4,645 matches
-
care se născuse bunica locuia sora mai mică a acesteia. Tănțica era blândă și bună și oricât de mare ar fi fost vacarmul iscat de musafiri, zarva glasurilor de copii, pe care ea nu-i avea, îi oferea o dulce mângâiere. Văduvă, singură de dimineață până în seară, sosirea gălăgioasă a oaspeților aducea în viața și casa femeii mult râvnita vânzoleală. Obosiți, copiii și-au parcat bicicletele lângă prispă și-au strigat în cor: Mâncare! Bica și Aneta, sosite cu mașina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în panică, s-o streseze cu întrebări delicate. Rămas în Iași pe tot parcursul verii, Ștefan era măcinat de gânduri contradictorii. Ce voia fata asta de la el? Deși relația lor intimă nu mersese mai departe de un sărut ori o mângâiere, nu încercase și nu dorise nimic mai mult -, o simțea vibrând în brațele lui cu o căldură și o pasiune de care n-o crezuse în stare, făcându-l s-o privească aiurit, măcinat de tot felul de întrebări, obsedat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
i s-a cufundat în suflet Pink Floyd. Stăteau în pat lipiți unul de altul, nopți în șir, ascultând înfiorați ritmurile formațiilor preferate. O noapte de audiție Pink Floyd se încheia cu un amor cuminte și leneș, o împletire de mângâieri și emoții aduse, după îndelungi căutări, la extaz. Seara se plimbau sau își vizitau prietenii din Tudor. Continuau să meargă la sălile de sport, la concerte și foarte rar, numai când se impunea, o vizitau pe mai în vârsta doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Ea citea sau urmărea emisiunile de la televizor, el adormea imediat ce-și așeza capul pe pernă. Cândva, chiar și supărată, privindu-l, îi tresărea sufletul și-l dorea, o excitau trupul bine făcut, gura copilăros desenată, ochii mari și calzi, mângâierea tandră și pricepută. Acum, rarele momente care-i aduceau împreună erau forțate, de complezență, se terminau imediat, el fiind prea obosit iar ea grăbită să-și reia lectura. Începu să facă drumuri cât mai dese la Sanda, Ștefan fiind nevoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
puncteze doar faptul că Luana avea nevoie de atenție și iubire. Tânjea după vorbe de alint și tandrețe. Încerca să-l facă să înțeleagă că orice ar fi oferit acestei femei nimic nu valora mai mult decât un gest de mângâiere. Doamna Darie pleca așa cum venise, fără să aștepte confirmări, lăsând a părea că puțin îi pasă dacă bărbatul pricepuse ori nu mesajul celor câteva cuvinte pe care le rostise. Și totuși, Radu Noia nu putea fi altfel decât devenise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
avea unde să iasă, dornică să învețe cât mai mult, ea trecu dintr-un curs în altul fiind mai mereu absentă la reprezentațiile de acasă. Seara, în așternut, mustrările și reclamațiile bărbatului ei rămâneau fără rezonanță. Ea îl amețea cu mângâieri, făcându-l să-și uite șirul și motivul pentru care pornise tirada. Mai greu era cu Sanda. Luana suferea s-o vadă atât de tristă și amărâtă, lipsită de un moment în care să-și tragă sufletul. Mama muncise din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tot amânat să-și facă timp s-o viziteze, uitând că e bătrână și bolnavă, gata, în orice secundă, să plece dintre ei. Acum, privirea blândă, vorba dulce și profundă, erau îngropate pentru totdeauna. Nu se va mai bucura de mângâierea, alintul și încurajările ei. Rămăseseră atâtea neîntrebate, nepovestite! Nu-și amintea dacă-i spusese, vreodată, cât de mult o iubește. Și-a împăcat sufletul știind că menirea acelui vis fusese aceea de a-i spune că nu avea motive să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
îi scurtau timpul de fericire care-i fusese sortit. Venise vremea să ia o hotărâre, să-și întoarcă fața spre cel care o aștepta de prea multă vreme, cu prea multe sacrificii. Se săturase de o existență goală, lipsită de mângâierea și alintările unui bărbat. Avea nevoie de un suflet alături de care să-și împlinească așteptările, să-și clădească năzuințele, să-și odihnească oasele obosite ale trupului. Crescuse fără tată. Tânjise, cu toată forța sufletului ei pătimaș, după un "bărbat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
rostit cu felurite prilejuri numele Margaret. Ba, Încă de mic mă gândeam că mi-ar fi făcut plăcere să o cunosc pe această americancă, fosta prietenă a tatălui meu. Margaret a Întins mâna și i-a mângâiat brațul, o ușoară mângâiere mai degrabă decât strânsoarea călduroasă a mâinii În semn de Încurajare. Oasele subțiri de pe dosul mâinii lui au tresărit. O clipă, Margaret a crezut că băiatul are să izbucnească În lacrimi. Stătea aplecat, cu umerii căzuți, iar asta Îl făcea să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fi Încercat să-și dea mai bine seama de adâncimea nenorocirii pe care tocmai i-o Împărtășise Adam. Toți anii ăștia fără fratele tău, singur!... Singur. Da, și-a spus Adam, singur. — Nu știu dac-ar fi pentru tine o mângâiere să afli că nu ești singurul În situația asta. O mulțime de copii, zeci de mii, poate sute de mii, dacă nu chiar milioane, au rămas orfani În ultimii zeci de ani, Întocmai ca tine. Sărăcia și bolile, plus stupida
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fără sfârșit. Margaret a zăcut În fundul patului fără să se miște, clipind În Întuneric, cu brațele pe lângă corp. A Încercat să-și alunge toate gândurile legate de Karl și să lase În loc un gol desăvârșit. Golul acela i-a adus mângâiere, dar nu și somnul. La o vreme, după miezul nopții, și-a auzit părinții certându-se, iar vocile lor ridicate i-au stricat firava pace a in som niei, a reînceput să-l vadă pe Karl, mâinile lui subțiri, părul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lin pe pielea Întinsă și netedă. Adam și-a ținut respi rația și a ridicat un braț Îndoit din cot, cu pumnul strâns, de parcă se ferea de o primejdie cu neputință de ocolit. A Încercat iar să se liniștească, dar mângâierile fetei Îl gâdilau și-i venea totodată să chicotească și să icnească. știa că, dacă râde, presiunea din coaste va face durerea să revină, astfel Încât s-a găsit captiv Într-o ciudată stare intermediară. Voia cu un fel de deznădejde
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
asta venea odată cu vârsta, neînsemnatele Întâmplări ale tinereții capătau o dimensiune exagerată. „Să n-ai niciodată, dar niciodată Încredere În memorie, pentru că nu-ți oferă niciodată ce dorești“, obișnuia să-i spună maică-sa. „Când te Întorci spre ea căutând mângâiere, nu dai decât de nefericire. Iar dacă vrei s-o folosești ca pe-o bibliotecă, să afli câte ceva, nu găsești nimic. Mai bine lasă pur și simplu totul În urma ta și stăruie asupra prezentului.“ Asta a Încercat ani de-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
în cămășuțe de noapte și-i spun noapte bună, femeia umbla prin casă cu pași ușori, mereu găsește câte ceva de făcut, vine lângă el atunci când din odaia copiilor nu se mai aude nici un zgomot, închide lumina. Este foarte receptivă la mângâierile bărbatului, deși se sfiește s-o arate prea clar, afișează mai degrabă o reținere care pe el îl incită. În toate există o compensație, un echilibru, gândește el. Sosi autobuzul în stație. Marcu se îndreptă către mulțimea celor care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aproape, știa că, oricum, peste o jumătate de oră, sau peste o oră, un orologiu care suna perfect în sângele lui îl va deștepta, va avea o scurtă tresărire, pe care va voi s-o camufleze printr-un gest de mângâiere și de îndată ce va deschide ochii, minutele care urmau erau ca și numărate. S-a făcut târziu, va spune și după câteva sărutări date în joacă, aproape calculate, atât cât să nu-i incite din nou, se va ridica, va începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
intestine, care-l face să tresară. Ea îl mângâie ușor la ceafă, acolo unde se află întregul ghem de reflexe, se va trezi? Nu, nu se va trezi, doarme și o poartă cu el în somn, îi răspunde spontan la mângâiere cu o apăsare pe șold, este cu ea, negreșit, îi presează mai departe cu degetele ceafa, coboară spre gât, spre vertebre, își rotește degetele încet, încet, îi percepe porii curați, știe că fiecare por are o mică, invizibilă deschidere către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aproape. Lumina săracă a veiozei făcea ca pupila să-i devină mare, ochii lui de culoarea mierii păreau acum nemaipomenit de adânci. Recunosc, nu înțeleg unde vrei să ajungi, spuse ea și se feri din calea palmei lui întinsă a mângâiere. El îi apucă încheietura mâinii, o strânse cu putere. Un gest hotărât care o împietri. Eu nu-ți pot reda libertatea, Carmina. Am înțeles asta abia în seara asta. V-am văzut ieșind de la cinematograf pe tine și pe Adrian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
iubeam în așteptarea noastră, ziceam că să-i facem o surpriză, să facem mâncare, să facem curat, o să-i luăm o nimfă de ziua lui, eu țineam poza lui pe masă, măi drăgălașule măi, măi mititelule măi, și era cumva mângâierea de care m-a îmbolnăvit tatăl meu. Noi comunicăm foarte bine și asta mă sperie foarte mult, de ce? De fapt știi tot timpul ce gândesc și tu la fel, e ca și cum te cunosc de mult și te am aici în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
de gândurile mele scrise ca să pot construi o scară spre liniștea mea. Scriu aberant, incoerent și fără logică, cuvinte care spun tot negrul din mine, transfigurat și echivalent cu un somn bun, o masă bună, o îmbrățișare de ajuns, o mângâiere pe obraz de care m-ai îmbolnăvit tu, tata, scriu și propria mea scriere se unește cu mine ca și cum m-aș întregi după o lungă pierdere, cuvinte nenumărate, fără punctuație, mare, nisip, plajă, Păianjen, sărut, să nu te-ndrăgostești, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
start și să te ciuntești până când sufletul iese din chin senin, îndepărtat, puternic, detașat, ca și cum aș fi epuizat sursa de chin din fiecare agresor. Fug acum de gesturi și cuvinte prea târziu venite, mi se face pielea de găină la mângâieri pe cap condescendente, tonele de iartă-mă mă fac să întorc capul a nimic important, o penitență zilnică, mă agăț iar de un vis venit din altă lume, departe, poate e un nebun mistic, poate, habar n-am, era nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
dorul de a-i face pe războinici destoinici, de a le insufla curajul și bărbăția în luptă. Soarele se duce încet la culcare. Noaptea se lasă tăcută, vastă, solemnă. Luceferi nenumărați, răsar în fundul apei și tremură pe valuri. Sub tainica mângâiere a lunii, Dunărea intră victorioasă între pădurile de sălcii ale Deltei și se duce tăcută la culcare, acolo, în marea cea adâncă și mare. Mihaela Pascu, clasa a VII-a C Înserare Seara se lasă încet, nesimțită de nimeni, peste
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
seama că doar ea, cartea, mi-a oferit aceste plăceri de nedescris. De aceea cartea este cea mai bună prietenă a mea. Când cumpăr o carte nouă, este o sărbătoare pentru mine și-mi trec mâna peste ea ca o mângâiere, o privesc iarăși pe toate părțile și o păstrez ca pe o comoară. Fiecare carte este frumoasă în felul ei și de aceea ea va fi întotdeauna prietena mea. Nicușor Crăciun, clasa a VI-a C Minunata împărăție a cărților
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
stelele par de aur. Poate că sunt. TIMPUL se prelinge printre degete. Și nu mai e... Alina Tonigaru, clasa a VIII-a C Happy-end Liniște deplină. Inexistente zgomote răsună sarcastic, glasul stelelor moarte. Fâlfâitul tocit al îngerilor muți treziți de mângâierea lunii. Gingășia de fildeș a oceanelor siderale este - curios lucru! - albastră. Tulburătoare mereu, niciodată stabilă, magia paradoxului mascat de tăcere frământă taina mirajului plictisit. Inexplicabilă liniște a conținutului celest. Sfidătorul Luceafăr pare un Tedy al Parnasului din ceruri - stih abstract
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nuntă. Primii plăteau și o taxă de confidențialitate pentru care nu primeau nici o chitanță. Coriolan oftă. Suferise, dar acum Îi era bine, În special după ce vomase Într-un lighean de porțelan alb, sub răsuflarea discret tabagică a doamnei Koblicska, sub mângâierile ei tot mai apăsate, mai prelungi, și sub privirea disprețuitoare a unui boy capabil să-ți spună În română, maghiară și germană, fără plată, următorul text afișat de altfel și la recepție, sub o sticlă curată cu ramă neagră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și mișcarea aștrilor și, nu În ultimul rând, despre Înălțarea prin jertfă a lui Eustațiu din cușca sufleorului pe crucea izbăvirii naționale. Vorbind de crucificare, preotul Își odihnea ochii obosiți pe gâtul lung, cu puține riduri, al Agathei, rămasă fără mângâieri și cu o rezervă de energie care Îl tulbura, cu atât mai mult cu cât vocația sa ecumenică, de mult cunoscută, putea Înlătura la o adică orice piedică În calea apropierii de trufașa reformată. Dumneavoastră nu ați spus nimic, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]