikubo. Acum sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ne aprovizionau. Nu făcusem cursuri de bucătari sau ceva de genul ăsta. Fondatorul (Shōkō Asahara) ne atrăgea mereu atenția: «Să pregătiți fiecare lucru în parte din toată inima.» Când era vorba de spălatul aparatelor spunea: «Spălați-le ca și cum v-ați lustrui propriile inimi.» M-am străuit să pun suflet în tot ceea ce făceam. Când stăteam acasă la ai mei nu mă prea interesa mâncarea. Mai pregăteam ceva din când în când, dar nu mereu. În cei patru ani cât am stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cele din urmă veacuri. 5. Ostroavele văd lucrul acesta și se tem, capetele pămîntului tremură: se apropie și vin. 6. Se ajută unul pe altul și fiecare zice fratelui său: "Fii cu inimă!" 7. Lemnarul îmbărbătează pe argintar, cel ce lustruiește cu ciocanul îmbărbătează pe cel ce bate pe nicovală, zicînd despre îmbinare: Este bună!" și țintuiește idolul în cuie ca să nu se clatine." 8. Dar tu, Israele, robul Meu, Iacove pe care te-am ales, sămînța lui Avraam, prietenul Meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
deschideți voi gura larg, și scoateți limba? Nu sunteți voi niște copii ai păcatului, o sămînță a minciunii, 5. care se încălzește pentru idoli sub orice copac verde, care junghie pe copii în văi, sub crăpăturile stîncilor? 6. În pietrele lustruite din pîraie este partea ta de moștenire, ele sunt soarta ta, lor le torni și jertfe de băutură și le aduci daruri de mîncare: "Pot Eu să fiu nesimțitor la lucrul acesta? 7. Pe un munte înalt și ridicat îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
ne obligă negustorii ăștia să-l plătim, no să mai avem bani nici măcar pentru o limonadă...!” - Îi atrase atenția Atena sărutându-l pe frunte. Tony Pavone Își șterse cu batista ochii. „De necrezut...! Geamurile acestor vitrine a magazinelor au fost lustruite de o așa manieră,Încât nu poți realiza dacă produsele expuse sunt protejate ori nu...! Iar În afară de asta, cum să nu privești cu gura căscată...!” Orașul Frankfurt pe Main, escala temporară a celor doi evadați din raiul comunist, Îți Încânta
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vremuri, opulență plușată, lustrul anotimpului, lucind, palid, ca de rouă, mere pădurețe În floare, albe ca sângerul, roze. Apoi picioarele oamenilor s-ar umfla de căldura aceea, și la Rockefeller Center cei ieșiți la plimbare s-ar așeza pe lespezile lustruite de lângă lalelele sădite și tritoni și apă, totul În spiritul fecundității. Creaturi umane sub umbrele calde ale zgârie-norilor, simțind plăcerea grea a naturii lor și cedându-i. Sammler urma, de asemenea, să se bucure de primăvară - una din acele penultime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
bun. — Deci ține minte, unchiule, fără griji. — Mulțumesc, Elya. Un moment de confuzie, de Încruntare și, ducându-se În piept, cap, și chiar jos În măruntaie și Împrejurul inimii, și În dosul ochilor - ceva ce ținea strâns, dureros, usturător. Femeia lustruia unghiile lui Gruner, iar el stătea drept, În capul oaselor În pijamaua Încheiată până sus; deasupra ei, bandajul Îi ascundea gâtul cu un șurub În el. Fața mare, rumenă era În principal nearătoasă, chelia lui, figura lui ștearsă, vârful mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
apă. Fluxul o să-l întoarcă imediat. Vocea aproape că i-a stricat imaginea. Era o voce fermă și mai profundă decât a băieților pe care-i cunoscuse în est, mai puțin catifelată decât cea a lui Earl, care și-o lustruise cu ajutorul versurilor. Dar un bărbat așa de înalt, de cel puțin un metru optzeci și opt, și de splendid, făcea ca detaliul ăsta să fie mai ușor de trecut cu vederea. Deci te pricepi la vapoare ? l-a întrebat ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
se uita la ea. Îți mulțumesc pentru tot. Așteaptă pe verandă, a zis Helena. Am ceva. După câteva minute, Helena a ieșit din casă cu o săculeț din catifea neagră. A desfăcut funda și-a scos la lumină o bucată lustruită de peruzea, ale cărei margini erau rotunjite de atâtea atingeri. Rară în țara mea, a explicat Helena. Pentru siguranța, da ? Indienii voștri știu. Am adus la ea pe barcă. Ia tu. Jina a întins mâna ca să atingă piatra răcoroasă, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
chiar cu scopul de a te păcăli? Ei, ce zici? Și apoi, poate Încerca să-și ia rămas-bun... pentru ultima oară... — SÎnt sigură că nu i-a trecut prin cap așa ceva. CÎt i-am căutat eu agrafele, el și-a lustruit pantofii, fluierînd o melodie ciudată. — Ciudată? — Da, cred că era o reclamă de la televizor... — Ei, hai! N-ai decît să te legi la ochi dacă vrei, dar nu Încerca să mă Îmbrobodești și pe mine. — Da, poate că a existat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
consider șef. Pe cînd mă așezam, și-a căutat și el o poziție mai comodă și m-a privit În ochi. Chipul Îi era exact cum Îmi imaginasem judecind după gîtul lui subțire. Avea pielea fină, de parcă ar fi fost lustruită cu ceară, și după linia bărbiei Îți era greu să-ți dai seama dacă e bărbat sau femeie. Lăsînd la o parte urma lăsată de barbă, trăsăturile lui, și În special buzele, erau foarte feminine. Nici nasului n-aveai ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
lingura în ceva, condiția de posibilitate este ca acel ceva să fi fost pregătit într-o cratiță. Gospodinele delicate nu o pun pe masă. O ascund de privirile celor pe care îi hrănesc. O țin ca pe o taină. O lustruiesc în ascuns, să-i scoată grăsimea. Și o aruncă doar atunci când e atât de ciuruită încât nu mai merge nici lipită cu cositor. Iată, iubite al meu prieten, ce primă și ciudată intuiție am avut despre folosința filosofiei. În facultate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
rece de dimineață din primăvara acelui an, numai că nu-și dădea seama ce se întâmplă, de unde venea adierea aceea altfel percepută decât pală, obișnuită a vântului de dimineață. Calul, cu flori din lână colorată pe frunte, prinsă de harnașamentul lustruit pentru întâmpinarea anotimpului, alerga la trap, vioi, prin dislocările timpului, dând impresia că aleargă spre un alt orizont, în timp ce Lung moțăia pe capra șaretei într-o dulce legănare, pe câmpia goală, în inima secolului douăzeci. Pământul, până-n zare, dincolo de ploi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
toamnei, de sărbătoarea împăcării și a cuștilor. Nu-i mai aduceau lacrimi în ochi povestirile vechi pe care Sanis, în odihna zilelor acelora, întors de la școală, în cușca acoperită cu papură, le cetea cu glas tărăgănat în cărțile cu scoarțe lustruite de piele. Taina trecutului, tragediile vremurilor întunecate băteau zadarnic la urechile ei. Nici zâmbi slujbașilor templului care intrau purtând într-o mână simbolul legii. Se uita numai la cutia lor de tinichea în care se sunau banii, și i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
poate ajuta! Vino cu mine! Fulgușorul mi-a prezentat mai întâi tot ritualul de făurire a iernii. Mi-a arătat cum norii încep a fi vopsiți pentru a căpăta coloarea cenușie, cum vântul se pregătește de plecare, cum gerul își lustruiește toate armele cu care o să atace celălalt tărâm și, nu în ultimul rând, cum se produc fulgii de nea mii și mii de steluțe argintii, toate frumoase, dar toate diferite, fiecare cu farmecul său. Este o muncă foarte migăloasă și
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]