1,120 matches
-
de nedescris! Ce verde din natură! Și-i aprins! Vietăți cu aripioare Și altele excepționale ! Cucu’ cântă bucuros, falnic, și-i lăudăros ! O albină muncitoare zumzăie din floare-n floare ; Pe-o pășune sar grămadă, Țopăind în ascunziș, greieri negri lustruiți; Ziua zgomotul răsună Până noaptea-avânt își ia; Și-animalele pădurii Precum bufnița ori cerbul Fredonează-n cor doar teama! Rotaru Elena - Robertina Clasa a IX-a Lebedele -fabulă Era odat’ un lac frumos La margine de sat în jos. Și
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
20 dulapuri nouă de brad, boite cărămiziu-închis cu câte patru uși de geamuri, deschizătoare una preste alta 7) 6 mese de frasin în formă eliptică 8) 2 scări unghiete, una cu patru trepte și alta cu opt 9) Un biurou lustruit și cu mușama verde 10) 5 peceți mari, trei de tuș și două de ceară 11) O tamponă de tuș 12) Două lămpi mari de bronz stricate 13) O lampă mare cu scripți 14) O masă lungă de brad, boită
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Douăzeci dulapuri nouă de brad, boite cărămiziu-închis, cu câte patru uși de geamuri deschizătoare una preste alta 7) 6 mese de frasin în formă eliptică 8) Două scări unghete, una cu patru trepte și alta cu opt 9) Un biurou lustruit și cu mușama verde 10) 5 peceți mari, trei de tuș și două de ceară 11) O tamponă de tuș 12) Două lămpi mari de bronz stricate 13) O lampă mare cu scripți 14) O masă lungă de brad, boită
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
dulapuri nouă de brad boite cărămiziu închis, cu câte patru uși de geamuri, deschizătoare una preste alta 7) Șase mese de frasin în formă eliptică 8) Două scări unghete, una cu patru trepte și alta cu opt 9) Un biurou lustruit și cu mușama verde. 10) 5 peceți, trei de tuș și două cu ceară 11) O tamponă de tuș 12) Două lămpi mari de bronz stricate 13) O lampă mare cu scripți 14) O masă lungă de brad, boită negru
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
20 dulapuri nouă de brad, boite cărămiziu închis, cu câte patru uși de geamuri, deschizătoare una preste alta. 7. 6 mese de frasin în formă eliptică. 8. Două scări unghiete, una cu patru trepte, alta cu opt. 9. Un biurou lustruit și cu mușama verde. 10. 5 peceți mari, trei de tuș și două de ceară. 11. O tamponă de tuș. 12. Două lămpi mari de bronz, stricate. 13. O lampă mare cu scrip[e]ți. 14. O masă lungă de
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
dulap cu geamuri cu patru uși, ce se deschid în lături, cu postamentele lui iarăși cu patru uși. 7. Șase mese de frasin formă eliptică. 8. Două scări unghiete, una cu patru trepte și alta cu opt. 9. Un biurou lustruit și cu mușama verde, uzat 10. Cinci peceți mari; trei de tuș și două de ceară 11. O tamponă de tuș. 12. Trei lampe mari de bronz, dintre care două stricate de tot 13. O masă lungă de brad, boită
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
pitoresc. Dar nu pentru asta v-am adus pe această insulă, dragă prietene. Oricine poate să vă facă să admirați bonete, saboți și case împodobite cu motive decorative, în care pescarii fumează tutun fin în camere cu miros de mobilă lustruită. Eu, în schimb, sunt unul dintre puținii oameni care vă poate arăta ce-i aici cu adevărat important. Am ajuns la dig. Trebuie să mergem de-a lungul lui, ca să ne depărtăm cât mai mult de aceste căsuțe frumoase. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
sigur că se pregătesc să împopoțoneze adevărul. Credeți-mă, sunt expert în materie. lată de ce am rupt-o cu toate. N-am mai vrut în jurul meu nici cărți, nici obiecte de prisos, ci numai strictul necesar, o cameră curată și lustruită ca un sicriu. De altfel, când te întinzi pe unul din aceste paturi olandeze, atât de tari și cu cearșafurile atât de imaculate, parcă ai muri înfășurat în giulgiuri și îmbălsămat cu neprihănire. Sunteți curios să-mi cunoașteți aventurile pontificale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
apucă spre Calea Victoriei. Mișcarea bruscă cu care murgul azvârlise echipagiul lui Ma-xențiu înainte zguduise pe debilul prinț, tras și el înainte de hățuri. - Ge?! Nu ești în stare să ții un cal! se ascuțise Ada și-i luase din mâini curelele lustruite fin și prinse în cătărămi nichelate. - Am să schimb calul ăsta! N-are trap bun! poticnește! - N-ai să schimbi nimic! zise cu dispreț Ada și se uită la el. S-a ramolit de tot! gândi. Ce sunt ochii ăia
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
venise ca totdeauna să pălăvrească cu Sia, dar pnea să fie văzut și de boierii Rim; Sia însă, cu mutra ei ursuză și cu vorba ei mojică, de care se dezvățase, îi stricase cheful și-1 jignise în ceva proaspăt lustruit și subțiat din persoana și manierele lui. Intră deci la Rimi primit de Lina cu ovații ca fiul risipitor. "Biata Lina!" gândi Lică condescendent. Rim fu vădit impresionat de hainele domnului Paul și de termenii tehnici ai curselor. Trata pe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
gard. Oprită în dreptul unei porți, o ceată de oameni umpluse drumul. Rămași unii pe sub uluce, alții erau intrați într-o ogradă. Cocoțat pe o pereche de labe de gâscă, în fruntea lor pășea un omuleț în cizme grele, cu bombeuri lustruite. Purta plin de importanță o scurtă din piele cu șapcă de mușama care părea să-i turtească fața. Când îl zări pe Neculai, îi făcu un semn autoritar să stea pe loc. Experimentat, Neculai se făcu că nu înțelege. O
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
e mai bine", a adăugat el, convins că Julius îl înțelegea, de vreme ce îl asculta cu atenție. După asta, s-au apropiat unul de altul. De câte ori îl vizitează pe Monsenior, doctorul Luca își face apariția. Poartă mereu pantofi de lac, ireproșabil lustruiți, pe care nu se zărește nici un fir de praf, ceea ce într-un oraș ca Asybaris e aproape un miracol, și haine ușor demodate, dar atent periate, fiindcă, după teoria doctorului, un bărbat în vârstă nu-și poate permite să umble
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
plece, de obicei Într-o limuzină cu șofer sau Într-o camionetă tot cu șofer. Morales răspundea la salutul celor care voiau să intre În echipa de fotbal și al celor care Îl admirau fără ironie, fiindcă era un metis lustruit. Gumersindo Quiñones răspundea și el cu demnitate la salutul copiilor În uniforme; tocmai se Întorsese din prima lui cursă de dimineață și stătea acolo făcînd plecăciuni respectuoase În fața doamnelor care soseau aducîndu-și copiii de mînă, pentru a-i Încredința călugărițelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
apere sau cel puțin să-și apere echipa, dar n-a reușit. Atunci cei de la Alianța și de la Universitatea și chiar cei de la Municipal și-au dat seama că pe lîngă cravata veche, mototolită și deșirată, uniforma lui Cano era lustruită și pantalonii scurți Îi atîrnau peste genunchi, fiind mult prea lungi; că era cocoșat, urduros și slab ca un ogar, că era foarte palid și se scărpina mereu În cap de parcă avea păduchi; unul spuse că venea pe jos la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Julius parcă se trezi din somn, atras de un automobil incredibil. Carlos parcă Mercedesul și rămase cu ochii la piesa de muzeu pe care o aduseseră la palat. Era un La Salle negru și foarte vechi, dar arăta ca nou, lustruit de-ți lua ochii și toți trei se uitau la el ca la ceva care n-ar trebui să existe decît la cinema. Julius dădu fuga să-l vadă pe dinăuntru. Da, ca În filmele cu gangsteri, cu geamul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
i se clătinau și cum și-i scosese pe rând, legați cu câte o ațișoară de clanța ușii. Tata trân tea ușa, iar dintele rămânea atârnat de sforicică, mânjind-o cu un pic de sânge. Pipăi între degete, visător, osișoarele lustruite. Le atinse cu limba. Erau dulci și călduțe. Fuseseră odată trup din trupul lui. Deodată primi un telefon de la Ingrid, primul după luni de zile. „Vino la mine. Trebuie să vor bim“, îi spusese, și aproape nimic altceva. Închisese fără
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
artist inspirat. Pentru că au obsesia pentru subți rime-a lui Giacometti. Pentru că se trag din fetițe. Pentru că-și ojează unghiile de la picioare. Pentru că joacă șah, whist sau ping-pong fără să le inte reseze cine câștigă. Pentru că șofează prudent în mașini lustruite ca niște bomboane, așteptând să le admiri când sunt oprite la stop și treci pe zebră prin fața lor. Pentru că au un fel de-a rezolva pro bleme care te scoate din minți. Pentru că au un fel de-a gândi care
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
birou, era ceva ce semăna cu un ecran de televizor și alte echipament electronic aflat fie pe un perete, fie pe rafturi atașate de acel perete; și mai era un scaun și o masă; și la capătul ei o masă lustruită, care putea fi o masă pentru servirea mesei. Un număr de scaune se afla rânduit în încăpere. Presupunea că era normal ca identificările sale să reflecte ideile pământene despre asemenea lucruri, și chiar așa se întâmplă cu apartamentul, care semăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
de alta a ușii. După moda veche, în care se dădea onorul, fiecare soldat pocni din călcâie, ridică mâna și salută. Zâmbind, Blayney primi salutul; după care mai stătu acolo cu Gosseyn și Crang vreo cinci minute, până când cinci limuzine lustruite apărură în josul străzii și intrară pe poartă pe terenul Institutului. Mai mulți bărbați săriră din ele. Și, evident, venise timpul. Blayney se întoarse spre Gosseyn. - Vrei să ți-l aduc pe doctorul Kair? Cu atâția martori de față, Gosseyn dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
unde domnii și doamnele lor își beau cidrul, berea și limonada, fusese deja demolat. Cred că arhivele și cupele, sculpturile și plachetele fuseseră adăpostite cu grijă în altă parte. Probabil evidența contabilă e în continuare ținută și chiar argintăria e lustruită, pentru că clubul poate continua să existe cu ușurință fără noi, chiar pe timpul iernii, chiar atunci cînd clădirea a dispărut; clubul poate redeveni de îndată cel de odinioară, cu oameni noi. Nu știu dacă ar trebui să mă înfurii sau să
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
culoare albastră în tot orașul. Tatăl meu se îngrijise de asta. Ușa hotelului s-a închis în urma noastră și imediat s-a făcut liniște. Draperiile groase opreau zgomotele străzii, pantofii noștri călcau pe un covor moale, elastic. La un birou lustruit, stătea un paznic de noapte prietenos care ne-a arătat două fotolii în care ne puteam aștepta amfitrionul. David și-a încrucișat picioarele și a privit curios de-a lungul foaierului lung. Pe o masă, aranjate în evantai, se aflau
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
traversat strada și mi-am așezat o mînă pe piatra caldă, tocită a scării care conducea spre ușă. Trei scări, el le urca și le cobora în fiecare seară și în fiecare dimineață. Am privit tăblița cu numele, strălucitoare și lustruită și la mînerul de alamă al clopoțelului, la clapeta pentru discuțiile cu comis-voiajorii necunoscuți; printre gratiile ușii chiar am surprins o fărîmă din marmura albă din hol. Atunci, stînd aproape de casă, am privit drept în sus de-a lungul fațadei
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
spus. După fiecare victorie exista o plută de onoare, de obicei, un debarcader improvizat, la care ne legam, în aplauzele celor prezenți, și președintele competiției ori un primar pășea cu grijă către noi pluta se mișca, apa lipăia pe pantofii lustruiți, strălucitori și înmîna medaliile. Chipurile noastre transpirate sub părul răvășit. Transpirația începe cu adevărat să curgă după competiție. O strîngere de mînă și o medalie. "Frumoasă cursă!" " Da, mulțumesc frumos." Imediat după finiș, David spusese deja "Felicitări", sfredelitor. Devenise un
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
un pleoscăit. Rămase în postura în care stătuse în picioare, numai că acum capul îi era dat pe spate și rînjea în gol la tavan. Fără să-și miște membrele, alunecă brusc spre Lanark un centimentru sau doi pe podeaua lustruită și apoi lumina se stinse. întunericul și tăcerea erau atît de profunde, că o clipă Lanark fu asurzit de zgomotul propriei respirații. Apoi îl auzi pe Gloopy spunînd: — Oamenii ar trebui să fie drăguți unul cu celălalt. De ce nu putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
broboane de sudoare îi luciră pe părțile vizibile. înșfăcă cuvertura cu ambele mîini și se ridică de pe pernă spunînd pe un ton de comandă: — Iar acum mi-e foarte frig și oarecum frică! Veioza se stinse. Lanark sări pe podeaua lustruită, alunecă, se părbuși și se tîrî spre patul bărbatului. O lumină perlată dinspre fereastră trecu pe deasupra corpului, rășchirat, pe jumătate dezvelit, capul și gîtul atîrnîndu-și dincolo de marginea saltelei, și cu un braț măturînd podeaua. O pată întunecată se lățea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]