732 matches
-
munții, Și har îndărătul frunții, Are Dunărea și Marea Asta-i toată supărarea! Câinii noștri-i otrăviră, Caii noștri îi goniră, Și ca fiarele turbate, Îi săriră lui în spate. Se-nroși tot asfințitul, Când loviră cu cuțitul. Dar și mândrul nostru, dragul, Îi trăsnise cu baltagul Și-i lăsă în bălți de sânge, Dar el rabdă și se plânge, Că nu-i mândra lângă dânsul Să-i mai potolească plânsul, Și de turmă să-ngrijească. Rogu-mă, rog dumitale, Du
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lege rana cu ele, Sângele să se oprească, Badea să se-nzdrăvenească. Baciul merse și ajunse, În ogradă el pătrunse Și povestea mioriței O istorisi băciței. Când aude mândra, sare Pe un cal de foc răsare, Surpă dealul tot călare. Mândrul roib e tot o spumă, Parcă-ar fi bătut de brumă. Când ajunge gându-i plânge, Pe voinic la piept îl strânge Și cu mâna ei ușoară Rana toată-i înfășoară Și apoi, până dau zorii, Ea-i sărută ochișorii
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de bărbat Într-o bună zi. Cu zece ani mai mare ca ea, el fusese gata să izbucnească Într-un hohot de rîs. Apoi se uitase mai bine la obrăjorul care se Întindea spre el, atît de sensibil și de mîndru, la gravitatea care se putea citi În ochii mari și verzi care deveneau atît de iute furtunoși. Ar fi putut spune că o considera surioara lui mai mică, Însă facilitatea răspunsului, dar și a modului de eschivare, nu erau tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
găsit forța să supraviețuiască decît visînd să se răzbune. - O mărturisești? - Da, mărturisesc faptul că am dorit să-mi răzbun soția asasinată și copilul pierdut... - Copilul tău nu e pierdut... - Știu, Marie. Și chiar dacă nu te merit, sînt atît de mîndru de tine. Într-o străfulgerare, avu În minte o imagine absolut nebunească, ușoară și minunată, aceea a unui cuplu mergînd la braț pe o plajă liniștită, un tată și fiica sa, ea și cu el, rîzÎnd și sporovăind, viziunea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe baza lucrărilor lui Djerzinski, toți indivizii ar fi purtătorii aceluiași cod genetic; un element fundamental al personalității umane avea așadar să dispară. Hubczejak răspundea cu pasiune că această individualitate genetică de care, printr-o răsturnare tragică, suntem ridicol de mândri, e tocmai sursa celor mai multe dintre nenorocirile noastre. Ideii că personalitatea umană ar fi amenințată să dispară, el Îi opunea exemplul concret și observabil al gemenilor autentici, care, În ciuda unui patrimoniu genetic riguros identic, dezvoltă prin evoluția lor individuală personalități proprii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
buzele. Într-adevăr, ești un mare ucigaș. Of, of, nici nu bănuia el cât de mare ucigaș eram. Nici prin cap nu-i trecea la ce mă gândisem câtă vreme Îmi povestise despre cuvântul mișcare, de care era atât de mândru. 6. Apoi, pădurea s-a sfârșit. Deodată. În fața mea se Întindea acum un loc drept care mirosea ca atunci când vântul stârnea praful fierbinte de pe stâncile muntelui. Ici-colo, niște flori verzi și albastre, pline de spini - cei ca tine le spun buruieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fără să lase din mână pușca de vânătoare pe care o strângea la piept de parcă ar fi crezut că îmbrățișând-o ar fi reușit să o facă să tragă mai departe și cu mai multă eficiență. Iar ceilalți! Atât de mândri de sarbacanele și de curara lor, orbiți de setea lor de răzbunare, incapabili să înțeleagă că singurul mod pe care îl aveau de a pierde acel război era să atace pe față. Ocrotiți de desișuri, sarbacanele și curara ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
intelectuală, pentru orice înflăcărare ce n-avea un scop imediat, terestru. La Iași, în internat, discuta cu aprindere cu colegii, chiar în pat, după stingerea luminii, probleme pe care câteodată nu le înțelegea nimeni bine, dar care îi îmbătau, dîndu-le mândrii de filozofi. Problemele erau formulate îndeosebi în chipul întrebărilor (ce e viața? ce e moartea?), așa cum le întîlneau prin broșuri. Unul pusese o dată problema: "ce e femeia?" și toți se străduiră să dea soluțiile cele mai extravagante, nimeni nu făcu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
șopti ceva neînțeles, cu ochii plini de lacrimi și dorință. V Cezara către Ieronim Iartă dac-o femeie îți spune că te iubește. O femeie frumoasă și tânără, căci știu că sunt frumoasă. Dar știu eu... tu ești atât de mândru, știi a privi atât de rece... Ah! cum {EminescuOpVII 125} aș topi gheața ochilor tăi cu gura mea - iubite! De ce să mai îmbrac amorul cu vălul rușinei... când te iubesc, când aș primi să fiu servitoarea ta, numai să mă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Nimic. - Îți place? Ea șopit ceva neînțeles, cu ochii pe jumătate închiși. V Cezara cătră Ieronim Iartă dac-o femeie îți spune că te iubește. O femeie frumoasă și tânără, căci știu că sunt frumoasă. Dar... tu ești atât de mândru, știi a privi atât de rece... Cum aș topi gheața ochilor tăi cu gura mea - iubite! De ce să mai îmbrac amorul c-un văl... când te iubesc, când aș primi să fiu servitoarea ta, numai să mă suferi într-un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu ochii plini de lacrimi și dorință. [pe jumătate închiși]. V Cezara către Ieronim Iartă dac-o femeie îți spune că te iubește. O femeie frumoasă și tânără, căci știu că sunt frumoasă. Dar știu eu... tu ești atât de mândru, știi a privi atât de rece... Ah! cum aș topi gheața ochilor tăi cu gura mea - iubite! De ce să mai îmbrac amorul cu vălul rușinei [c-un văl]... când te iubesc, când aș primi să fiu servitoarea ta, numai să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vinete, erau de-o asprime rară. Ai fi crezut că e un poet ateu, unul din acei îngeri căzuți, un Satan, nu cum și-l închipuiesc pictorii: zbârcit, hidos, urâcios, ci un Satan frumos, de-o frumusețe strălucită, un Satan mândru de cădere, pe-a cărui frunte Dumnezeu a scris geniul, și iadul îndărătnicia, un Satan dumnezeiesc care, trezit în ceri, a sorbit din lumina cea mai sântă, și i-a îmbătat ochii cu idealele cele mai sublime, și-a muiat
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
aprins pădurea, și căpătase și bătaie de la oameni pentru scandalul ce-l făcea... s-ar fi și lăsat bucuros de palamarie, da de colaci nu. În taină o putem comunica că-i plăcea și coliva; să-l fi văzut pe mândrul Nicodim îmblînd pe {EminescuOpVII 300} la prohoade și pe la pomene cu Basaltirea și cu Vanghelia (așa-i zicea el) după părinte și luând acel aer de seriozitate și mândrie care-i ședea atât de bine, mai ales când era cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mândria de a învăța la acel liceu - pentru că „este cel mai bun liceu din oraș” - fără să facă referire directă la ei înșiși ca făcând parte din el, cei din programul integrativ vorbeau de fapt despre două aspecte ale acesti mândrii - rezultatele școlare bune și afilierea lor la acel liceu. Evaluările generale negative au fost prea rare ca să fie incluse printre cele mai frecvente categorii din grupele noastre de cercetare, deși „minimalizarea importanței școlii în viață” (categoria 7) se poate remarca
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
provizorie, cînd e vorba de amor, un scurt armistițiu pînă ce codul moral e verificat la toate paragrafele. Scenariul este simplu: Întîi legea morală și apoi (acolo unde este cazul) răsfățul, desfătarea. Marioara din Legendele istorice ascultă cu liniște justificarea mîndrului ei iubit, fugit de pe cîmpul de bătălie: „În cîmpia sîngeroasă Frații mi-am lăsat, Și la tine-a mea frumoasă Iată c-am zburat. .................................. Fără tine-n astă lume Nu pot să trăiesc...”, Însă justificarea nu este primită, amorul fără
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cîmpia sîngeroasă Frații mi-am lăsat, Și la tine-a mea frumoasă Iată c-am zburat. .................................. Fără tine-n astă lume Nu pot să trăiesc...”, Însă justificarea nu este primită, amorul fără onoare este respins: „Ce zici tu, o, neferice, MÎndrul meu iubit”... Mărioara găsește, În fine, o soluție convenabilă: pleacă la luptă Împreună cu bărbatul pe care Îl iubește preferind să moară pentru țară decît să trăiască În rușinea lașității. Alte femei sînt mai intratabile. Domnul Țepeș „se răpește” de fata
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dulce farmec a vieții călătoare, Profundă nostalgie de lin, albastru cer! Dor gingaș de lumină, amor de dulce soare, Voi mă răpiți cînd vine În țară asprul ger!... Așa-n singurătate, pe cînd afară ninge, GÎndirea mea se primblă pe mîndri curcubei, PÎn’ce se stinge focul și lampa-n glob se stinge, Și saltă cățelușu-mi de pe genunchii mei.” Reproduc, Înainte de a comenta versurile de mai sus, și Începutul altui pastel, La gura sobei, imagine tradițională a meditației și a lecturii
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ocean. Din cînd În cînd desprinsă din bolta cea profundă O stea albastră cade și-n spațiu s-acufundă, Trăgînd pe plaiul negru o brazdă argintie, Ce-n clipă-i trecătoare ca viața-n vecinicie! Sub cerul fără margini, spre mîndrul răsărit, Se-ntinde-n umbra nopții un cîmp nemărginit, Pustiu și trist ca golul ce lasă-n urma lor În inimi iubitoare iubiții carii mor.” CÎmpia goală este, aici, o prelungire a vidului din marele spațiu. O intuiție fină a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cea mai bună din toate. Se culeg mai târziu, nici nu trebuie udați la rădăcină, își trag din pământ cât le trebuie. Chiar și prunele de pe jos se culeg, sunt cele mai bune... Turnă în cele două păhărele și adăugă, mândru : — Uite câte mărgele face, ca la curcan... Ridică paharul, pentru a cinsti bărbătește. Dar rămase cu mâna în aer, când văzu că femeia îl privește neclintit. Pentru morți nu se ciocnește, părea ea să spună. Omul strânse din buze și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ține între voi, asemenea legături nu sunt bune pentru voi. De asta nu trăiți nici un fel de relație bună cu noi. Construiți un aer subțire pentru noi, ca să ne vină rău la sănătate. Și dintr-o lipsă mai sunteți și mândri împotriva noastră. Brusc se aud pe stradă două mașini care se ciocnesc și voci enervate) Oho, o ciocnire. Rata accidentelor a crescut. (Se repede la fereastră, o deschide grăbit și se apleacă în afară. Compozitorul arată întrebător la fundul impresarului
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
făcut cu grație și stil. Elementul fantastic nu putea lipsi: un cățel îl ghidează în vis pe narator spre adâncul unei păduri, un loc tainic unde descoperă un personaj misterios, „un om în negru nveșmântat” 636 , un cavaler „desăvârșit/ De mândru la înfățișare -/ Rare-nsușiri părea că are -/ Voinic și tânăr foarte”637. 632 „Chaucer nu plânge dispariția acestei mari doamne în mod subiectiv, la persoana întâi, iar aceasta se datorează artei sale rafinate, admirabile. Se detașează complet, pentru a ne
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
făcut cu grație și stil. Elementul fantastic nu putea lipsi: un cățel îl ghidează în vis pe narator spre adâncul unei păduri, un loc tainic unde descoperă un personaj misterios, „un om în negru nveșmântat” 636 , un cavaler „desăvârșit/ De mândru la înfățișare -/ Rare-nsușiri părea că are -/ Voinic și tânăr foarte”637. 632 „Chaucer nu plânge dispariția acestei mari doamne în mod subiectiv, la persoana întâi, iar aceasta se datorează artei sale rafinate, admirabile. Se detașează complet, pentru a ne
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
lipsă de speze”, el nu a putut continua, oprindu‐ se la cea „de‐ a doua încercare”, adică la 9 iulie 1906. De altfel, despre starea economică a muncitorul ui vorbesc și versurile de la rubrica „Viața literară”, semnate de Ath. Gh. Mândru, cu titlul „Cerșetorul”: „De două zile fără pâine / Și ochii scurși mi‐ s de plânsori; / Cu groază‐aștept ziua de mâine ‐ / Oh! Milă... milă !... 106 trecători...!/ O viață toată‐am dus‐o‐n luptă / Muncind la curți plin de sudori
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
formele sale, proza, poezia, traduceri, reproduceri, preocupare stimulată de însuși proprietarul tipografiei un de se realiza foaia - G. Cațafany. La această redacție de ziar s‐au ridicat și s‐au afirmat în literatura română George Tutoveanu, Corneliu Mo ldovanu, A. Mândru, George Bratu, Popescu Perieni, C. Muche , Maria de la Banca - pseudonimul literar a fiului de răzeș din Pogonești - Bârlad, C. Hamangiu, ajuns ministru de justiție mai târziu, cetățean de onoare a Bârladului, care, în Paloda a impresionat bârlădenii prin poeziile sale
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
țară ori din județ. Simion Florea Marian „semnează” articolul „Ouă le roșii” iar N.I Gâdeiu rubrica „Fudulia și galanteria.” La redactarea ziarului au colaborat mulți foști elevi ai Liceului „Gh. Roșca - Codreanu”: Const Asiminei, Ion Paloda, G. Nedelea, At. Mândru, Mircea Pavelescu, W. Si egfried, dar și prof. Virgil Duiculescu. Girantul ziarului: însuși directorul. Administr atorul: I. G. Ciorescu - Bogdana, cunoscutul ziarist de la „Vocea Tutov ei” și „Neamul românesc”. La apariția și menținerea în activitate a ziaru lui, alături de G.
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]