3,421 matches
-
strânge lucrurile și se mută la Rebeca. În lipsa unui sentiment real de gelozie, ea gândi că n-ar fi rău să se joace puțin cu cei doi. Să le creeze o stare de disconfort, așa cum făcuse, cândva, cu Ernest Radak. Mânată de o astfel de intenție, ea îl vizită pe Ștefan. Din ziua aceea își petrecu cel puțin o oră așezată pe canapeaua din cabinetul lui, curioasă să afle tot ce se întâmpla în viața fostului soț. Bărbatul crezu, cu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
amenința că-l va chema să-i ia nebunele de pe cap. Apoi îl învinuia c-o părăsise, lăsând-o pradă chinurilor și dezorientării și căuta fel de fel de pretexte pentru a se închide în camera ei. După zece zile, mânată de o pornire nedeslușită, Luana se alătură Sandei în bucătărie, se așeză pe un scaun și-o întrebă dacă are nevoie de ajutor. Deocamdată, nu. Mulțumesc. Privi în jur. Unde-i fetița? Aniela fusese înscrisă la grădinița cu program prelungit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
unul, în plus, nu mai conta. Aștepta doar, cu toată ființa, cu toată viața, clipa unică și mistuitoare a împăcării. Ar fi vrut să-i mângâie părul, fața albă și dulce iar mai apoi, liber și nestăvilit, s-o iubească, mânat de dorința adunată atâta amar de vreme. Îi era frică, o teamă cumplită, să se întrebe dacă va mai trăi vreodată un astfel de răsfăț. Inima Luanei tresări când trupul lui puternic, masculin, arcui salteaua și-o făcu să alunece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
era o greșeală comisă de mulți străini. Sensul unui chip zâmbitor nu e Întotdeauna lesne de deslușit, iar ceea ce trans mite surâsul unui european nu e Întotdeauna ceea ce intenționează el. Pe masa băiatului nu era nimic; nu comandase nici de mân care, nici de băut. — ...și, de bună seamă, istoria neștiută a navigatorilor musulmani. Păi și de ce nu-i dai bătaie? l-a Întrebat Margaret. Din a căzut pe gânduri și și-a făcut de lucru cu orezul pe care Îl
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ajungea atât de aproape de suprafața corpurilor încât ți se părea imposibil că stratul minuscul de tegument poate opri acel flux continuu ce părea ilogic, să poată fi stopat și reîntors către interioare, încărcat cu aluviuni, într-un reflux mai greoi, mânat de aceeași pulsație ce-l împinsese către exterior. Le-a văzut circumferințele creierelor, străbătute de vinișoare roșiatice, ascunzișurile, stufărișul, labirintul de nedescifrat, o întreagă babilonie și zumzetul surd l-a auzit, zumzetul ca de aparat aflat sub tensiune, creat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cameră, avea impresia că se sufocă, simțea că-i pătrunde în păr și în carne ca o pecete de neșters, dar într-un târziu, când reuși să respire normal, somnul o găsi împăcată, liniștită, ieșită din starea depresivă care o mânase spre casa părinților ca spre un liman mult dorit, unde va găsi alinarea, uitarea. Firește, nu le spusese nimic de temerile și îndoielile ei, nici nu avusese vreme s-o facă pentru că părinții se apucaseră să-i vorbească despre toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
am fost amândoi, s-a supărat când i-am bătut pentru că nu se mai putea, vreți bătaie, vă dau, nu se poate, vă bateți fără mine și în general nu-mi place să fiu exclusă, dau și eu și am mâna grea, nu cu inelul! ce naiba... n-am vrut, Pinochio se ridică furios, plec, gata, am venit cu 2 cretine la mare, dacă mai dă cineva, indiferent cine... hai, nu pleca, mă ridic eu, să plece! spune Miau, să plece, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
loc important în trebuințele localnicilor, ei intră în împărățiile brazilor și pinilor ca într-un templu, mulțumind pădurilor prin grija pe care o au, nelăsând pe nimeni sau nimic să distrugă acele ținuturi minunate ale pădurilor. Spre pășunile muntelui își mână ciobanii turmele, în clinchetul neîntrerupt al tălăngilor. Câteva clipe am stat nemișcată și am contemplat priveliștea care mi se deschidea în fața ochilor. La poalele muntelui erau văi acoperite de păduri înalte, dese și întunecoase și sate ale căror case păreau
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pădurilor, se dezvăluie temple albe de calcar ce îți încântă în mod deosebit sufletul. Tabloul acesta este surprins toamna, când frunzele îngălbenite se confundă cu arămiul calcarului. Din scurta mea visare mă trezi clinchetul tălăngilor, semn că mândrele cornute coborau mânate de ciobani la iernat. Poate că un astfel de sunet dulce l-a inspirat pe creatorul minunatei Miorițe. Se vestea o toamnă bogată și sonoră, ce se întrezărea între ramurile pline de frunze îngălbenite ale copacilor de la poale, care păreau
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
privire peste fereastra deschisă a celui de-al doilea etaj. Caută cu înfrigurare lavița, masa și vatra în care deseori focul se stingea, dar focul speranței din inimile locuitorilor săi a rămas mereu viu. Octombrie-și adună norii și-i mână spre marginea orașului, spre coșurile fumegânde care se văd în zare. Ploaia hrănește pământul, cernând picuri; deși nicăieri nu-i mai bine ca acasă. Încet, încet, observ că ploaia a stat și-mi închid grăbită umbrela. Soarele a ieșit din
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
urma să fie povestită a doua zi În felurite moduri Întrucât nici unul din cei trei vecini nu auzise vreun cuvânt din cele pe care cu nepăsare le atribuiau mai târziu familiei reunite. De fapt, ceea ce ei credeau a fi născocit mânați doar de dorința de a reda cât mai exact Întâmplarea, se auzise cu adevărat În acea seară dar mai târziu, când ei dormeau fără griji În paturile lor cu așternuturi scrobite. Vegheate doar de o lună plină și indiferentă, vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În casă odată cu domnul Brândușă, de nerecunoscut În ținuta sa de magnat al veniturilor obscure, convertit peste zi În colecționar rafinat de tablouri sau Într-un Coluche autohton, patron spiritual al faimoaselor „restos du coeur” care se ignora, dar și mânat de ambiții politice, nemărturisite Încă public. Și cum o minune nu vine niciodată singură, În urma alaiului domnului Brândușă, În toile de fond, se desena silueta de acum inconfundabilă a negustorului de antene. Același palton, același fular, aceiași ochelari, aceeași candoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
luminați care au călătorit în China și au studiat Zenul sub îndrumarea vechilor maeștri chinezi. Tekisui n-a călătorit în China pentru a învăța Zenul. El era un student sârguincios în artă și istorie, și s-a dus în China mânat de aceste interese. Se spune că a petrecut mulți ani studiind caligrafia chineză din vremurile străvechi înainte să devină elevul lui Hui-Yuan, care a fost unul dintre cei mai mari învățători Zen ai vremii. Înainte să se întoarcă în Japonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
În buzunar, iar cu alta În aer, explicînd, probabil, ceva foarte greu de Înțeles. De data aceasta Însé, Vladimir Ilici scoase mîna stîngé din buzunarul stîng și o bégé În buzunarul drept, Încercînd sé scoaté ceva cu degetele, pentru cé mîna dreapté Îi era ocupaté În discuție. Dupé ce Își Întoarse buzunarul pe dos, Vladimir Ilici scoase În degete zece ruble mototolite. Gesticulînd În continuare, fata i se luminé dintr-o daté și zise: - Edmundîci, dar ce mai face Nadea?, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
stat vijelia, abia burează, vino, e senin". Vîntul sau dorul-dor o saltă deasupra apei și Măria ajunge. Știe ce-o așteaptă. Se lasă așezată pe zid: "Așa, stai așa, iubito, țină-te Cel de sus c-ai venit. Dă-mi mîna să mi-o așez pe frunte. Ce caldă e, Mărie!" Întîi, trece cu pensonul, lin-cîtilin, printre șuvițele de păr, printre degete. Măria se simte ca scufundată-n apă, atinsă de pești. Alunecă între valuri de culori. Nu-i rău nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
am dus să dau un concurs la secția unde un realizator (tocșoist-expert în aquis comunitar acuma), lua în dezbatere toate problemele tineretului, "mîndria țării". O variantă de doctrinar tip Pasăre. Se înconjurase de uteciste dinamice și vorbărețe pe care le mîna de colo-colo, să descopere din Ciulnița-n Săcele "tineri la fel de valoroși". Depersonaliza foarte apăsat. Bunicii generației PRO își lăsau și ei plete timide și decolorau blugii de Pașcani în genunchi, frecîndu-i cu cărămida, să pară mai americani. Utecistele volubile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu atâta precizie, iar dacă am ținut-o, a fost întotdeauna o numărătoare inversă, când vroiam să grăbesc timpul sau să îl dilat, așa cum se întâmpla în preajma examenelor. Vizitele mele, aici, au început să fie din ce în ce mai rare. Continui să vin, mânat de speranța de-a o revedea. Încă de la intrare, poziția și mai apoi privirea Licornului îmi spun că ea nu s-a arătat în absența mea. Rătăcesc iarăși pe ulițe, fără nicio noimă, mă mai opresc, din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se mișcă relaxat, fără grabă, la ralanti. Fugărit și hăituit din toate părțile, odată ajuns în acest fund de lume, descoperi dintr-o dată că ai foarte mult timp. Pentru că aici nu e nimic care să te streseze sau să te mâne din urmă, pentru că aici nu consumi din timpul tău, ci dintr-unul paralel pe care îl ai deodată la dispoziție și va trebui să te obișnuiești cu noile lui ritmuri. O lumină albă mă învăluie fără să-mi obosească ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în palme strânsoarea mâinilor părintești, dar nu era strânsoare, era menghina care o mușcă de palmele firave, lopată, când o lovea peste față, mână-menghină, mână-lopată, unde ești, mâna aripă de libelulă? Aici sunt, striga mâna ei în menghină, unde ești, mână picioruș de cărăbuș? Aici sunt, ruptă în menghină, unde ești, pasăre? Aici în colivie sunt, strânsă de menghina pereților care mă sufocă, îmi opresc privirea, de ce pereții nu se pot disloca și gratiile nu se rup? Pentru că libertatea este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
la primăvară. De fapt, aici era vorba de zile-an și ore, născocitoare după o lună de zile a altei ore. Dar pentru a nu face stufoasă povestirea, scriem cum era văzută, de fapt, Brăila de Mioara care avea tot interesul, mânată de focul dragostei, de a nota fiecare observație, sincer și obiectiv, în jurnalul intim ce avea să fie dus lui Mitică la Paris. Și Timpul îi spunea necazurile lui: Mioara miloasă plângea și cosea necazul timpului pe mătasea rochiei, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cât un bivol, stătea un șobolan gras și lucios și tocmai sus un cap cu o coroană de aur, pe care se răsfrângea ecoul fricii și uimirii noastre, prăbușirea în neant a speranțelor și bucuriilor de libertate: era Căpcăunu! Și, mânându-ne ca pe o turmă de șobolani murați în apele spaimei, am ajuns prin tunelurile verticale în păduricea de lângă Siret. Șobolanoidul, aruncat cu forța, ateriză acolo unde odihneau în pace zmeiele și parașutele: pe fața întunecată a Lunii! După care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Pazvante Chioru'. Ultimul în atelierul meu, a fost tot băiatul lui nea Ion, cu ochii veșnic lăcrimoși de dorul după bicicleta promisă de tatăl său din prenaștere își amintește Șepcarul pentru că toți repetenții trebuiau să poarte șapcă. Și după ce îi mână din urmă încolonați câte doi, ca pe niște criminali periculoși pe străzile Brăilei, Căpcăunu își desfăcu poalele de vultur și dispăru în neant. Lumea nu avea timp să se uite la niște pârliți de repetenți, așa că ne-am luat tălpășița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
frumoasa în brațe, s-a depărtat în grabă. Am fugit mi-a șoptit fata grâului m-a sufocat infinitul! Două ființe strâns lipite mergeau acum încet pe malul Dunării către câmpiile de la marginea orașului. Adăpostiți de noapte, acoperiți de liniște, mânați de bucuria atingerii. Nemoartă, nevie, se lipea strâns de umărul meu. Frumoasă și nepământeană, Zeița mea îmi respira în brațe pe liniștea cuprinsă de întuneric. Atras de formele ei, iubeam carnea Pământului făcând dragoste cu Cerul. Vestala mea avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să nu mă înțelegi greșit, eu nu sînt din același aluat cu ei, deși s-ar putea să fii tentat să mă arunci și pe mine în aceeași tabără de neaveniți. Ai comite o mare eroare, deoarece eu sînt singurul mînat de idei doctrinare adevărate, sînt tobă de politică, iar tot ce fac, o fac cu convingere, nu din amor propriu, răzbunare personală, goană după îmbogățire sau alte frustrări de genul ăsta. Lupta mea e strict ideologică și socială, așa cum o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
un conflict care acum a ajuns să răbufnească. Mi-am promis în primul rînd mie însumi să te înlătur de la putere prin orice mijloace. Odată pus cu botul pe labe soarta ta nu mă va mai interesa. Cei care sînt mînați de alte tipuri de sentimente vor avea grijă de detaliile astea revoluționare, despre care dacă aruncăm o scurtă privire la tradiția europeană ne putem da cu ușurință seama că n-au fost niciodată favorabile tiranilor. Nici de data asta nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]