37,022 matches
-
toate, și nu trebuia să se lipsească de nimic. Adevărul e că știa să facă economie. Nu lăsa niciodată mâncarea să se strice, nu arunca ce-i prisosea, nici măcar o jumătate de chiflă, pe care putea foarte bine să o mănânce la următoarea masă. Se spăla încălzind apă într-o oală și turnându-și puțin câte puțin pe corp, după ce se săpunea, așezată pe un scăunel de plastic lângă sifonul din podea. Cum o amesteca întotdeauna cu apă rece, o oală
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
o banchetă, după ce a șters-o repede de praf cu poala șorțului. S-a dus să le aducă pâine și brânză și câte un pahar cu vin fiecăruia, și s-a așezat de cealaltă parte a mesei, privindu-i. Îngerii mâncau satisfăcuți, apucau pâinea cu mâinile lor bătătorite și-și dădeau din ochi părul rar, pe care sudoarea li-l lipea de frunte. - Sunteți g-gata? a întrebat în cele din urmă unul dintre ei fără să-și ridice ochii din farfurie
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
Marina Constantinescu Pînă atunci, zilele săptămînii îmi sînt dușmance. Sînt grele, încărcate, apăsătoare, nu mă lasă să dorm, să mănînc, nu pot să mă uit pe geam sau să privesc în jurul meu și, în general, habar n-am cine sînt. Simt cum mă scap printre degete, cum alunec într-un hău din care abia mai pot să ies. Îmi spun
După ziua de miercuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13195_a_14520]
-
Plătică -un fel de The Flintstones al epocii de piatră comuniste) e fascinat de uniformitatea vestimentară și atras de colectivismul alimentar: “Casele de cultură, cantinele restaurant și îmbrăcămintea - Să înființăm niște cantine ieftine în care tinerii să fie obligați să mănînce!” (p. 75). Dincolo de orice vis aberant al debilului mintal, construit pe fantasma abundenței culinare (în variantă Budai-Deleanu) și pe eficiența colectivismului culinar (în variantă stalinistă), imaginea rămîne una impregnată de cel mai dur realism comunist. Pragmatismul ei criminal se regăsește
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
cutărei țațe cu fote largi înseamnă a fi dat și tu, Putere politică, în mintea copiilor. Stau și mă gândesc din cerebelul cui o fi ieșit parascovenia: din a lui Mister Palmier? Din a ex-ministrului de la Informații, omul obișnuit să mănânce diversiuni pe pâine? Din a șmecherașului ajuns căpetenia oștirii? Sau chiar din a marelui bos? Încerc, așa cum mi-am promis, să nu mai rostesc numele bandei de la guvernare, dar văd că-mi vine foarte greu. Mă aflu în situația celui
„Care e problema?” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13253_a_14578]
-
de nimeni, forța de a nu transforma vremurile în circumstanță atenuantă, forța de a-ți regăsi umorul muncind, muncind, muncind ... Parcurgînd această carte stufoasă, ca o pădure în care ai senzația că riști să te rătăcești, dacă nu să te mănînce lupul, realizezi, printre altele, că Pintilie a muncit enorm (inclusiv în cei 18 ani de “exil confortabil”). Forța de a-ți asuma un destin dificil: “Nu e nimic mai dificil decît de a te plasa într-un spațiu care să
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
roșii al sutelor de buze care au sărutat piatră funerară; * am văzut parcuri splendide (Jardins du Palais Royal sau cel din Place de Vosges) și cantități agricole de mizerii de la câinii de companie; * dacă cumva îți trece prin cap să mănânci un sandviș în Jardin du Luxembourg, trebuie să accepți că se vor așeza pe tine, se vor găinată colorat și îți vor ciuguli din pâine zeci de porumbei, vrăbii și chiar pescăruși; vei fi însă fotografiat de un japonez surâzător
Parisul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13243_a_14568]
-
țară: “Vanghelion”. Cornel Nistorescu scrie pe această temă în comentariul său din 5 ianuarie: “În unele orașe, oamenii nici n-au mai știut dacă sărbătoresc trecerea în 2004 sau participă la o activitate politico-educativă a Partidului Social Democrat. S-a mâncat și s-a băut pe banii contribuabilului (cotiți pe cine știe unde, incluși pe la sponsori), s-a luat act de actele mărețe ale PSD-ului, s-a distribuit inclusiv o nouă marcă de șampanie. E vorba de șampania PSD. Ce-i o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13274_a_14599]
-
gestul ăsta! Cît de slab, de temător, de laș mi se pare fiara asta cu două capete. Trabucul a dispărut, feciorii lui sînt morți, dezastru pe pămînt...El își plimbă mîna prin barbă fără să știe cîte nopți mi-a mîncat și-mi mănîncă. Cui îi pasă?! Luca nu poate să doarmă. “Mama, după ce îl suni pe Bush, vino să mi-l ștergi pe urîtul de Bussein de pe ochii...”
Saddam Bussein by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13284_a_14609]
-
de slab, de temător, de laș mi se pare fiara asta cu două capete. Trabucul a dispărut, feciorii lui sînt morți, dezastru pe pămînt...El își plimbă mîna prin barbă fără să știe cîte nopți mi-a mîncat și-mi mănîncă. Cui îi pasă?! Luca nu poate să doarmă. “Mama, după ce îl suni pe Bush, vino să mi-l ștergi pe urîtul de Bussein de pe ochii...”
Saddam Bussein by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13284_a_14609]
-
conduse în nișa unde Sam și Betty luau masa ori de câte ori veneau aici. Regretă, spuse el, că nu i-a mai văzut pe Sam și pe Betty de mult timp. Cu toate că era înainte de amiază, la unele mese erau așezați oameni care mâncau carne și pește și beau bere. Betty a comandat pentru ea cafea și prăjituri, iar pe mine m-a convins să iau ouă cu chifle și cafea. Chelnerul ne reproșă din priviri că am comandat un mic dejun întârziat în locul
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
e indiferent unor asemenea oameni ce mai pun în gură, când peste o oră vor fi morți? S-ar zice că viața și moartea nu au nimic în comun. Te poți hotărî să mori mâine, dar azi mai vrei să mănânci ce-ți place și să dormi într-un pat cald. Ce gânduri ai de fapt? - Vreau să scap pentru totdeauna din infecția asta uriașă. - Doamne-Dumnezeule, pe vaporul cu care am venit în Europa nu mi-ar fi trecut nici o clipă
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
finanțează și cu actrițele care i-au fost cândva amante. E singurul loc unde el este cineva. E de râs, dar există un singur locșor în întreaga lume - un restaurant de clasa a treia - unde se simte acasă la el. Mănâncă acolo plăcintele pe care doctorii i le-au interzis. Își umple burta în fiecare seară cu douăzeci de cești de cafea. Fumează trabuc după trabuc, știind bine că sunt o otravă pentru dânsul. Îmi cere să merg cu el, dar
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
cafea. Fumează trabuc după trabuc, știind bine că sunt o otravă pentru dânsul. Îmi cere să merg cu el, dar pentru mine localul acela e un cuib de șerpi. Cei de acolo m-au urât întotdeauna, iar acum m-ar mânca de vie. Teatrul evreiesc, la care Sam mă duce de două ori pe săptămână, a ajuns într-un hal fără de hal. Este un chin pentru mine să ascult glume răsuflate și să văd niște țațe de șaizeci de ani făcând
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
tot există vulgaritate, dar în Coney Island vulgaritatea este de un soi aparte - prietenoasă, de o anumită toleranță, care pare a spune: „Eu îmi fac jocul meu, tu ți-l faci pe al tău”. Când mă plimbam pe acele străzi mâncând un „hot dog” - așa-i zic ei unui cârnat -, avem impresia că văd viitorul omenirii. S-ar putea chiar spune: vremea venirii lui Mesia. Într-o zi, toată lumea își va da seama că nu există decât o singură idee pe
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
scrie, nici mai mult nici mai puțin, despre “religia înaltă și abstractă a scrisului” ori despre “inspirația câtorva religii, câtorva poeme”, încheind, solemn liturgic, cu încă una dintre formulările memorabile ale acestei vârste: “Singura certitudine: poemul. Singura cuminecătură: poemul. Luați, mâncați, acesta este trupul și sângele nostru: poemul”. Iar în 1930, el era cel care exprima, în numele grupării “unu”, despărțirea de constructivismul prea “utilitarist” al “Contimporanului” lui Ion Vinea și declara decis că revista “își revendică o conduită cu totul ruptă
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
îndrăgostită a prințesei și atunci ni se propun mai multe versiuni prin cuvinte ca “Unii susțin că...”, “Alții spun că...”. Aceeași incertitudine marchează și sfîrșitul lui Degețel: după unii acesta ar fi furat bogățiile Căpcăunului, după alții, care au și mîncat acasă la părinții eroului, acesta ar fi devenit bogat doar folosindu-se de cizmele de șapte poște ca mesager al regelui și al doamnelor îndrăgostite. Chiar și cele două titluri date de Perrault volumului său, unul instalat după un protocol
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
bufet și mai mic, tot la parter și un restaurant pe “Bulevardul lectura”, la oamenii de presă, cu chelneri care îți tăiau apetitul erau singurele locuri unde te puteai așeza să-ți tragi sufletul. Dar nu vii la Tîrg ca să mănînci, să bei și să stai pe scaun, ci ca să-ți vezi de carte. Epilog, unde prilej de mirare este Din toate gafele făcute pe postul tv. Cultural, care a dat zilnic și cam jalnic “Agenda Tîrgului Gaudeamus” una a fost
Tîrguri și tîrguri.. by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13317_a_14642]
-
tu cu ce bagi vrajă la femei cu 100 de paraî pă lună? Vii aici, muncești câteva luni la negru, munca de jos, mă-nțelegi!, dar te-ntorci acasă și om te-ai făcut! Ce atâta învățat, că cu facultatea mănânci numai zacuscă și ciorbă de praz trimisă de-acasă cu sufertașu’!”. Primesc prin poștă tot felul de oferte de job-uri care mă asigură că voi câștiga 10 milioane de lei pe lună lipind niște plicuri. (Echivalentul a vreo 50
Parai, lovele și euroi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13369_a_14694]
-
după o convorbire peripatetică și tainică în tovărășia lui Bariț, ea nu se mai poate închega. Luându-l în vara anului 1863 la o plimbare în jurul Cetății, ultima întâlnire dintre cei doi tovarăși de luptă și idealuri, Mureșanu repetă invariabil: „mănâncă puțin, nu lua nici o băutură spirtoasă, bea numai apă”. Era sfatul medicului pe care îl repeta necontenit 8. Ca și Avram Iancu, care cam în aceeași vreme, întunecat sufletește, colinda codrii Apusenilor, Andrei Mureșanu, într-o progresivă disoluție mintală, vagabondează
Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13345_a_14670]
-
pentru un surplus de efect. Când livrescul nu e explicit (autorul mai are de indicat anul apariției filmelor, paginile din cărți și cine a făcut traducerea citatului), coincidențele care se vor semnificative, pline de sens, metaforice sunt artificiale. Când Faianță mănâncă mîncare chinezească, la știri tocmai se vorbește despre un mafiot chinez tranșat și folosit ca ingredient culinar. Constantin Popescu știe că scrie neconvingător; de multe ori afirmă, comentează și impune când ar fi trebuit ca scrisul să sugereze prin propriul
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
despre care/ se spune că ar avea și un telefon// cît de frumaosă este iarna la noi în Balcani/ emblema ei e șoricul de porc// stau la fereastră și privesc țurțurii de ghiață/ iată-mă iarăși în colivia copilăriei/ cînd mîncam compot de prune afumate și doream/ să ajung ofițer de marină// acum sînt un bătrîn ponosit căruia la bufet/ sătenii îi spun ironic trăiască domnu poet/ nu eu mi-am ales o asemenea meserie stupidă/ sînt victima parcelor// orătăniile dorm
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
actori relaxați, proaspeți, cu fețe luminoase, care au deja apartamente și nu mai dorm prin cabine, care au acel minim confort palpabil în aerul pe care îl degajă, care nu au chipurile hăituite de foame și de griji, și nici mîncate de uzura provincială. Neiertătoare. Dacă ați vedea, iubiți colegi de breaslă, ce cabine au, ce hol de regrupare, rafinat și protector, ce condiții de repetiții, ce atmosferă NORMAL| există, n-ați ezita să-i vizitați imediat și să vedeți unul
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
dulcic!” (fanclub.ro); „băiețelul mamei. Caracteristici: dulcic, sensibil” (eva.ro); „un «La mulți ani» dulcic i-a șoptit la ureche altcineva” (Cuvîntul Liber - Deva, 8, 2002); „e o clujeancă dulcică foc, în vârstă de 19 ani” (viva.ro); „orice ai mânca n-ai să regreți: cabanierii sunt niște dulcici” (alpinet.org); “niscai fete dulcici” (EZ 14.12.1999). Adjectivul apare și substantivizat - „o pupă pe mami tot timpul și e un dulcic scump” (mami.ro/forum) - și chiar ca adverb: „V-
„Spirit de miniatură” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13400_a_14725]
-
Multe articole sunt transcrise integral în Marele singuratic care, printre altele, prezintă un peisaj idilic al închisorii politice: "Ce făceau? Păi, dimineața era scularea. Pe urmă masa. Pâine (...), cafea, pe urmă venea prânzul: pâine (...), castroane mari cu fasole, cu varză. Mâncau, și pe urmă se întindeau pe pat gemând, bine mai era la pușcărie, paștele mă-sii". Enormitatea enormităților o reprezintă, însă, soluția pe care o propune Preda în Convorbiri cu Florin Mugur problemei migrării țăranilor către orașe: "Nu-i putem
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]