5,605 matches
-
noi cei corecți de la Moldosin! Spune unde sunt conturile? Îl mai Întrebă directorul Mirel Stânescu și-i aplică un dos de palmă care Îl năuci pe Ștefan, ieșind Înainte ca acesta să reacționeze În vreun fel. Ștefan Girovescu fierbea de mânie și de rușine că nu reacționase la palma primită. Realiză că lucrurile sunt extrem de serioase și luaseră o turnură complet defavorabilă pentru el. Se Întreba nedumerit ce rol are familia În toată această poveste despre care nu știa nimic, ce
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
birouri, Într-unul la care cu greu puteai privi fără să te Îngrozești ori fără repulsie vădită. Era de nerecunoscut! Ori de câte ori se privea În oglinda lămpii cu gaz, și o făcea adesea, Îl cuprindea o stare de surescitare În care mânia, dorința de răzbunare și durerea Îl transformau Într-un vulcan, se Înroșea, tremura iar fața căpăta nuanțe care alternau de la stocajiu, la vânăt, galben și negru. Atunci blestema, Înjura și jura răzbunare pentru tot ce a Îndurat și Încă va
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cristal; era ciobanul care câștiga mâna fetei de împărat; era prâslea care ucidea uriașul. Bătrâna n-a apucat să afle că fiul ei era pur și simplu mort. Charlot descoperise toate acestea în timp, din propoziții trunchiate, din izbucnirile de mânie ale doamnei Mangeot, din visele pe care cele două femei și le povesteau la masa de dimineață. Ce spuneau ele nu era adevărul adevărat, firește, niciodată nu se spune adevărul, iar vecinii doamnei Mangeot din Menilmontant n-ar fi recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
scapi de pârnaie, este normal să trișezi. Totu-i să fii poet (vezi Adrian Păunescu), să fii intelectual, poet și foarte inteligent (vezi Vântu) sau să ai barbă și să fumezi trabuc (vezi Patriciu). Dragos Articolul ăsta mă umple de mânie. Mă simt într-un moment de cumpănă, de parcă țara mea ezită între Evul Mediu și Civilizație. Mă consum pentru faptul că nu pot face nimic. Ce pot să fac eu să schimb lucrurile? Tot ce pot să fac este să
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
ți pune dinainte? Ia hai, haide și-i sta și cu mine un ceas de vreme, că la Bercu Croitoru știu că zăbovești destul. Ca să nu mai zic nimic de nepricopsitul de frate-tău. M-oi fi zbârcind eu la mânie, da' măcar cât un șip de rachiu tot mai prețuiesc. Ia hai, bărbățele... (îl ia de după gât, ies împreună) Tabloul 3 (Din nou acasă la Dănilă.) SMARANDA (din casă): Vasilică, n-auzi? Unde mi-ai intrat? VASILICĂ (vine din spatele casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Iaca mă duc. Da' să nu zăbovești nici dumneata. (pleacă) DĂNILĂ: Acu' ce să fac, Smarandă? Eu le-am stricat, eu le-oi drege. Mă cuget c-am dat cu capu' de pragu' de sus, și-mi ajunge. Nu purta mânie și mai lasă și tu ceva de la tine... SMARANDA: Nu mai am ce lăsa, bărbate. De-acu' doar sufletul să-l mai dau din mine, că alta nu mi-a mai rămas. DĂNILĂ: Mergi acasă. Mai zăbovesc olecuță pe la alde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dar ție tare ți-aș arde una. M ai lăsat să fierb o zi întreagă. N-ai venit să-mi spui nici că-i laie, nici că-i bălaie. Ei, ai vreun răspuns? Sau... Măi, da’ aprig mai ești la mânie! Stăi colea pe scaun și ascultă. Așaa... Inginerul îți scrie că este de acord cu propunerea ta și gata. Ți-o venit inima la loc? Bine, măi Petrache vorbă lungă. Bine. Și acum hai să mergem acasă, că astăzi am
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
la masă acușica - i-a întors vorba Costăchel. Vezi tu, Măriucă? Mehenghiu ista de Costăchel m-o invitat la masă fără să te întrebe. Da’ mai rău îi că trebuie să aduc băutura de acasă. Cum îl știu iute la mânie, n-am încotro... Se vede treaba, măi Petrache, că nu i-ai cunoscut pe ruși. Așa că nu știi ce spun ei despre unul ca tine, care vrea să mănânce pe gratis... Până una alta, dezhamă tu armăsarul, curăță-l frumos
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Simona n-a fost nevoită să redeschidă o rană care și așa sângera. Au stat de vorbă până târziu, către miezul nopții, despre câte se întâmplaseră în lipsa ei, despre dorința nestăvilită a mamei ei de a o revedea și despre mânia cătrănită a tatălui care nu găsea în sufletul lui loc să deschidă o poartă spre iertarea de care Simona avea atîta nevoie. A doua zi porni spre gară. Se urcă în tren și duse cu ea parcă toate durerile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
sar fi simțit stânjenit de cineva) și, cu un gest repezit, mă fixă cu o privire învăpăiată, tăioasă și plină de venin, ce sfredelea mai crâncen chiar și decât cel mai aprig burghiu, și în care am putut vedea deopotrivă mânie și regret, căci acum nu mai era el singurul posesor al gândurilor și al zbaterilor sale interioare, ce nu-i dădeau pace cu niciun chip, gânduri și zbateri ce doreau parcă, ca într-o învolburare năprasnică de lavă dintr-un
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lucru, dacă nu creezi și condițiile de trebuință înfăptuirii lui; iar, atunci când, într-un sfârșit, totul fu terminat și meticulos verificat, se înfățișă sfios înaintea ștreangului, așa cum se înfățișează acuzatul în fața Curții cu Juri, sau câinele, în fața stăpânului cuprins de mânie, adică umil și fără să cuteze a-și ridica cumva privirea. Trecură, astfel, câteva clipe lungi. Dintr-odată, însă, îl înăbuși un val mare de neliniște, simțind cum cineva parcă îi vorbește în conștiință și îi pune cu asprime frână
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mirare și care revoltă este că, tot meditând adesea la cele întâmplate, acesta nici nu-și regreta fapta nesăbuită, nici nu și-o lăuda, însă nicidecum nu se socotea un ticălos, așa cum poate că îl socotește cititorul acum, plin de mânie. Era doar arogant și rece. Avea o atitudine de biruitor. Deloc nu se gândea că vărsase sânge nevinovat, luând viața unui om (practic, fără motiv!). La momentul înmormântării Carlei - acel stârv rece și inert de pe catafalc -, își făcu și el
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
un gust tare searbăd în gură. Așa stând treaba, dorind să nu-mi mai irosesc deloc vremea și nervii cu acea cauză dea dreptul pierdută, și neavând nicio remușcare, care să-mi vorbească în conștiință și să-mi reproșeze cu mânie că n-am încercat măcar, am pornit cu tot avântul și cu toată tragerea de inimă, de care eram atunci stăpânit, spre a mă ridica peste ceilalți și a mă realiza cât mai bine, spre a arăta cu câtă putere
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
reneg și să nu mai privesc deloc în urmă! Și acum, haide, răspunde, când te întreb! Ce ai de zis în apărarea ta? Ultimele vorbe le rosti greoi, mult prea înfundat, într-un fel de nedescris, aproape sufocându-se de mânie. Practic, ea devenise o pradă sigură a unei crize de nervi nemaiîncercate de dânsa până atunci. Aceste rare manifestări stoarseră acum din ea aproape toată seva vitală, toată energia existentă, totul... Oricine ar fi privit-o pentru prima dată atunci
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Mi-ai și arătat-o. Uite-o acolo, pe jos. În ea, era vorba de niște datorii pe care leam făcut eu într-un mod cât se poate de regretabil și de nedemn. După ce ai citit scrisoarea aceea, clocotind de mânie și tremurând de indignare, ai dat buzna aici, în încăpere, mi-ai arătat-o și mi-ai dat-o s-o citesc, pentru ca, mai pe urmă, să iasă un mare scandal între noi doi. Ții minte toate astea? Zi. - Ce
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
În schimb, simțeam cum mă mistui lent la flacăra dureroasă a neputinței. Vedeam limpede, cum tot ce clădisem În nopțile de nesomn, se destrăma asemenea unei pânze de păianjen bătută de vânt. Mi-am Înfipt unghiile În palme, plină de mânie și de dezgust față de gelozia ce-mi strecura În inimă, picătură cu picătură , din veninu-i dăunător venin care Îmi dădea o stare aproape halucinogenă. Umblam furioasă prin cameră și zâmbeam amar. Nu puteam să mă ascund la infinit sub o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de durerile sau nereușitele voastre, dar nici să nu vă lăudați cu succesele sau meritele voastre. Sunt persoane care se vor bucura atunci când vă va fi greu, și sunt persoane care se vor întrista pentru binele vostru. Să nu țineți mânie în voi, nici supărare, că acestea nu-l lasă pe om să se roage. Stăruiți-vă să iertați și să uitați tot cuvântul sau fapta rea a celor ce vă vor supăra. Știu că nu este ușor de făcut acest
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
supărare „iartă totul, fără să știe ceva despre iertare.” „Inima curată” a iertării atrage iertarea de păcate: „Pentru a putea ierta, avem nevoie de o inimă curată, iar curățirea acesteia cere o golire a ei de durere, de tristețe, de mânie, de ură și frustrare. Numai în acest caz, se poate ierta și uita răul ce ni s-a făcut de către alții, ca apoi să putem primi și noi iertare păcatelor noastre de la Dumnezeu.” „Inima curată a omului” e „ca și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu dorea să cedeze locul primăverii. Se încăpățână de tot și făcea tot ce-i sta în putere numai ca să sperie primăvara, ca aceasta să se ascundă de frica ei. Bătea un vânt puternic care urla a supărare și a mânie, îngrămădise zăpada prin locuri mai la dos, lăsând pământul dezgolit. Pe drum nu mai vedeai nici maturi, nici copii, înafară de acei care aveau trebuințe mari. În acea după-amiază, eu mă aflam în bucătărie pregătind cina. Copiii se jucau împreună
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de durerile sau nereușitele voastre, dar nici să nu vă lăudați cu succesele sau meritele voastre. Sunt persoane care se vor bucura atunci când vă va fi greu, și sunt persoane care se vor întrista pentru binele vostru. Să nu țineți mânie în voi, nici supărare, că acestea nu-l lasă pe om să se roage. Stăruiți-vă să iertați și să uitați tot cuvântul sau fapta rea a celor ce vă vor supăra. Știu că nu este ușor de făcut acest
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
un grup de copii, o fac. Nu pot să trec pe alături fără să-i privesc și să-i admir. Ce simple sunt toate la copii! Ce nevinovată este lumea lor! Tot ce fac ei, li se pare natural, iar mânia și supărarea nu-și găsesc loc pentru mult timp în inimile lor, pentru că sunt curate. Inima curată ușor iartă și repede uită supărările pricinuite de către alții. Îi privesc și îmi dau seama cât de mult ne deosebim noi, cei maturi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ascund nimic în inima lor, și odată terminată cearta, ei uită tot, sunt din nou prieteni. Ei iartă totul, fără să știe ceva despre iertare. Noi, cei maturi, mai repede decât copiii ne ofensăm și ne supărăm, iar supărarea și mânia pot dura mult timp, uneori chiar ani întregi. Cu greu iertăm și nu ușor ne cerem iertare. Ne orbește orgoliul. Nu suntem sinceri precum copiii, nu ne spunem tot ce gândim, mereu ascundem ceva, din mai multe motive. Ne supărăm
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
durerea, ne zgândără rana. Iertarea desăvârșită nu este posibilă, atâta timp cât ființa noastră lăuntrică nu a fost vindecată. Pentru a putea ierta, avem nevoie de o inimă curată, iar curățirea acesteia cere o golire a ei de durere, de tristețe, de mânie, de ură și frustrare. Numai în acest caz, se poate ierta și uita răul ce ni s-a făcut de către alții, ca apoi să putem primi și noi iertare păcatelor noastre de la Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur zice: „Puteți
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
faptului că a părăsit tot și nu a mai revenit la acel loc care a rămas blestemat pentru totdeauna. Știu că nu este un subiect plăcut, dar sunt sigură, că multe persoane, în momente de întristare, de îndurerare, nedreptate și mânie, rostesc blesteme. Cei care au blestemat pe cineva și își mărturisesc cu părere de rău acest păcat, odată cu mărturisirea dezlegă și blestemul pe care l-au rostit. Se eliberează pe sine de pedeapsă și îl eliberează și pe cel blestemat
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
eram sus pe scară, el a ieșit pe poartă, strigând că se duce. Eu eram atât de necăjită și furioasă pe el, încât i-am strigat să se întoarcă. El nu s-a întors, era un copil. Atunci, eu în mânia mea am strigat în urma lui: - Dacă te duci, acasă înapoi să nu mai vii! S-au dus la iaz să se scalde și nu s-a mai întors înapoi acasă, așa cum îi strigasem eu. De atunci, spun la toate mamele
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]