742 matches
-
pot În mare să m-afund și de uitare-nvăluit să dorm? Ah, Enion, Slutita văd această-nfățișare a ne-mplinitei vreri. 25 Atotputernicul blestem al unui om cinstit să fie-asupra lui Luváh și Urizen. Tu însă, Fiul Meu, Slăvit în strălucire, mîngîietor al lui Tharmas, Mergi, Reclădește Universu-acesta sub revoltata mea putere, Un Univers al Morții și al Decăderii. Amăgitoare gíngașe chipuri de Om Să țeasă mîinile lui Enitharmon peste lumea mea de ape; 30 Reînnoiește-aceste ruinate suflete de Oameni prin Pămînt
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în lung, iar alteori strîngîndu-se-ntr-un glob, zadarnic rătăcind căutînd tihna. Glasu-i pentru ele era doar tunet dezarticulat, căci surde 125 Le erau Urechile și grele, și ochii, nările închise le erau. Stătea ades lîngă o victimă care urlă și Întreba Mîngîietor sau Furios; nimeni nu-i răspundea, ci fiecare în Tristețe-nvăluit urlă orice-ar fi zis, și nici un glas care Duios să îi răspundă nu găsi, desi adesea încercat de lacrimi. 130 Știa că sînt Copiii săi în ruinata-i lume
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se va prăbuși, dar tu-nflori-vei veșnic. 420 Fructul va da-n pîrg și va cădea, se veșteji-vor florile, Dar tu tot vei trăi; înalță-te, O șterge-ți lacrimile rourate". "Ha! tot voi trăi? de unde a venit mîngîietor glasul acela dulce? Și dincotro glasul acela de durere? O soare! acuma pentru mine tu nu mai ești nimic. Mergi pe-a ta cale bucurîndu-te, si haide împreună să ne bucurăm. 425 Eu umblu printre turmele-i și-aud mehăitúrile
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în fața Trinității Tharmas-Urthona-Luvah; prin cădere, el pierde atributul de purtător al luminii increate, devenind stăpînul lumii fizice care mistuie și se mistuie, stăpînul stelelor; el a intrat în timp). Luvah este Duhul de viață al creaturilor, este aprox. Duhul Sfînt, Mîngîietorul, Duhul Iubirii care va sălășlui, în tradiția creștină, în toate fapturile, cînd Dumnezeu va fi totul în toate (idee îmbrățișată de Blake în Jerusalem). De altfel, chiar cuvîntul Luv-AH are afinități cu ebraicul ruah, care înseamnă duh (de viață) și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Dumnezeiești Dumnezeu Duhul Sfînt: "Luvah cel Nevăzut în nouri lucitori plutea peste al Valei cap,/ Și-astfel străvechea lor vîrstă de aur reînnoitu-s-a" (Vala, IX, 385-386). El este tainic, iar Estul (Răsăritul) este descris ca fiind o vacuitate. El este Mîngîietorul, căci este descris ca fiind cel mai blînd dintre Zoa (Jerusalem, 24, 52). Fiecare Zoa are o emanație sau pereche (counterpart) feminină: Tharmas-Enion, Urizen-Ahania, Luvah-Vala, Los-Enitharmon. După căderea din Eden, cei patru Zoa cad în tabere adverse ce se află
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ce viața are grijă să le aștearnă la fiece pas. Și de fiecare dată printre cadrele realiste ale unei încăperi-cutie dintr-un bloc de uniformă se ițesc himere ba un cal verde, ba o mașină de vînt, cînd amenințătoare, cînd mîngîietoare pentru disperările celui neputincios. Și de fiecare dată Constantin Popa mobilizează cu vînă de dramaturg adevărat lecția marilor absurzi ai secolului XX. Răul, cu atât mai puternic într-o lume pe nepotriva omului normal, adică liber, se insinuează în piesa
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
iubirea Întărește și edifică, liniștește și alungă setea căutărilor fără sfârșit. Cunoașterea sărăcește pentru că acționează ca un atentat la tainele lumii, iar iubirea Îmbogățește pentru că are la bază și adâncește propriul mister. Prima este dramatică și Înrobitoare; a doua este mângâietoare și mântuitoare. Cunoașterea nu se mai satură de propria semeție; iubirea Își face un hotar din cumințenia ei. Cunoașterea este ambițioasă și trufașă, vrând să normeze definitiv cele ce țin de om și lume; iubirea este chibzuită și Îndurătoare față de
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
indefinită voioșie. Paradoxul poate sta În faptul că viața aduce nu numai bucurii, ci și concentrări ale tristeții, nostalgii, momente de cumpănă (eventual, depășite prin eforturi imense). Simți că trăiești atunci când te cuprinde durerea! Dar și când apare strălucita sau mângâietoarea binecuvântare! Dinamica tristeții și a bucuriei generează o puternică trepidație revelatoare și care contribuie la conștientizarea sinelui. Dorul nu e stătător, el nu poate fi prins, Împachetat, transfigurat, tranzacționat, dat altuia, aruncat În curtea vecinului. Dintr-un anumit punct de
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
și În manierele sale. Știe deopotrivă să vorbească și să tacă, se ocupă de noi cu delicatețe, subiectele de conversație pe care le abordează sunt Întotdeauna cuviincioase; Își alege În mod fericit cuvintele; folosește un limbaj pur, ironia lui este mângâietoare, iar critica sa nu rănește niciodată. Departe de a contrazice cu siguranța incultă a celui prost, lasă sentimentul că este alături de noi În căutarea drumului drept sau a adevărului. Nici nu ține discursuri, nici nu se ceartă; Însă Îi place
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cu adevărat divin, Întrupând toate șansele, Înzestrat cu forță și cu o irezistibilă putere de seducție! Sprâncenele au o linie pură, alungită, frumos arcuită, și acoperă pleoapele orientale, calde, viu colorate; ochii, migdalați, negri, adânci, arzând de o flacără neasemuită, mângâietori și imperioși, Îmbrățișează, Întreabă și reflectă tot ceea ce Îi Înconjoară; nasul, grațios, ironic, proiectat Înainte, Îți aduce Îndată În minte celebra frază a poetului: Sufletul meu plutește pe parfumuri așa cum sufletul celorlalți oameni plutește pe muzică! Gura are forma arcuită
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
moduri fundamentale de respirație sunt cunoscute sub numele de „Respirația Înțeleptului” (wen-shi) și „Respirația Războinicului” (wu-shi). Acestea nu sunt exerciții de respirație propriu-zise, ci, mai curând, două moduri diferite de efectuare a oricărui exercițiu de respirație. Respirația Înțeleptului este ușoară, mângâietoare, liniștită și necesită minimum de efort. Are tendința de a calma și echilibra întregul sistem și de a activa ramura parasimpatică de întinerire a sistemului nervos autonom. Acesta este modul folosit în meditație, în alchimia internă și în activitatea obișnuită
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
sângele și țesuturile de reziduurile toxice și a reîmprospăta întregul sistem cu noi rezerve de oxigen și energie, dar nu conduce la cultivarea unei stări de liniște spirituală. Cele mai multe dintre formele de qi gong discutate în această carte folosesc Respirația mângâietoare, naturală a Înțeleptului, deși unele exerciții de respirație prezentate în capitolul următor, cum ar fi „Mugetul”, pot fi efecutate și cu ajutorul Respirației mai dinamice a Războinicului, pentru efecte mai puternice. Respirația Războinicului este, de asemenea, folositoare ca modalitate de echilibrare
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
a întuneca întrucîtva strălucirea gloriei noastre printr-o judecată aspră. Deci vă îngăduim deopotrivă cruțare și iertare și vă reprimim în buna noastră grație, dar cu condiția ca să nu se mai întîmple recidivă". În genunchi ascultară Ștefan și ai săi mângâietorul răspuns, sărutară bucurîndu-se și mulțumind poala hainei regești, apoi jurară regelui și regatului statornică fidelitate și plată de tribut în tot anul, făgăduințe pe cari le și întăriră cu jurământ solemn și prin document în scris. Astfel se despărțiră amândoi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Mare Preot”, în textele liturgice catolice și în traducerea Cornilescu, utilizată de protestanți. 3.2.2.14.3. paráklQtos: „mângâitoriu” (SC); „Mângăitoriu” (Blaj); „Mijlocitor” (cu notă: „Substantivul parákletos din Noul Testament: în relație cu Fiul = Mijlocitor; în relație cu Sfanțul Duh = Mângâietor. Termenul în sine desemnează o persoană pe care o chemi în ajutor șgr. para-kaléÄ, „a chema lângă”ț: avocat, apărător, intercesor, consolator”) (BVA); „mijlocitor” (G-R); „Mijlocitor” (BS, C); „advocatum” (Vg); „avocat” (BJ); „advocate” (RSV). Acest nume, cu care Isus îl
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cunoaște pe el și pe Tatăl; - pne¤mă hyiothesías, „Duhul înfierii” (Rom 8,15) - denumit prin rezultatul acțiunii sale în oamenii care îl primesc: aceștia devin fii ai lui Dumnezeu. 3.2.3.2. ho paráklQtos: „mângâitoriul” (SC); Mângăitoriul” (Blaj); „Mângâietorul” (celelalte traduceri românești citate); „Paraclitus” (Vg); „le Paraclet” (BJ); „the Counselor” (RSV). Duhul este numit astfel numai la Ioan304. În cuvântarea să de rămas-bun, Isus le făgăduiește ucenicilor că le va da állon paráklQton, „alt Mângâietor” (În 14,16), pe
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
mângâitoriul” (SC); Mângăitoriul” (Blaj); „Mângâietorul” (celelalte traduceri românești citate); „Paraclitus” (Vg); „le Paraclet” (BJ); „the Counselor” (RSV). Duhul este numit astfel numai la Ioan304. În cuvântarea să de rămas-bun, Isus le făgăduiește ucenicilor că le va da állon paráklQton, „alt Mângâietor” (În 14,16), pe care îl numește apoi ho paráklQtos, tò pne¤mă tò hágion (În 14,26), ho paráklQtos tò pne¤mă tQÎs alQtheias (15,26) și, în sfârșit, doar ho paráklQtos (16,7). Acest adjectiv verbal este greu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
îl numește apoi ho paráklQtos, tò pne¤mă tò hágion (În 14,26), ho paráklQtos tò pne¤mă tQÎs alQtheias (15,26) și, în sfârșit, doar ho paráklQtos (16,7). Acest adjectiv verbal este greu de tradus din pricina polisemiei sale („Mângâietorul”, „Apărătorul”, „Sfătuitorul”) și de aceea Vulgata și, după ea, multe traduceri în limbi moderne îl păstrează ca atare. Tradiția în românește este să se traducă cu „Mângâietorul”, care, în context, se justifică intru câtva, desi „Sfătuitorul” ni se pare mai
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
paráklQtos (16,7). Acest adjectiv verbal este greu de tradus din pricina polisemiei sale („Mângâietorul”, „Apărătorul”, „Sfătuitorul”) și de aceea Vulgata și, după ea, multe traduceri în limbi moderne îl păstrează ca atare. Tradiția în românește este să se traducă cu „Mângâietorul”, care, în context, se justifică intru câtva, desi „Sfătuitorul” ni se pare mai adecvat. 3.3. Observații gramaticaletc " 3.3. Observații gramaticale" 3.3.1. Numele divine din textul masoretic Acestea îmbracă o mare varietate de forme gramaticale. Numele revelat
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Suspine, care conține texte de cântece lirice și balade din ținuturile Orhei, Bălți și Bender. Tematica lor este aceeași cu a întregului folclor românesc, cum remarcă și G. Coșbuc în prefața volumului: „Explicarea acestui fapt e un lucru așa de mângâietor și însuflețitor în ce privește cestiunea unității de limbă și de sentimente la toți românii”. Deși în alte două cărți - Răsunete din Basarabia (1935) și De la noi din Basarabia (1938) - există și pagini de proză, precum Ciuboțelele lui Ionel, nota generală o
MADAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287946_a_289275]
-
-n cap. Iar înnumără florile scuturate de adiere. Pletele lui albe și crețe parcă sunt niște ciorchini de flori albe; sprâncenele, mustățile, barba... peste toate au nins anii mulți și grei. Numai ochii bunicului au rămas ca odinioară: blânzi și mângâietori. Cine trânti poarta? Credeam că s-a umflat vântul... o, bată-vă norocul, cocoșeii moșului! Un băietan ș-o fetiță, roșii și bucălai, sărutară mânele lui "tata-moșu". "Tată-moșule, zise fetița, de ce zboară păsările? Fincă au aripi, răspunse bătrânul sorbind-o
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
fără de care metanoia nu rodește. Oricât de amestecat cu răul, un trecut convertit devine filtru revelator de virtuți. Nici un ispititor, văzut sau nevăzut, nu poate încarna substanțial răul. În sfârșit, oamenii vor crede mereu în Evanghelia Mântuitorului doar prin darul Mângâietorului. Ne vom întoarce oare la Biserica sfinților? Cum să risipim „puterea schismei” pentru a ne exersa în „arta speranței”? Cum vom găsi pacea care „covârșește toată mintea”, lăsând sufletul să adaste într-o „margine de tăcere” (Vladimir Lossky)? Acolo, „exigente
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Pentru că nu putem vedea decât „în ghicitură”, ni s-a dat și un însoțitor. Dacă pe drumul spre Emaus, cei doi neștiutori s-au luminat de la însuși Învățătorul, în drumul spre Ierusalimul ceresc, alte vase de lut au primit suflarea Mângâietorului. De atunci, de la această nouă întemeiere a lumii, descoperim mereu - împreună cu H.-R. Patapievici - că fără Dumnezeu nu putem face nimic. Nihil sine Deo, așadar, întrucât ne știm vechimea, ca niște făpturi plăsmuite ex nihilo. Pentru buna folosire a maladiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
te întorci, mi-a zis ea într-o șoaptă blândă. Chiar și după zece ani. M-am uitat lung la ea. Unul dintre noi era sigur sărit de pe fix. - Te rog, închide ușa, mi-a zis ea, cu același glas mângâietor. Toți anii ăștia m-am păstrat numai pentru tine. M-am dus la ușă și am închis-o. În momentul acela părea să fie o idee foarte nimerită. Când m-am întors înspre ea, începuse deja să-mi cadă în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
lui B., căutători de himere, simțitori peste poate, tânjesc după o iubire „dulce”, ideală, sfântă, dar copila blondă și suavă, obiectul suspinătoarei adorații, se dovedește a fi crudă și înfumurată, o cochetă fără inimă, distrugând cu veninul perversității ei iluzia mângâietoare, tonifiantă a iubirii neasemeni. Romanțioase și teatrale, aceste scrieri, înrudite tematic și ca tonalitate cu versurile, sunt mai mult descărcare sufletească, semnalând o criză de vârstă. Un mic delir metaforic, mimând prețios „viziuni baroce”, exhibă însemnările de călătorie - Frânturi („Gândul
BRABORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
fermecat trupul și mintea, de nu o poate uita? Își lasă bărbia în piept, cu un suspin. Probabil că asta e deosebirea între dragoste și dorință. Se uită din nou la soția lui. O acoperă cu grijă. Atinge în treacăt, mângâietor, pântecul umflat. Degetele sesizează mișcările zbuciumate ale fătului. I-a deranjat liniștea. Genele i se umezesc. Ros de remușcări, înalță în pripă o rugă către zeii atotputernici să nu i fi făcut cumva rău micuțului. Să nu se nască infirm
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]