6,186 matches
-
miezul nopții, Când ruga arde-n cerul sorții, Genunchiul minții se îdoaie Doi ochi în lacrimi curg a ploaie... Sărută-n taină chiar fântâna, O vezi? Sfioasă întinde mâna Și răcorește câmpul care Topit de vremi e-n așteptare! Sărută lutul ce-i crăpat Și stă pe prispă îngândurat, De-o vreme se încurcă firul În labirint pierdut e șirul... Sărută versul ce se scrie, Cât mâna asta este vie, Tardiv vei spune la plecare C-ai întâlnit în drum o
SĂRUTUL de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380199_a_381528]
-
poveste mulți ar vrea să-i pună nadă! îndelung se-mbrățișară pe sub flaute de cetini brazii prinși în coji de ceară scriau psalmi din ger la prieteni. o lumină trase umbra din cortegiul de aramă lăsând cerului penumbra și pe lut mirări de teamă. flori tăcute scriau versuri în chenare de pași reci, cu o boare blândă mersuri hibernau în somn de veci. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: Cine-i oare? Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2153, Anul
CINE-I OARE? de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380297_a_381626]
-
m-ar fi cuprins arderea, ar fi rămas neatinsă plămada, zidire aleasă, la piatră de hotar. M-aș fi putut și prăvăli carbonizată, înflăcărând zarea. Așa, rumenită de arșiță, m-am statornicit într-o răsucire continuă, cumpănind apropierea. Se șlefuiește lutul în tăcere, rostuindu-și darul. ( 2 ian 2017) Referință Bibliografică: Rostuire / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2225, Anul VII, 02 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Iulia Dragomir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ROSTUIRE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380286_a_381615]
-
numără deja 100 de ani, Ibrahim a avut, în sfârșit, moștenitorul dorit și așteptat pe Ismail. Lui Ibrahim i s-a arătat în vis de trei ori Dumnezeu în care i-a reamintit de promisiunea făcută. Atunci Ibrahim și-a lut fiul, pe Ismail, l-a îmbrăcat frumos și a plecat cu el spre locul sacrificiului. În momentul în care a ridicat cuțitul, Dumnezeu, văzând cât e de neclintit Ibrahim în credința, a trimis un berbec pentru a fi sacrificat în locul
KURBAN BAYRAM ( Sarbătoarea Sacrificiului) [Corola-blog/BlogPost/94216_a_95508]
-
supt-o de la mama/cu ochi blânzi/ca Miorița./ Când îmi aplec urechea de sânul pământului/aud lucrând Meșterul Manole/ce, încă, modelează țara/pe care o numim/Limba Română.// De bat la porțile cerului/și iau o cană de lut/cu apă/simt sufletul izvoarelor/din adâncurile munților/acolo unde inimile rămân/pe oale de Horez.// De iau în palme un bulgăre/Din marginea câmpului unde zarea a îngenuncheat/lutul îmi seamănă./ Poate-s oasele străbunilor mei/ceva din înțeleptul
ZIUA LIMBII ROMÂNE SĂRBĂTORITĂ LA MALUL MĂRII [Corola-blog/BlogPost/94214_a_95506]
-
De bat la porțile cerului/și iau o cană de lut/cu apă/simt sufletul izvoarelor/din adâncurile munților/acolo unde inimile rămân/pe oale de Horez.// De iau în palme un bulgăre/Din marginea câmpului unde zarea a îngenuncheat/lutul îmi seamănă./ Poate-s oasele străbunilor mei/ceva din înțeleptul suflet respirând/ în conturul măsurat./ Mă simt rudă cu acest bulgăre cuminte/ Și-l pipăi simțindu-i respirația/în acea dimineață nerăbdătoare când bobul de grâu plesnește în lutul/cu
ZIUA LIMBII ROMÂNE SĂRBĂTORITĂ LA MALUL MĂRII [Corola-blog/BlogPost/94214_a_95506]
-
îngenuncheat/lutul îmi seamănă./ Poate-s oasele străbunilor mei/ceva din înțeleptul suflet respirând/ în conturul măsurat./ Mă simt rudă cu acest bulgăre cuminte/ Și-l pipăi simțindu-i respirația/în acea dimineață nerăbdătoare când bobul de grâu plesnește în lutul/cu străluciri solare.// Când mănânc pâinea, urcă până la mine/Neamurile noastre toate,/seva înțelepciunii, adusă până la noi/de limba ce-o vorbesc.// Patria îmi este Limba Română/ În ea bobul de grâu/germinează/Verbele poemelor eminesciene.” Au avut loc lansări
ZIUA LIMBII ROMÂNE SĂRBĂTORITĂ LA MALUL MĂRII [Corola-blog/BlogPost/94214_a_95506]
-
s-a coborât Fiul slavei—Prinț Divin La noi iată a venit El Acel ce ne-a iubit Mai ”nainte de a fi În plan când El ne-a zărit De atunci El ne iubi Și cu Tatăl ce-mpreună Lutul fin l-a frământat Până când apoi în urmă A Lor Chip iată i-au dat Și-a suflat în nări suflare Și omul a devenit O ființă pe cărare Cu um mers neobișnuit Căci avea din Dumnezeu El suflare din
A PLĂTIT ISUS TOT PREȚUL de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378150_a_379479]
-
Infinit Însă omul a căzut În ispită și-ncercare Și păcatul l-a umplut Transferându-l la pierzare De aceea a venit Domnul Isus să-l salveze Creatorul Cel slăvit Iar viață să-i doneze Ființa aceasta ce-i din lut Din lumină și iubire Sub povoară a căzut Morții dată— la pieire Ce-a creat Domnul mai scump Mai curat și în lumină Totul pururea-i pierdut Căci imensă i-a lui vină Pe pământ iat-a sosit La noi
A PLĂTIT ISUS TOT PREȚUL de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378150_a_379479]
-
Cel Divin În smerenie-mbrăcat S-a plecat spre cel în chin Înspre omul vinovat S-a plecat spre cel căzut Și rănit și plin de sânge Un rob iată s-a făcut Boala— moartea spre învinge Mâna ce a plămădit Lutul umed cu finețe Iată astăzi s-a oprit La rănit cu așa tandrețe Și cu atâta gingășie Rănile i le-a spălat Cum numai El singur știe Și le-a uns și le-a pansat Nu există nicio mână Ca
A PLĂTIT ISUS TOT PREȚUL de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378150_a_379479]
-
SUB FRUNTE... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1730 din 26 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului 26 Septembrie 2015 Vin fel de fel de gânduri să mă-nfrunte Și eu port neliniștea sub frunte Și eu port în lut, ca fiecare Nedezlegate semne de întrebare... Mă doare-un râu, un fluier, un gorun, Tot ce mă doare nu pot să vă spun Și suferința e un dar sub astre, Aveți și voi necazurile voastre! De Dragoste și de lumină
ȘI EU PORT NELINIȘTEA SUB FRUNTE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378212_a_379541]
-
ÎI. ÎNTR-O NOAPTE, CÂNDVA, de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1842 din 16 ianuarie 2016. Într-o noapte, cândva, aripi mari ne-au crescut Am fumat străzi de frig, anii duși, renăscând un poem îngropat, timpul nostru de lut Într-o noapte, cândva, te-am iubit aiurând. Într-o noapte cu noi te-am prădat vișiniu Îmbrăcând, doar atât, ochii tăi -haine-adânci- Nu mai știu dacă foc ori de roua pe lunci ne-a fost trupul foșnind în atâta
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
Camelia Radulian... V. IERI..., de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1707 din 03 septembrie 2015. În ochii de ieri mi te-au plâns șapte sfinți cu lacrimi de smirna, adânci și cuminți, Au plecat astăzi sfinții în beciuri de lut; mi te cântă-n litanii, te beau din trecut. În gândul de ieri, opt poeți te-au vestit cu versuri de ocna și verbul smintit te-au scris pe iluzii, rostire de hau, punând amintirea să-mi fie calau. Din
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
cu nisip o clepsidra de ieri ... Despre mâine nu știu... Voi bea negru din nori, ... Citește mai mult În ochii de ieri mi te-au plâns șapte sfințicu lacrimi de smirna, adânci și cuminți,Au plecat astăzi sfintiiîn beciuri de lut;mi te cântă-n litanii,te beau din trecut.In gândul de ieri, opt poeți te-au vestitcu versuri de ocna și verbul smintitte-au scris pe iluzii,rostire de hau,punând amintireasă-mi fie călău.Din mâna de ieri mi te-
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
și sângele pe care încă suie, a răstignire, dragostea prin cuie, ca iedera, pe locul neumblat. Chiar dacă nu-i al meu, si nu va fi, ți-am legănat prin vise, totuși, trupul și ți-am iubit, fără să știi, tot lutul, cu pătimirea oamenilor vii. Ca un abis cu fumegări de tei te-am învelit în salcii de candoare și m-am făcut poteca sub picioare de cerbi, de prăbușire și de miei... Aproape te-am iubit că un cuțit în
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
cântec necântatși sângele pe care încă suie,a răstignire, dragostea prin cuie,ca iedera,pe locul neumblat.Chiar dacă nu-i al meu, si nu va fi,ți-am legănat prin vise, totuși, trupulși ți-am iubit, fără să știi, tot lutul,cu pătimirea oamenilor vii.Ca un abis cu fumegări de teite-am învelit în salcii de candoareși m-am făcut poteca sub picioarede cerbi, de prăbușireși de miei... Aproape te-am iubit că un cuțitîn scoarță unor brazi, sub luna plinăți-am
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
voce și chitară- Dan Pantiș https://www.youtube.com/watch?v=xzP QZdgjBA&feature=youtu.be Din soioasele căni nu beau vin, beau trecut, toată iarnă din târg, toată viața de chin, tot ce-am fost când erai, toată noaptea de lut, tot ce n-am, si nu sunt,ce-am pierdut. Și nu sunt privitori să mă vadă râzând cum golesc din pahar o uitare în plus cum prin trențe-mi curg ani, insă viața s-a dus și pe străzi
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
muzică, voce și chitară- Dan Pantiș https://www.youtube.com/watch?v=xzP QZdgjBA&feature=youtu.beDin soioasele căni nu beau vin, beau trecut,toata iarnă din târg, toată viața de chin,tot ce-am fost când erai, toată noaptea de lut,tot ce n-am, si nu sunt,ce-am pierdut.Și nu sunt privitori să mă vadă râzândcum golesc din pahar o uitare în pluscum prin trențe-mi curg ani, insă viața s-a dusși pe străzi trec iubiri fremătând
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
trece prin părul tău dovezi... XXVII. EI VIN PLECÂND..., de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1558 din 07 aprilie 2015. Se coace grâul pe sub amintiri, se face fum țărâna din copite Sub trestii albe, mame adumbrite și tați de lut - sub trandafiri. Și-atâta dor e-n ziduri, că te miri cum mai e loc în aer să nu doară Pe masa lor - doar un adânc de ceară și pașii nimănui sub tei subțiri... Tăcând frumos, ca rană îi mai
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
nevenind în pasca aburita, în liniștea de ieri când mirosea a mama, mai mult ca nicăieri, când mirosea a tata, ... Citește mai mult Se coace grâul pe sub amintiri,se face fum țărâna din copiteSub trestii albe, mame adumbriteși tați de lut - sub trandafiri.Și-atâta dor e-n ziduri, că te miricum mai e loc în aer să nu doarăPe masă lor - doar un adânc de cearăși pașii nimănuisub tei subțiri...Tăcând frumos, ca rană îi mai simțicu degete de cretă
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
buni sau răi, recunoscători sau ingrați, păstrători sau demolatori de identitate. Odată ce am avut norocul să ne naștem români, suntem deopotrivă ai lui Eminescu, măcar în zilele când îi preamărim Nașterea și îi comemorăm trecerea în Eternitate. Noi, chipuri de lut, am privit în dimineața de 15 ianuarie mai visători la Luceafăr, pășind pe urmele marelui noroc de a avea la Cernăuți două statui ale Poetului, plasate în locuri ce i-au marcat adolescența. La poarta Casei lui Aron Pumnul primii
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93713_a_95005]
-
nu se naște și moare în van și nici dragostea mea pentru tine, Maria! mai recunoști orașul, teatrul vechi cu turnuri gotice, statui când ni se pare azi că nu-i decât un joc de cuvinte perechi? noi suntem din lut de Tărtăria ... Citește mai mult poate toate astea nici nu s-au întâmplatdar eu le visez în fiecare searăcând se scurg luminile de cearăpe damascul florilor din patcronicarii își făcuseră datoriași trecuseră cu zâmbetul pe buzevisând la cavaleri și invocând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
și renasc în fiecare annimic nu se naște și moare în vanși nici dragostea mea pentru tine, Maria!mai recunoști orașul, teatrul vechicu turnuri gotice, statuicând ni se pare azi că nu-idecât un joc de cuvinte perechi?noi suntem din lut de Tărtăria... XX. POATE NU ȘTIȚI CĂ DISEARĂ..., de Ion Untaru , publicat în Ediția nr. 1767 din 02 noiembrie 2015. poate nu știți că diseară vor veni la cină oamenii de ceară cu trăsuri de apă și arlechini de lemn
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
străbătut-am răspântia). Poetul îl slăvește pe Dumnezeu fiindcă a făcut din om un adevărat giuvaer, dându-i strălucirea spiritului și eliberându-l de întunericul apăsător al materiei: „Strivit zăceam sub scoarța humii în bezna pururi blestemată, Și plin de lut duceam robia în miezul stâncilor bătrâne, Când mâna Ta m-a scos de-acolo și m-a spălat de orice pată În apele eternității ca pe un diamant, Stăpâne!...” Șlefuindu-i ființa prin suferință, l-a înzestrat pe om cu
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
Acasa > Poezie > Amprente > SUNT Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1536 din 16 martie 2015 Toate Articolele Autorului sunt sunt aer și lut, doar umbră și scut, spulberat nisip cu suflet și chip. sunt mască și apă și timpul m-adapă, cu anii mei goi, în chip de strigoi. sunt cărare și vis, amintire, abis, petală de flori în mii de culori. sunt
SUNT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377224_a_378553]