2,090 matches
-
și astăzi, ca-n fiece zi când vin sătenii cu bidiviii lor, mai întâi „toaleta” copitei la fiecare animal, o curăță bine, „de să poată bea omul apă din ea”, zice Costel, că de treaba asta depinde cum șade potcoava. Mânuiește cu pricepere auflingerul, rundhamerul, apoi rașpila și tot ce are el acolo în atelier. Cum să nu-și aducă aminte de prima lucrare... Acum are un ochi potrivit pentru fiecare cal care-i intră în curte. De cum îl vede știe
Agenda2005-37-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284187_a_285516]
-
terminat poveștile frumoase, bune de spus pe scenă; copii dornici să le vadă/audă sunt și vor întotdeauna cu duiumul, iar arta animației se lasă lesne sedusă de demonul inovației. Atâta doar că „păpușarii“ destinelor teatrelor pentru copii, cei care mânuiesc sforile financiare sunt „oameni mari“ și... le taie scurt: e literă de lege că „pentru păpuși“ se dau cei mai puțini bani, iar bunăvoința finanțatorului, de care atârnă soarta acestor mici teatre, e un fir subțire de ață. Școlile de
Agenda2005-21-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283726_a_285055]
-
vreodată, un mentor, nu știe ce a pierdut Eu am fost binecuvântată de Dumnezeu, cu har, dar și cu oameni minunați care să mă ajute să înțeleg cât de mult mă iubește Domnul, astfel încât mi-a dat darul de a mânui, cuvântul scris. În timp ce unii dezleagă cuvinte încrucișate, eu mă străduiesc să înțeleg, de ce codez anumite cuvinte sub forma unor metafore care pot simboliza ceva. Reușesc să înțeleg și singură acest aspect al activității creatoare însă este minunat să simți că
ÎN MEMORIA POETULUI ION VANGHELE de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384863_a_386192]
-
până la nivelul pușcăriei - numai omul e capabil de asemenea nebunie. 57. Libertatea omului este partea divină din el. 58. Limba română are virtuți complete, adică poate fi vehicol a tot ce se întâmplă spiritual în om. Este foarte greu de mânuit. Prin ea poți deveni vultur sau cântăreț de strană. Limba română are toate premisele valorice pentru a deveni o limbă universală, dar nu știu dacă este posibil acest marș istoric. Dacă am fi fost un popor cuceritor... Noi, românii, nu
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
adânci în asfalt Pe suprafețe mici în interior Desenează rădăcini, le învelește În pânză albastră Deasupra lor începe să plouă. Ochii lui, până la patimă sclipitori Par că au trăit cândva Dincolo de timp, în afară trupului Și acum își aduc aminte. Mânuiește lopată cum Sfanțul Ilie Izbește fulgere. Mâinile vin Odată cu stropii de ploaie. Dacă închid fereastră, dispare că un fum În urmă-i, râma de lemn a ferestrei Înflorește. Eu las un colț de pâine pe pervaz După ce pleacă bietul nebun
GHEORGHE de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385166_a_386495]
-
anii în schimbul unei bucurii neavute până azi” (Vino”). Mărturisesc, roșind, am două picioare stângi, nu sunt un dansator priceput. Cu toate acestea, plutesc printre rânduri pentru că Silvia Cinca mi-a dat aripi, cu condeiul altui ultim romantic pe care îl mânuiește ca pe o baghetă de dirijor. În final, cortina cade “undeva, cândva, dacă va fi...” peste “acest dans ca mersul deasupra apelor mării” și se aude, în susurul izvorului, “cântecul fericirii”: “Cerul se va deschide și o lumină nouă va
MAGIA VISURILOR –ÎN PAŞI DE DANS de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385165_a_386494]
-
ajung aproape de al vostru suflet, Oriunde-ați fi în lumea asta, să răscolesc al vostru cuget. Să știți că rolul de poet, nu-i nici ușor și nici străluce, Iar celor ce se-ncumetă, nici fericire nu le-aduce. Să mânui stofa și cuvântul, din ele dâltuind frumosul, E privilegiu, dar și muncă - n-o spun făcând pe firoscosul! E greu să ai audiență, când la putere-i vizualul Cuvântul scris interesează, doar de vizează trivialul. De-aceea vă îndemn frățește
PRIN VERS... de NELU PREDA în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384525_a_385854]
-
de frumos, este abordarea realităților vieții în lucrările sale. Prin acest volum de versuri, dar și prin alte scrieri publicate pe internet, fie poezie sau proză, cel puțin până în prezent, reușește să se manifeste cu evident succes. Iar cuvintele alese, mânuite cu lejeritate, se află într-o reușită simbioză cu multe figuri de stil, reușind să dea un plus de forță imaginii pe care ne-o propune: „Icoană dragă, în veci te voi păstra în minte/ și îngeri mulți, safir din
IUBIREA ESTE ÎN NOI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384451_a_385780]
-
Cornel Udrea ; Poezie și proză la Dunărea de Jos - Ed. Ex Libris - 2008 ; Unșpe - Ed. Eikon - 2009 - coordonator Cornel Udrea. Tudor Octavian afirma despre umorist și opera acestuia astfel: „Mihai Frunză este un narator ce simte mecanismele ironiei și le mânuiește cu discreție și eficiență. Este un scriitor adevărat, adică perfectibil. Are ceva din umorul jovial și simplu al lui Ion Băieșu." Aurel Buricea îl caracteriza astfel: „Talent umoristic autentic, înnăscut, descrie culpabilitatea inconștientă care are o anumită expresie binară ca
MIHAI FRUNZĂ – TERAPIE DE RÂS de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382380_a_383709]
-
à s'envoler, Comment te rendre une surprise. J'ai attendu la lune montante Șes rayons embrasser ton âme, Et ton visage, brillant charmante, Et sourisant, l'amour proclame. Maintenant je sais que cette musique, C'est la chanson de la mînuit, Quand le coeur chante mélancolique, En partageant désirs inassouvis. 30.01.2016 Referință Bibliografica: Chanson de la mînuit / Mirela Stancu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1857, Anul VI, 31 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mirela Stancu : Toate Drepturile
CHANSON DE LA MINUIT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384078_a_385407]
-
ton âme, Et ton visage, brillant charmante, Et sourisant, l'amour proclame. Maintenant je sais que cette musique, C'est la chanson de la mînuit, Quand le coeur chante mélancolique, En partageant désirs inassouvis. 30.01.2016 Referință Bibliografica: Chanson de la mînuit / Mirela Stancu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1857, Anul VI, 31 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mirela Stancu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
CHANSON DE LA MINUIT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384078_a_385407]
-
din râu. Pe Iisus să-l văd, răstignit pe Cruce, În prescura care la altar s-aduce. ,, - Ochiul curat - ......................................................................... Am început comentariul prin aceste versuri din ultimul capitol al cărții cu același nume Ochiul curat, considerând că poeta Dorina Stoica mânuiește cu pricepere cuvintul știind să scoată la iveală toate forțele lui, toate înțelesurile pentru a ne reda aspectele vieții și esența sa fermecată. Versurile din acest capitol sunt extrem de semnificative pentru autoare; versuri care constitue atât pentru mine cât și
COMENTARIU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383347_a_384676]
-
religios urca pe dibuite pe treptele întunecate ale cunoașterii fără a ști sau a anticipa ce ne poate aștepta la capătul scării ori dacă scară este proptita pe peretele care trebuie. Focul lui Prometeu este totuși o putere greu de mânuit fără un pic de înțelepciune divină. Și aceasta s-ar putea să fie chiar punctul nostru vulnerabil, al cunoașterii științifice și tehnologice demiurgice, dar fără responsabilitate etică, al riscului necunoașterii apriorice a râului și a binelui absolut. Știință fără morală
ARGUMENTUL ŞTIINŢIFIC de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382929_a_384258]
-
o eventuală ceartă cu iubita poate evitată dacă vom învăța să punem întrebările altfel decât le-am pus până acum. “Comunicarea în cuplu este, fără doar și poate, vitală într-o relație de cuplu, dar dacă nu știm cum să mânuim acest instrument, există riscul să ne facă mai mult rău decât bine. O simplă întrebare greșit formulată, un ton un pic nervos sau o atitudine nerăbdătoare sunt elemente care pot escalada într-o ceartă serioasă. De cele mai multe ori, nefiind atenți
De ce se supără mereu iubita pe noi? [Corola-blog/BlogPost/92454_a_93746]
-
vorbele sar din gând direct pe buze, ca orator, povestitor, colocvial, ori simplu conviv la o șuetă stropită cu un firicel din sângele strugurilor, nu s-a lăsat așteptat până să explodeze, cu toate că, până la scrieri și tipar, Mihai Vișoiu a mânuit diverse scule mult mai grele decât pixul, scule folositoare în activitatea sa de instalator sanitarist, adică un fel de căcănar, dar doar la propriu, cum îi plăcea să spună despre el însuși. Dureroasa perioadă a fost „spălată “ de apele Dunării
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92743_a_94035]
-
Așa precum Constantin Brâncuși a strujit, măiastru, piatra, Ștefan Popa Popa’S mânuiește, cu talent desăvârșit, penelul. Este predestinat artei. Să nu-mi spună cineva că, la 5 ani, când a început să deseneze și la 7 ani, când a publicat prima caricatură, copilul de atunci, chiar precoce fiind, a făcut asta în
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
lui de iubire, credință și smerenie. Stiluri diferite, modalități de expresie diferite, sensibilități și personalități diferite, dar toate având un numitor comun : iubirea față de Dumnezeu și de Poezie, fiecare exprimându-și prinosul dragostei în felul lui și iscusința în a mânui condeiul în paradigma propriei personalități. Liantul - așa cum am amintit - este Credința. Elena Armenescu - coordonatoarea volumului, ea însăși poetă și publicistă, este prezentă cu o selecție de poezii în care-și exprimă crezul poetic, de o mare expresivitate și trăire emoțională
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93340_a_94632]
-
Trebuia făcută o lucrare cu târnăcopul. Eram vreo treizeci de inși și...un târnăcop. Majoritatea erau mult mai tineri și mai robuști decât mine. Toți se îndemnau râzând să pună mâna pe târnăcop. Unii spuneau că nu știu să-l mânuiască (ce, vrei să-mi rup picioarele?), alții se fereau să pună mâna pe el (da’ acesta este greu, mă!). Când am luat târnăcopul și au văzut colegii cum lucrez cu el, m-au întrebat mirați: - Unde-ai mai lucrat, colega
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
și crime: mulțimea dă sens lumii; nu s-a născut - încă - Dictatorul pe care gloata să-l merite. Acela precis că va fi un Poet. Cu pana într-o mână și cu sabia în cealaltă. Un ambidextru care să le mânuiască pe amândouă cu aceeași pricepere: cu pana va reteza capetele imbecililor, cu sabia va rescrie istoria. Va pieri asasinat. ROMANCIERUL. Sunt sigur că Masca era Castelanul. Sau Intendentul; pun rămășag că e vorba de una și aceeași persoană. La Domeniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
responsabil cu destinul civilizației planetare. Apropo, știi să folosești un pistol? - Ceva mai bine decât un mixer de bucătărie. - Pentru un fost campion universitar de tir, e destul de puțin, dar mai mult decât deloc. Poftim. Este foarte performant, ușor de mânuit și nu se aude la mai mult de 20 de metri. Fără jamesbondisme inutile Însă; Îl folosești doar pentru a te apăra și numai În situații extreme. Sper din tot sufletul să nu fie cazul, dar păstrează-l pentru orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
glonț În frunte. Cavalerește și cu maximum de eficiență. Halal cavalerism! Să fie la ei acolo! La ei... La care „ei”? În nici un caz la adunarea de savanți aliniați alfabetic În catalogul computerului. Nu-l vedeam pe nici unul capabil să mânuiască un pistol sau un Kalașnikov, cu atât mai puțin să țintească imperturbabil și apoi să tragă cu sânge rece Între sprâncenele cuiva. Au până și savanții o etică... Și atunci se pune Întrebarea: cine ar fi urmat să mă expedieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
VENEȚIA Veneția! Puternic centru economic și industrial, important port maritim cu un volum al traficului de mărfuri depășind 2 milioane de tone pe an în secolul al XVII-lea: așezare frumoasă, cu oameni gospodari și harnici care la nevoie știau mânui’ și vâsla, și penelul; remarcabil bastion cultural făcând din Adriatica un estuar creștin spre mările păgâne - iată doar o parte din însușirile care au statornicit prestigiul real al Veneției în Orient. în privința populației venețiene, după cum era și de așteptat, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-l identifice de la origini până în prezent, adică până în secolul al XVII-lea (acesta fiind prezentul istorisirii noastreî. „Casnic” însemna la Veneția că, dacă țineai neapărat, puteai să și trebăluiești pe lângă casa sau canalul tău. De altminteri, multe femei venețiene știau mânui ca nimeni altul acul, andreaua, ghergheful, săpunul și celebrele lor oglinzi. Nu trebuie să ai multă imaginație ca să-ți dai seama că unde sunt olari, există și oale ce se cer degrabă umplute. Aceasta era cu precădere treaba femeilor. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o porniră pe Canalul Grande. Privindu-i de pe chei, ai fi zis că-s trei amorezi. Curând, ieșiră de pe Canal Grande, cotind pe unul din numeroasele canalete pe marginile căruia se înșirau masive clădiri pe piatră mucegăite. Pe locul gondolierului, mânuind cu dibăcie vâsla lungă, stătea signora Maxima, salutând în dreapta și-n stânga și schimbând vorbe cu zeci de venețieni care la ora aceea stăteau la geamuri și se bărbiereau. „Ce-ți mai face sciatica, don Lorenzo?” „Merge, merge”, răspundea cetățeanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
merele mai mici le mâncau ei; spre grupurile de heruvimi care zburau ras cu pământul de-acolo, ducând cu voioșie spre un loc anume găleți cu nisip, cu mortar, bârne, cărămidă; spre pâlcurile de îngerele care coseau la gherghef sau mânuiau pașnicul război sau pliveau ceapa sau pur și simplu stăteau într-o minunată pauză; spre corurile de arhangheli care făceau vocalize; spre sfinții mai tineri care învățau să zboare sărind dintr-un turn. O, dar câte nu erau de văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]