1,105 matches
-
dar în clipa următoare o aude rostind: — Scandalul cu Iulia n-a fost decât o scuză. Lui Nero îi îngheață inima în piept. Șșt..., murmură speriat dialul. — Ia nu mă mai șâșâi tu pe mine, îl repede ea. Se întoarce mânioasă spre Augustus: — Ai vrut să dai o lecție, nu-i așa, să lași impresia că ai răz bunat moralitatea jignită? Nici Iulia n-a fost mai vinovată decât Ovidius... Deși stacojiu la față, Tiberius Nero ascultă cu toată atenția. Nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care-i pierd cu sufletul și cu trupul. Și pentru asta, după părerea ta, sunt de vină cele două Iulii și Ovidius? Principele, care de uimire a rămas până acum țintuit locului, refuză brusc să asculte mai departe și pornește mânios spre trăsu rică. Când dă să se cațere înăuntru, își prinde piciorul în curelele scării, se dezechilibrează și alunecă. Reușește, din fericire, să se țină de un slujbaș. Semn rău! răsună vocea răzbunătoare a Medullinei în urma lui. Augustus se preface
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
merg, că doar nu am venit umblând pe picioare? — Trăsura te așteaptă la ieșirea din Câmpul lui Marte, încearcă Germanicus să o liniștească. — Cum crezi că pot să ajung până la termele tatălui meu, așa, cu burta la gură? îl repede mânioasă consoarta. Fetița Vipsaniei își ascunde fața în poalele ei și începe să plângă. Agrippina o liniștește cu o mână, în timp ce cu cealaltă îi cheamă pe ceilalți copii la ea. Ridică amenințător tonul: — Acest drept mi-a fost conferit în calitate de nepoată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Te trimit în două săptămâni împreună cu Simon și o echipă de filmare. Te trimit acolo la muncă, și va fi de muncă la greu. Și... face ea o pauză, vreau cel mai bun interviu făcut vreodată. S-a înțeles? Diana, mânioasă de faptul că Ben a respins-o, se poartă mai profesionist decât a văzut-o Ben vreodată. ― Bine, Diana, spune el supus. Îmi voi îndeplini sarcina. ― Pun pariu că asta le spui tuturor fetelor, spune ea, neputând să reziste tentației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
plăcea deloc să fie luat peste picior în acest fel de către japonezi. Vă bateți joc de mine? Nu vă cred. De ce nu? Până la urmă, credința creștină va fi oprită și pe domeniile acestea din porunca Măriei Sale naifu. La vorbele parcă mânioase ale misionarului, seniorul Shiraishi schimbă un zâmbet amuzat cu ceilalți înalți oficiali. — N-ai de ce te teme. Naifu a îngăduit credința creștină pentru totdeauna numai pe acest domeniu. Așa spunem noi și așa gândesc și naifu, și Stăpânul. Veți recunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
scării, samuraiul ascultă o vreme glasul acela stângaci. Cel care fredona sprijinit de peretele gri, își întrerupse degrabă cântecul, se înclină și dispăru în camera sa. Era unul dintre însoțitorii lui Nishi Kyūsuke. Din capătul coridorului se auzi o voce mânioasă. Yozō îi mustra pe Ichisuke și Daisuke. Cu toții vrem să ne întoarcem acasă! Știți doar că stăpânul abia așteaptă și el să-și isprăvească însărcinarea cât mai repede... Căpoși mai sunteți! După aceea se auziră pălmuieli și glasuri care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Pocnetul asurzitor al puștii răsună îndelung în crângul veșted. Păsările călătoare își pierdură dintr-o dată echilibrul și desenând vârtejuri negre în aer căzură în vale ca niște pietricele. Prin fumul pușcii, samuraiul îl țintuia cu privirea pe Yozō, parcă oarecum mânios. „Le-ai omorât degeaba!” dădu să spună, dar își înghiți cuvintele. „De ce ai tras? Păsările acelea trebuiau să se întoarcă înapoi într-un ținut îndepărtat, la fel ca noi...” Eu și cu japonezii semănam cu un popor rătăcitor pribegind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lemne din Ogatsu. Acest japonez nu este unul dintre soli. După întrevederea cu Papa de la Roma, nici Tanaka, nici Hasekura și nici Nishi n-au mai luat parte la slujbă nici măcar o dată. Nu mi-au aruncat în față nici o vorbă mânioasă, dar prin lipsa lor de la slujbă mi-au arătat limpede ce e în sufletul lor. Cel care vine pe furiș la slujbă este Yozō, supusul lui Hasekura. Ochii lui triști și înspăimântați mă duc cu gândul la ochii unui câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
încercarea lui mi-a adus aminte că Tanaka primise botezul și că de bine, de rău, eu eram preot. — Nu ne este de trebuință statuia lui Buddha. Senior Tanaka era creștin, am spus eu. Supusul mi-a aruncat o privire mânioasă, dar a luat statuia lui Buddha și și-a pus-o pe genunchi. — Habeas requiem aeternam. Am rostit aceeași rugăciune ca și mai demult când în vizuina de pământ din crângul de bananieri din apropiere de Veracruz l-am ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mai puțin impresionantă. Mai ales când norii întunecați se lasă pe drumul apelor, brăzdați de fulgere, iar tunetele nasc ecou prelung în labirintul munților, pe când unde te afli seninul te apără, e un tablou neuitat al naturii, când încruntată și mânioasă, când surâzătoare, fețe ale veșniciei vieții, distrugere și zămislire, fecunditate și podoabă, într-o ritmică alternanță, unitară prin continuitate. Munte, floare și om au aceeași soartă. Trăsnetul care dărâmă Detunata, gerul care macină bolovan cu bolovan din Toaca și Panaghia
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
putea spune că Dunărea românească pare un copac cu rădăcina înfiptă în Marea Neagră, un copac rotund ținând între ramurile sale un cuib de munți (...)” (George.Vâlsan -Munții, Descălecatului Moldovei) Râuri și lacuri și marea cea mare „Oltul, tulbure, lat și mânios de la Călimănești, după ce și-a încordat puterile ca să taie-n curmeziș Carpații, își începe aici drumul cu o șuviță de apă, limpede ca lacrima. Izvorul lui e numai la doi pași de al Mureșului...” (Ion Simionescu, Pitorescul României) Cerințe: 1
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
dar nu vine! se căi. — Trage mai tare! îndemnă vulpea. S-au prins mulți pești, de aceea nu vine ușor coada. Ursul a smuncit una zdravănă și pac! i s-a rupt coada tocmai de la rădăcină. Când s-a întors mânios ca să plesnească vulpea, aceasta era departe. Și așa a rămas ursul făra coadă, „pescuind". Aceasta însă e poveste, care ne face să râdem, dar nu-i adevărată. De când sunt urșii urși, ei n-au avut coada lungă, ei, ca și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Eu sunt stăpânul tău, bătrâne făr’de minte! Supune-te, că de nu... Vei fi mata stăpânul acestor ținuturi, dar în ograda și-n coliba mea, eu sunt stăpânul! răspunse moșneagul cu semeție. Și se puse în fața cerbului ocrotindu-l. Mânios din cale afară, împăratul porunci slugilor să pună mâna pe bătrân, să-l lege, să-l bată și să-i ia vânatul. Dar, în clipa când slugile boierești se apropiau de pândar, să îndeplinească porunca stăpânului, ce le fu dat
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
gospodărie. Cerințe: 1. Ilustrați în enunțuri scrierea corectă a formelor: într-o, într-un, printr o, printr-un, dintr-o, dintr-un. 2. Citiți textul și subliniați expresiile frumoase. 3. Scrieți cuvinte cu sens opus pentru: • nu-l înspăimântau • căta • mânios • crud 4. Explicați printr-un cuvânt sensul expresiilor: stau de vorbă; ochi de vultur; cu părul de aur; a da drumul; a da cu gura, Ce comoară ascunde pâinea? Emilia Căldăraru Mama i-a dat lui Gheorghiță pâine cu unt
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și uluiți: sunt ca iarba de pe cîmp și verdeața fragedă, ca iarba de pe acoperișuri, și ca grîul care se usucă înainte de a da în spic. 28. Dar Eu știu cînd stai jos, cînd ieși afară, cînd intri, și cînd ești mînios împotriva Mea. 29. Deci pentru că ești mînios împotriva Mea, și mîndria ta a ajuns pînă la urechile Mele, voi pune veriga Mea în nările tale și zăbala Mea între buzele tale, și te voi face să te întorci pe drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
și verdeața fragedă, ca iarba de pe acoperișuri, și ca grîul care se usucă înainte de a da în spic. 28. Dar Eu știu cînd stai jos, cînd ieși afară, cînd intri, și cînd ești mînios împotriva Mea. 29. Deci pentru că ești mînios împotriva Mea, și mîndria ta a ajuns pînă la urechile Mele, voi pune veriga Mea în nările tale și zăbala Mea între buzele tale, și te voi face să te întorci pe drumul pe care ai venit." 30. "Și acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
și mîntuirea a stat deoparte, căci adevărul s-a poticnit în piața de obște și neprihănirea nu poate să se apropie. 15. Adevărul s-a făcut nevăzut, și cel ce se depărtează de rău este jefuit. Domnul vede, cu privirea mînioasă, că nu mai este nici o neprihănire. 16. El vede că nu este nici un om, și Se miră că nimeni nu mijlocește. Atunci brațul Lui Îi vine în ajutor, și neprihănirea Lui Îl sprijinește. 17. Se îmbracă cu neprihănire ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
oameni răi vrăjit..." Sempronia scoase apoi un cărăbuș negru dintr-o cutie de aprinjoare, îl legă cu un fir subțire de borangic și-l lăsă să dea ocol unui țăruș de alun înfipt în pământ. Când hodorogită și bolovănoasă, când mânioasă și amenințătoare, când mieroasă și lingușitoare, când răcnită și gâfâită, când abia șoptită și gâjâită din gâtlej, vocea vrăjitoarei făcea pâcla nopții să vibreze de sunete neinteligibile și de melosuri păgâne. Cu 99 de picioare alergătoare/ Cătați-l, cercați-l
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o săptămînă?" Ne-am înțeles. Totuși, săptămâna viitoare speram să-mi iasă în întîmpinare la gară, după obicei, și cum, negăsind-o, am suferit, m-am dus, cu toată umilința, să o văd. Mi-a trimis prin Helene câteva rânduri mânioase (după ce am sunat de mai multe ori.) Mă izgonea. Scrisoarea se termina cu: Pentru că ești un om care nu se poate ține de cuvânt, totul s-a terminat între noi". Astfel de scene grozave s-au mai petrecut, dar acum
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cât mai repede, utilizez un mijloc perfect întotdeauna: mă prefac că subit nu mi-e bine, exagerez nervii încordați cu ocazia discuției sau simulez o durere la inimă. Ioana are panică să nu fiu bolnav și, oricât ar fi de mânioasă, se transformă instantaneu și nu știe cum să mă îngrijească. N-am fost niciodată bolnav mult timp, de când o cunosc, ca să știu toate sacrificiile pe care le poate face, cât îi permite să reziste oboseala sau dacă temperamentul inegal n-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
gest al mâinii, Waldomar opri micul cortegiu. în tăcerea tensionată ce se lăsase deodată între ei, răsună ciudat, dinăuntrul carului, râsul zgomotos și neprefăcut al Fredianei, cucerită de povestirile malițioase ale tinerei sale servitoare, Gudrun. — Ei, ce e? îl întrebă mânios Waldomar pe soldat. — Edilbert zice că e prea multă liniște pe aici. Și mai zice... — Ce mai zice? Omul părea în încurcătură. — Păi... Zice că simte mirosul mai multor cai. Waltan râse scurt. — Or fi ai noștri, nu? Ochiul sever
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îl așteptau, în schimb, pe Ricarius, ținându-i calul. Cu pas hotărât, ofițerul se duse lângă roib și urcă în șa; în acel moment, auzi din nou, venind din stradă vocea lui Matauro: comandantul turma-ei striga ceva pe un ton mânios, dar, din cauza distanței, nu putea să înțeleagă ce spunea. Vitalius încă își aranja lucrurile pe spinarea dereșului, când Sebastianus îl salută cu un gest pe Wolfhram și își îmboldi calul, îndreptându-l către poartă. O clipă mai târziu, se găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sufletele voastre puteți nădăjdui în salvare. La cuvintele acelea, un freamăt străbătu mulțimea. Din pieptul câtorva femei se ridicară gemete și sughițuri de plâns, bărbați încă tineri și viguroși căzură în genunchi, în vreme ce, de undeva, un copil speriat de tonul mânios al abatelui izbucnea în plâns. O matroană între două vârste, cu fața acoperită de un văl negru, se aruncă la picioarele lui. Printre lacrimi, îl imploră: — Iertare, părinte sfânt! Penitență! Supune-ne la penitență! Purifică sufletele noastre mizerabile și primește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
putea să te ameninț? Tu poți să faci orice, iar eu nimic. Dar gândește-te puțin: mulți dintre bărbații aceia sunt capii unor familii numeroase. Cine o să-i hrănească pe copii dacă voi îi luați? Dacă tu... Balamber îl întrerupse mânios: — Bine! Cupă ce-o să ducă și carele și animalele la tabără și o să ne conducă la grânarele de pe-aici, o să-i lăsăm să plece! Căutând cu ochii în jurul său, îngrijorat ca nu cumva oamenii lui să nu-l considere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
doi nori. Etius, însă, i se postă în față, fără să-și ia de la el privirea pătrunzătoare. Aruncându-i o ocheadă, Sebastianus avu, cu toate acestea, impresia că el era în acel moment mai degrabă distrat, decât în mod real mânios. — Te trimisesem la Genava - rosti Magister, iar în privirea sa apăru o neașteptată lucire de ironie - pentru ca, anunțând sosirea mea, să-i convingi pe burgunzi să rămână fideli alianței și să mă ții de acolo la curent cu tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]