866 matches
-
ăsta... Cu o mînă tremurîndă întinse un cuțit fără mîner, ruginit și vai de el. Bunul nostru moș Vasile se scoală, prinde vietatea și o dă afară, departe de privirile noastre. Busculada ne-a înmărmurit și ne-a oprit din mîncat. Carolina și cu mine începem a plînge. Moșu' Vasile intră în casă și ne spune blajin: Mîncați, dragii moșului, mîncați să creșteți mari... Nici unul nu mănîncă, lacrimi ne curg pe obraji și moșul suferă. În cele din urmă ne cuprinde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de origine au fost culese de la populațiile primitive care practicau fie vegecultura, fie cerealicultura. (Astfel de mituri sunt mai rare și, adesea, radical reinterpretate în culturile evoluate.) O temă destul de răspândită arată că tuberculii și arborii cu fructe bune de mâncat (cocotierul, bananierul etc.) s-ar fi născut dintr-o divinitate jertfită. Exemplul cel mai faimos vine din Seram, una din insulele de lângă Noua Guinee: din corpul sfârtecat și îngropat în pământ al unei tinere fete de origine semidivină, Hainuwele, cresc
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
născuse Dionysos și se găsea mormântul Semelei. Totuși, nu fusese uitată rezistența începuturilor, și una din lecțiile piesei Bacchantele era aceasta: să nu fie refuzat cultul unui zeu numai pentru că era considerat "nou". Dionysos sau beatitudinile regăsite sfârtecare (sparagmos} și mâncatul de carne crudă (omophagya) se realizează comuniunea cu zeul. Căci animalele sfâșiate ori devorate sunt epifanii sau încarnări ale lui Dionysos. Toate celelalte experiențe - forța fizică excepțională, invulnerabilitatea la foc și la arme, "minunile" (apa, vinul, laptele, țâșnitul din pământ
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Cert și important era că la el obiectul mai avea ceva în afară de stricta lui utilizare. De instrucțiunile de folosire. Nu pot să explic mai clar de atât. Era un autor care zicea că animalul totemic nu e un animal pentru mâncat, ci pentru gândit. Facultatea te învață cum să faci ceva, nu de ce. Și nu e bine. Un individ e cu atât mai interesant cu cât se interoghează asupra a ceea ce face, devine autoreflexiv, nu când lucrează orbește. Cert e că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
la ,, grupa mare “. Educatoarea, doamna Cercel, ne-a spus printre altele că pachețelul de mâncare trebuie să-l mâncăm încet, în liniște. La un moment dat rămăsesem ultimul și ceilalți au așteptat minute bune până ce am terminat și eu de mâncat; ca un copil disciplinat ce eram, eu aplicam serios în fapte ,,indicațiile” educatoarei. Poate chiar puțin cam exagerat. Îmi amintesc de o scenă cu o anumită importanță; în clasă a fost adusă o carte ilustrată, o poveste de pe vremea lui
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
a făcut remarcat prin incultura sa. Dar în ultimul timp s-a observat o schimbare de comportament, cel puțin formal, la acest om. La ultima sa aniversare onomastică, a declarat că nu mai este atras de petreceri, de fast și ,,mâncat friptane”, petrecând ziua în liniște, în meditație, gândindu-se la cele sfinte. Am rămas surprins! Apoi cu prilejul ninsorilor abundente care au făcut probleme unor oameni nevoiași, acesta cu de la sine putere, s-a dus să ajute oamenii pe cheltuială
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
din mentorii săi din perioada începuturilor parisiene, Gertrude Stein, declara cândva că "Hemingway a avut întotdeauna un simț special pentru a găsi locuri bune de trăit și mâncat"! "Finca" avea să fie un loc bun și de trăit și de mâncat și mai ales... de scris, la alegere contribuind și noua sa tovarășă de viață, Martha Gellhorn. Martha a găsit locul, l-a dus pe Heminway să-l vadă, acesta a protestat la început ca e prea departe de Havana și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
clopotniță. Nu mă simțeam în largul meu acolo, dar rațiunea mă îndemna să profit de ospitalitate, fiincă aveam nevoie de odihnă. Mi s-a servit cina. N-am putut să nu remarc, în sala de festivități în care am și mâncat, televizorul și portretul lui Nicolae Ceaușescu (mai corect, a "președintelui țării”, la vremea aceea). Mobilierul era de calitate, din lemn sculptat, parcă altfel decât mă așteptam să găsesc la o mănăstire. Cred că am dormit singur în aripa aceea de
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
de meditație, când își încărca firea cu energiile bune, iar seara, tot așa, se concentra, de data aceasta pentru a-și goli făptura de toată zgura care se adunase în el într-o zi. Apoi trebăluia prin curte, citea. De mâncat, mânca te miri ce, oricum, nu se mai atingea de carne și de alcool. Cu seninătate, de parcă ar fi întreprins cele mai inofensive acțiuni, tovarășul Cameniță scria, din litere decupate cu migală din ziare, manifeste împotriva regimului. Apoi, urca în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cum aș putea proceda altfel în acest secol?”. Care secol? Ce fel de secol? - se vor întreba cei norocoși a fi atât de tineri spre nu a-și aminti chipul veacului cu un obraz devastat de fascism și cu celălalt mâncat de comunism. Secolul în care Miłosz avea să descopere „incredibila inumanitate de care este capabilă ființa umană”. Unul dintre capitolele Gândirii captive se intitulează „Omul, acest dușman”. Cine a uitat sau nu știe dar vrea să afle ce a fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
frumoasă, dar acum mi se cerea să fiu bucătar fără metaforă. Am cumpărat câteva vinete, ceapă, ulei și o plită, pe care le-am urcat pe furiș În liftul hotelului meu, căci la recepție era scris cu litere groase: Interzis mâncatul În camere. În timp ce coceam ilegal vinetele, Încercam să-mi amintesc ce făcea mătușa mea Olimpia ca să-i iasă cea mai delicioasă salată de vinete de pe planetă. Seara, când am revenit cu produsul meu gastronomico-teatral printre actori, spațiul era transformat. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nu vă mai omoară nimeni! Îți mănânc eu nasul să nu mai fii așa cum ești! Mă voi răzbuna pe tine pentru toate femeile care sunt niște zdrențe!” Urma o ploaie de cuvinte indecente... De unde până unde îi venise ideea cu mâncatul nasului? Să fi fost gelos pe frumusețea ei, sau era ceva ce ea nu știa? Carlina trebuia să invoce puterea interioară, pentru a putea face schimbări constructive în viața ei, să meargă pe o cale de mijloc pentru a-și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nisip așa cum era moda la acea vreme. Lumea din acel restaurant îi părea a fi una selectă. Carlina remarcă pentru a doua oară că istoria ei cu Valentin se repeta și-n acest capitol din viața ei. Când termină de mâncat, Carlina veni cu o întrebare aproape la întâmplare și zise: - Nu îți este dor de casă, de toate lucrurile din țară? - Îmi este dor, mai ales de copii, dar o să mergem după ce ne vom pune viza de ședere pe teritoriul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
el. S-a folosit de furcoiul ce-l avea cu el și-a reușit să scoată plosca. A spălat-o bine și-a umplut-o cu apă. Nouă ni s-au lungit urechile așteptându-l. Nu ne am apucat de mâncat, că nu era frumos să servim fără el. Vorba aceea: Toți pentru unul și unul pentru toți. Ce poftă am mai avut! Ne-am făcut mustăți de la cartofi, dar n-a mai contat. Am golit tot ce aveam de mâncare
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
în brațe și m-a așezat pe hat. Ce-au mai râs femeile! Mama nu și-a dat arama pe față, ci mi-a zis doar: Lasă, vom vorbi noi acasă! Te vei întoarce cu căruța, îndată ce termină caii de mâncat! Cu ochii în pământ, m-am lipit de ea și am rugat-o să mă ierte. Eu nu vroiam decât să ajut și să văd cum se lucrează la grâu. Bărbații coseau de zor, femeile făceau snopi, îi legau și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de usturoi, dar acest lucru nu se întîmpla niciodată. În schimb, erau tot timpul discuții cu privire la natura peștilor. Problema era că asemănători cu guvizii sînt și cîinii de mare, dar aceștia urzică rău cu coada și nu sînt buni de mîncat, dacă nu chiar otrăvitori. Mama susți nea de fiecare dată că printre peștii aduși erau și cîini de mare - sau că toți erau cîini de mare - și că tatăl era inconștient, că se puteau nenoroci și ei, și copilul. Să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în alți ani; a venit și Amidée, care eri a suferit o intervenție chirurgicală, apoi Muedin, Baidar, care face pe negustorul și-mi procură ouă (furate de la Menaru), Mursel și Zeișan, care după ce a pălâns afară, s’a așezat la mâncat clătite cu sirop de vișine. Natural Menaru: „Ah draga, așa nu bun est n’ai văzut noi pe Serghil Cara Căz, scri la ia noi mult bine ai ghindit, mult frumos este, mult fericit că ai plecat la Paris. Așa
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Tradusă în bioelectricitate, toată activitatea permanentă a creierului necesită o energie minimă, de 10 microvolți. Acest consum minim de energie, o altă minune a naturii pe care știința nu o poate încă imita, este egală cantității de energie asigurate de mâncatul unei singure banane pe zi. Consumul de energie pentru alimentarea unui computer la jumătate din capacitatea creierului, în decurs de 1 an, este de un milion de dolari, iar cea a creierului echivalează cu energia consumată de mâncatul a 365
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
asigurate de mâncatul unei singure banane pe zi. Consumul de energie pentru alimentarea unui computer la jumătate din capacitatea creierului, în decurs de 1 an, este de un milion de dolari, iar cea a creierului echivalează cu energia consumată de mâncatul a 365 de banane !... Creierul viu este o mașină zgomotoasă, zgomotul fiind egal cu o energie de 2 milivolți. Pe fondul acestui zgomot bioelectric, apar, în timpi diferiți, anumite unde (vârfuri de mare amplitudine, numite spikes). Spike-urile și zgomotul de
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
așeze din nou. Fabricele lor fac toate câte îi trebuiesc omului civilizat și unele care, la dreptul vorbind, nu i-ar trebui. Cuțit de curățit portocale, cuțit strâmb de scobit și de mâncat "grapefruit", cuțit de curățit măr, furculiță de mâncat măr, furculiți și cuțite pentru prăjituri. Câte paisprezece feluri de pahare, farfurii, cuțite, cuțitașe, lingurițe, lopățele, cești și toate câte nici nu-ți mai trăznesc prin minte. Du pe acești oameni în pustietățile Călimanilor la noi și dă-le numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
puțin de faptul că a fost pus în comparație cu unul deja plecat pe lumea cealaltă, Sp. a încercat să taie discuția, pomenindu-l nu tocmai de bine pe cel dispărut, deși habar n-avea cine a fost: „Ăsta a dat de mîncat și de băut la atîția, de aici elogiile”. Nu știu dacă are dreptate, dar oricum lipsa măsurii e indiscutabilă. Nu poți să nu observi deșănțarea „nomenclaturiștilor” noștri. Ei vor „locuri în față” și în cimitir (adică în partea dinspre stradă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
puse în gură. Era bună și am mâncat-o. Cât timp tata le-a fiert cartofii, într-un tuci, rușii se adunaseră în "casa mare", unde vorbeau tare, chiar răstit. Mi se părea că se certau. După ce au terminat de mâncat, spre surprinderea noastră, și-au luat lucrurile, le-au dus în mașini și au plecat. Rusoaica a fost singura care i-a zis ceva tatei, probabil un soi de mulțumire, căci avea o voce calmă, liniștită, în timp ce pe mine mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
încălțat, ca să nu rămâi cu picioarele goale în câștigul celor treziți mai dimineață. Mama hangiului, doamna Condorupis, o grecoaică bătrână și bună ca pâinea caldă, ne-a ocrotit ba, măsură peste măsură, ne înapoia banii pe care îi plăteam pentru mâncat și dormit. Pentru aceasta, după aproape 60 de ani, nu-i mai putem uita numele și figura ei de mamă și bunică blândă și duioasă. În fine, a venit și vinerea, ziua mult așteptată. Iancu a găsit un om de la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
nume în autodenunț; și-a recunoscut vina, dar nu a scăpat de bătăi, fiind trecut din nou prin tot procesul, timp de câteva zile și nopți fiind torturat doar el: bătăi, șmotru, fandări, sărituri ca broasca, statul într-un picior, mâncatul din troacă pe burtă cu mâinile la spate etc. Pe 8 iunie 1950 a fost transferat din Pitești la Gherla, unde știa că va trebui să acționeze de partea agresorilor. A stat până pe 1 noiembrie 1950 în camera 105 împreună cu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
doar de cruzimea loviturilor și maniera furibundă în care ele erau aplicate, fără a ține cont de nimic. Se lovea cu orice, oriunde. Costin Merișca, unul dintre supraviețuitorii acțiunii, a inventariat o parte dintre chinurile la care erau supuse victimele: mâncatul pâinii din trei înghițituri, ținutul pâinii în gură timp de zile întregi fără a o putea înghiți, mâncatul într-un picior, sărarea excesivă a mâncării urmată de interzicerea hidratării timp de câteva zile, interval după care deținutului i se oferea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]