5,997 matches
-
o decizie. La viteza pe care o avea, ar fi putut chiar să-și ia zborul. Peste cei doi puști din tribună, cu fețele pline de coșuri, și mai departe. Să răspundă chemării Canalului, o chemare directă, vizuală, adresată celeilalte „mâneci“. Cele două canale păreau a-și vorbi unul altuia, analizând posibilitățile de aliniere sau alianță. Numai că Bull nu sărise. Fentase superb - o mișcare ondulată ca aceea a unui iaht -, ocolise puțin pentru a evita contactul cu ultimul adversar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Ar fi fost drăguț să fie așa. De fapt, lumea întreagă ar fi fost mai drăguță. — Deci, te culci regulat cu cineva? o întrebase Razza Rob. În loc să răspundă la întrebare, Juniper descoperise că nu reușește să-și ridice ochii de pe mânecile puloverului său, care se bălăceau în marea de ketchup ce ocupa jumătate din faruria ovală. — Să știi că au și furculițe aici, îi spusese Juniper. Încă nu-și dădea seama ce era mai rău - să se uite la el cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Dacă poți ridica această piatră, ia-o." Mulțumind regelui dragon, Manjusri s-a dus în fața pietrei și a rostit câteva descântece. Aceasta s-a transformat cât ai clipi din ochi într-o bilă foarte mică. O ridică, o ascunse în mânecă și plecă. Rămas uimit de tot ce a văzut, regele dragon fu cuprins de regrete. Când Manjusri ajunse pe Muntele Celor Cinci Vârfuri, acolo era caniculă mare, iar soarele dogoritor arsese pământurile. El puse piatra magică într-o vale și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mult simbolică. În realitate, pentru confecționarea unei astfel de haine, este suficientă colectarea de bucăți de material de la mai multe familii, care să fie folosite apoi la realizarea acesteia. În afară de veste, hainele "de la o sută de familii" pot fi cu mâneci, scurte, lungi, de fapt în orice formulă. Aceste haine sunt populare în partea de nord a Chinei, în special în provinciile Shanxi, Shaanxi, Ganshu, Henan, Hebei, Shandong etc., tradiție regăsită însă și în unele regiuni din sudul Chinei. Pliculețe ornamentale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Pentru cei interesați, menționez că poezia aceasta se cheamă Tu - cum s-ar fi putut chema altfel? Dă-mi racheta. Pak! Sare capul bătând/ deasupra fileului- și se-ntunecă. În spatele meu, zeul cu un singur ochi/ rânjind mă trage de mânecă.../ de braț, de umăr, de umbră, de la revedere, de la, de re,/ de ve, și de, și re... Date fiind cuvintele rachetă și fileu, așa ceva se cheamă Tenis. Există zone întinse unde N.S. reușește să mă scoată de-a binelea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
clasă, le-a poruncit tuturor să mă lase-n pace și mi-a propus să ne bușim ochelarii de tablă; i-am scos limba; nu i-am arătat cotul, fiindcă ar fi fost prea complicat să-mi suflec una dintre mâneci. EPISODUL 4: culmea, tocul ciocatului stâng n-a cedat nici la fotbal, nici la vreo alergare, atunci probabil doar a obosit, iar de rupt s-a rupt la o simplă coborâre de pe trotuar, la traversarea aleii Parva într-o după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
scara A, dar la trei, locuia Cubanezu. Băiatul ăsta (și el tot la I, tot cu tată ofițer, dar comandant de unitate, locotenent-colonel) umbla în trening de opzeșpatru și-n cizme de cauciuc de douășunu, se ștergea la nas cu mâneca sau cu dosul palmei, dădea craci cui vroia dacă avea o minge, se ocupa cu capra, leapșa, lapte-gros, frunza, capace, bambilici, cartonașe și multe, multe altele, nu se prea lipea de fete și se scula cu noaptea-n cap ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
avea ochi bine exersat și În știința de a recunoaște volumele valoroase și - așa cum sugerau umflăturile de deasupra urechilor lui - o Înclinație spre secretomanie. CÎnd zărea o carte cu adevărat prețioasă la o lichidare de bibliotecă, o ținea ascunsă-n mînecă, apoi o cumpăra la un preț de nimic. Se putea Întîmpla să dea pe o carte cinci cenți și pe urmă să se răsucească pe călcîie, s-o bage bine Într-un dulap cu vitrină și să o vîndă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a mea plină de dragoste și a lui plină de... ce anume ? Acum, dacă mă gîndesc bine, cred că era vorba despre dispreț. Jerry s-a mulțumit doar să-l ignore, ca de obicei. Mi-a improvizat un leagăn din mîneca de lînă și am intrat pe ușa deasupra căreia scria CAMERE DE ÎNCHIRIAT. A deschis cu coatele ușa pe al cărei geam scria DR. LIEBERMAN, STOMATOLOGIE FĂRĂ DURERE. Aceasta s-a Închis În urma noastră cu un vaiet. Înăuntru era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de alamă. Răsturnîndu-le pe toate pe podea, a reușit să extragă dintre ele o cheie. Degetele Îi erau scurte și groase. A descuiat ușa, deschizînd-o cu talpa, și am intrat. M-a așezat cu grijă pe pat, scoțîndu-și brațul din mînecă atent, ca să nu mă zdruncine, și mi-a aranjat puloverul Într-un fel de culcuș În jurul meu. Apoi l-a dat un pic mai În jos Într-o parte, ca să pot vedea În jur fără să ridic capul. Odaia nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
duc să-l caut. Întotdeauna reușeam să dau de el Înainte să fie prea tîrziu, de obicei În cine știe ce speluncă din apropierea debarcaderului, singur Într-un separeu, uitîndu-se cum se topește gheața În whisky-ul din pahar. Îl apucam timid de mînecă. — Haide, Jerry, te rog. El Își trăgea brațul și Îmi Întorcea nervos spatele. — Te rog, Jerry, Întoarce-te acasă. Am nevoie de tine. Și, pînă la urmă, reușeam de fiecare dată să-l conving. Îmi plăcea cum toți cei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cum să cînți schimbînd din mers registrele și alte asemenea lucruri, și mai tîrziu am Încorporat toate aceste noi cunoștințe În propriile mele compoziții. Uneori cîntam În timp ce Jerry vorbea. Purtam o cămașă albă cu dungi albastre și o jartieră pe mînecă, exact așa cum are și Hoagy Carmichael În A avea și a nu avea, și cîntam un soi de variație muzicală temperată În fundal, așa cum face și el În film, În vreme ce Jerry Își sorbea vinul și Își aducea aminte despre copilăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
spuse Rowe, ar fi și ăsta un vis urît: nici n-ar putea să-și creadă ochilor.“ Maică-sa murise Înainte de Primul Război Mondial, pe vremea cînd avioanele abia Începuseră să zboare, ca niște ciudate păsări de lemn, deasupra Canalului MÎnecii. O asemenea priveliște ar fi fost pentru ea la fel de greu de conceput ca și gîndul că băiețelul ei - piciul acela cu fața palidă și serioasă, În pantalonași cafenii și jerseu albastru, care-l privea ca un străin din pozele Îngălbenite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ani din viață ți s-au șters din memorie... Încă nu te-ai restabilit... iar ieri și chiar adineauri te-ai lăsat pradă unei ațîțări de care mă temeam și pe care speram s-o evit. Doctorul Îi atinse ușor mîneca pijamalei și adăugă: N-aș vrea să fiu silit să te internez ca alienat mintal... Dar știți bine că sînt la fel de sănătos la minte ca și dumneavoastră... — Și maiorul Stone credea la fel despre sine. Și totuși a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mijloc nu fusese decît o amăgire, din pricina tulburării ce-l cuprinsese În atelierul de croitorie al lui Cost... Degetul lui arătător formă, În silă, combinația devenită familială: B.A.T. 271... și care cifră Încă? Rowe Își șterse fața cu mîneca hainei și completă numărul. PARTEA A PATRA Un om Întreg CAPITOLUL I SFÎRȘITUL CĂLĂTORIEI „Chiar trebuie să fac asta? Și singur?“ Micul duce 1 Telefonul suna Întruna. Rowe Își imagina Încăperile goale din jurul micului și turbulentului aparat. Erau, poate, odăile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și țuguiat pe capota mașinii, lângă omul mort, și începu să tragă de portieră. Impactul frontal comprimase secțiunea din față a compartimentului pentru pasager, împingând puternic ușile în încuietori. Un infirmier de ambulanță se întinse către mine și-mi tăie mâneca dreaptă. Un bărbat tânăr, într-un costum închis la culoare, îmi trase mâna prin geam. Când acul hipodermic îmi pătrunse în braț, m-am întrebat dacă doctorul acela, care nu părea a fi decât un copil care crescuse prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
amintiri și lucruri intime rămase intacte scoase parcă din portiere și aranjate de o echipă de demolatori - făcea parte din aceeași reconstituire a banalității pe care, într-un fel tragic, o provocasem odată cu moartea lui Remington. V-ul cenușiu al mânecii hainei sale, albul gulerului cămășii... toate erau captive pentru eternitate în acel accident. Dinspre vehiculele blocate pe autostradă se auzeau claxoane, un cor al disperării. Privind țintă petele de ulei din spațiul meu de parcare, m-am gândit la bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
fereastra bucătăriei. - Mersi la fel, doamnă, zise Takamura. Începu să măsoare ceva, cercetând o carte și alte câteva hârtii pe care le scosese dintr-o servietă. Tocmai luase niște hotărâri importante în privința a ceea ce avea de făcut și își suflecase mânecile, când fu interpelat de un individ care îl privise de o bună bucată de vreme așezat pe o treaptă de bloc. Bărbatul părea să aibă în jur de cincizeci de ani și purta o pereche de pantaloni cafenii, o cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
interpelat de un individ care îl privise de o bună bucată de vreme așezat pe o treaptă de bloc. Bărbatul părea să aibă în jur de cincizeci de ani și purta o pereche de pantaloni cafenii, o cămașă albastră cu mânecă scurtă și pete de sudoare la subraț și niște șlapi Adidas în picioare. Avea o față stranie: trăsăturile păreau să fi fost șterse cu guma și apoi redesenate aiurea cu un creion chimic și două carioca, astfel încât tot echilibrul liniilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de obicei. Văzându-mă apărând în haine de stradă, s-au luat cu mâinile de cap și au început să mă spurce. Le-am tăiat scurt macaroana, anunțându-i că dacă cuiva nu-i plac adidașii mei să își suflece mânecile și să iasă în față. Au tăcut. - Vreau să vorbesc cu marele, ăăăă, șef, ăăă, nu, mh, hm, cu marele, ăăăă, meșter. - Maestru! Marele maestru! șopti un oareșcine. - Da, așa, vreau să vorbesc cu marele maestru, între patru ochi dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
vi s-a părut. - Părut. - Exact. În Suedia, lucrurile stau altfel. Emoțiile sunt altele, realitatea e alta, rezultatele și urmările acțiunilor sunt altele decât în România. La noi în Suedia... - Știți ceva, Lantz? l-am întrerupt ștergându-mi lacrimile cu mâneca pulovărului. - Ce? - Îmi bag pula în Suedia. AFACERIȘTII Stăteam în poiana Vaslui 4 pe iarbă, în jurul unui coș cu mâncare și cu un termos cu cafea. Păsări ciripeau, șoareci de câmp chițăiau în apropiere. Mușcând dintr-o tartină cu brânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
antene înalte și pâlnia bondoacă a unui pluviometru completează dotarea fragilă a observatorului. Izolat pe marginea unui taluz al grădinii municipale, proiectat pe cerul cenușiu, uniform și imobil, observatorul pare o capcană pentru cicloane, o momeală plasată acolo ca să atragă mânecile de vânt ale oceanelor tropicale îndepărtate, oferindu-se, ca o relicvă ideală, furiei uraganelor. În unele zile, orice văd mi se pare încărcat de semnificații: mesaje greu de comunicat altora, greu de definit, de tradus în cuvinte, dar tocmai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o ia pe Podul Căruțelor, cum le strigau pietonii, dar asta ar fi însemnat să lungească prea mult drumul) - când am observat femeia care cobora alături de mine. Purta un palton cu un pic de blană pe marginea gulerului și la mâneci, o pălărie ca un clopot, cu voaletă și un trandafir: elegantă, tânără și plăcută, cum am constatat imediat după aceea. Pe când o priveam din profil, am văzut-o încruntând ochii, ducând mâna înmănușată la gura deschisă, într-un strigăt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fel de observator. Și-i arăt gulerul uniformei, petlițele de artilerist: Zile întregi sub bombardamente, privind cum zboară șrapnelele. Privirea ei trece de la petlițe la epoleții pe care nu-i am, apoi la însemnele de grad cam ponosite, cusute pe mâneci. — Veniți de pe front, domnule locotenent? — Alex Zinnober - mă prezint eu. Nu știu dacă pot fi numit locotenent. În regimentul nostru gradele au fost abolite, dar dispozițiile se schimbă mereu. Deocamdată sunt un militar cu două trese pe mânecă, asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cusute pe mâneci. — Veniți de pe front, domnule locotenent? — Alex Zinnober - mă prezint eu. Nu știu dacă pot fi numit locotenent. În regimentul nostru gradele au fost abolite, dar dispozițiile se schimbă mereu. Deocamdată sunt un militar cu două trese pe mânecă, asta-i tot. — Eu sunt Irina Piperin, și asta eram și înainte de revoluție. În viitor, nu știu. Desenam imprimeuri, și atâta vreme cât țesăturile vor continua să lipsească, voi desena în vânt. — Odată cu revoluția, unii oameni se schimbă, devenind de nerecunoscut, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]