1,078 matches
-
2. Mai tot timpul lumânările stinse, o maică citea cazaniile, mormăind atât de încet, încât nu înțelegeam nimic; [aproape toate călugărițele, cu starița în cap, mo țăiau în strane. Din când în când numai, se deșteptau auzind un zgomot și mârâiau; „Asta are potcoave la picioare, nu pantofi. Umblă mai ușor!“ sau „Curge lumânarea, îndreptează mucul! 25 lei kilo“. Popa Cristea era beat; când toca de biserică, s-a dus la arhondărie de a băut cu soldații. Totuși era un tablou
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
regulat 2 lei bacșiș de plimbare. Erau foarte descurajați, îi strângea din nou pentru front, chiar subofițerul spunea cu mânie că nu mai poate, fusese 23 de luni în lupte, 6 luni în concediu și acum îl rechemau. Începuseră să mârâie. Ba trei zile am beneficiat de această zăpăceală, ne-au trimis singure la plimbare și noi am profitat, neavând nici o răspundere, ordinul de escortă fusese transmis telefonic gărzii, nu nouă, în scris. Nu ținu bucuria mult, sosi colonelul Pepi, care
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
printr-o ușă deschisă provocator de mâna autorului și să regreți atunci când se apropia finalul, uneori previzibil, alteori năpustit asupra cititorului cu viteza unui topor bine ascuțit care se înfige nemilos într o buturugă uscată. Apăsă pedala de accelerație, motorul mârâi nervos, ca și cum i-ar fi atras atenția că ar trebui să se potolească - ce naiba, de viteză îți arde acum, ce te faci dacă ajungi jos, cine te mai scoate de acolo, înainte de a muri înecat cu propriul sânge chiar îți
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
adăpostit sub un castan din fața liceului. Are o privire răbdătoare, câinească. Nu-mi vine să cred! Pe mine să mă aștepte băiatul ăsta atrăgător, sub această neavenită ploaie torențială de ianuarie? — Nu trebuia să mă aștepți pe ploaia asta torențială, mârâi eu apropiindu-mă cu stângăcie de el. îmi urăsc glasul care iar tremură, răgușit și băiețos, dar mai presus de toate îmi urăsc corpul anapoda, ca un trunchi de copac, care mărșăluiește țeapăn spre el. Eduard se apropie și el
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mi spui, îi răspund, nu de faptul că-ți arde de tot felul de fleacuri! Zâmbetul îi dispare de pe chip. — Nu-i vorba de fleacuri, aici greșești! îmi spune. Merg deseori în expediții. — Păi sigur că da, expedițiile sunt importante! mârâi eu. Mai importante decât un roman pe care vrea să-l scrie o liceană tembelă! Privirea cenușie a lui Eduard se întunecă deodată. — Trebuie să vorbim, îmi spune, trăgându-mă de mâneca neagră a canadienei, și gestul ăsta atât de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
sa, și un breton care aproape că-i acoperea ochii. în schimb, pe obrajii ei ușor îmbujorați Clara văzu câțiva pistrui care, pentru o clipă fugară, îi readuseră în minte imaginea de altădată a Georgianei. Iulia dădu mâna cu ea, mârâind un fel de salut, apoi se trânti pe scaun și ceru o înghețată mare. Se bâțâia pe scaun și fredona destul de tare, în timp ce asculta muzică house la căști. Din când în când, își rodea un ghiile și continua să se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ochii în jos și se așeză înapoi pe taburet, cu capul plecat, sorbind cu paiul din paharul cu suc. — Un rratat! izbucni el deodată, cu privirea în paharul cu suc gălbui. — Poftim? tresări Clara, neînțelegând. La cine te referi? — Ăla! mârâi fără chef Bobo. Mustăciosul. E un rratat și un idiot! Dintr-un motiv necunoscut Clarei, se înnegurase brusc și devenise posac. — Adevărul e că și pe mine m-a agasat teribil individul! re cunoscu Clara. Dar bănuiesc că e nevoie
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fiecare cu mașina lui, să nu ne încurcăm! Da’ las’ c-am stat destul! Ce-i prea mult e prea mult! — Halal om interesant... M-am convins că-l împinge nevastă-sa să facă pe interesantul, ea e maestrul păpușar! mârâi Clara mai mult pentru sine, întorcându-i spatele lui Ion, să nu mai simtă mirosul de vin roșu, și închizând ochii. Dar degeaba făcea eforturi, nu putea adormi. în minte îi stăruia mica galerie a lui Bobo, prin ale cărei
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
el se teme atît de tare de lup, atunci și hoții se tem de lup și l-a pus sé pézeascé casă. Dar pe urmé lupul și cu omul s-au Împrietenit și s-au fécut prieteni. Lupul nu mai mîrÎia cînd Îl vedea pe om, pentru cé omul Îi aducea mîncare și pe urmé, dacé a vézut cé lupul nu mai mîrÎie, nici omul nu s-a mai temut de lup. Și așa a ajuns lupul cîine și a Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Dar pe urmé lupul și cu omul s-au Împrietenit și s-au fécut prieteni. Lupul nu mai mîrÎia cînd Îl vedea pe om, pentru cé omul Îi aducea mîncare și pe urmé, dacé a vézut cé lupul nu mai mîrÎie, nici omul nu s-a mai temut de lup. Și așa a ajuns lupul cîine și a Început sé tréiascé pe lîngé casă omului. Asta s-a Întîmplat cu toate animalele care tréiesc pe lîngé om. Ele au tréit mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
o zi de nu. Poate că-l supăra ulcerul, poate se certase cu madam Matilda, mustăcioasa aia de nevastă-sa, mare șmecheră pe la Ministerul Învățământului. În orice caz, era plin de draci și se simțea dator să boscorodească și să mârâie la toată lumea. Avea pur și simplu un puseu de șefită cronică. După prânz, în loc să moțăie în cabinetul lui, așa cum făcea de obicei, îl apucase o frăsuială tâmpită. Varianta cu ulcerul era cea mai probabilă. Din când în când, cobora să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și ei menta p'in facultate, cu alde d-ăștia ca dom' Scufiță al nostru, și p-ormă îți saltă parnosu' dân buzunar, dă zici că ce-i aia. Știe ăia ce-i munca? Știe pă dracu' să-i pieptăne!", mârâie Cateluța cuprinsă de o sfântă mânie proletară. Își revine însă, reîntorcându-se la termos. Îl cercetează, aruncându-și ochii în interiorul lui. Iar oftează. De data asta parcă mai cu amărăciune. Întreabă retoric: "Știi tu, bă, Vijulie, ce era în termosu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
observația fătucii și meșterește la radio, căutând un post favorit. Ea se impacientează: "Tu n-auzi?" "Ce e, dom'ne? Am plecat? Las' că-l închid eu când o luăm din loc. Nu mă mai freca la icre aiurea, da?", mârâie tipul. Da' ce binedispus ești, nene!", observă cuconița malițioasă. "Păi, de când te-ai trezit, numa' și numa' într-o observație și o acreală mă ții. Că iar mi-am dat cu Brut, și că cu Brut numai fraierii se mai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mi trebuie mie mobil. Și acu?... Stau și râd ca broasca la inundație pă lângă scroafa asta dă secretară". Se imită pe sine: "Săru'mânușițele, duduiță scumpă! Po' să dau și eu un telefon, că am mare necaz în familie?". Mârâi cu glas subțiratic, închipuind-o pe secretară: "Poți, băi, Vasile, da' mai dă vară, mă, băiatule! Că de az-dimineață, să dea naiba de n-ai încercat de vreo șapte ori pân' acum. Uite și tu ce de treabă avem, numai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
începând după aceea să-și maseze ușurel grumazul. Constată: "Mamă, ce-am amorțit". Frisonă ușor: "Și s-a lăsat și frigu', al dracu'. Trebuia să mă bag înăuntru, la căldurică". Strănută vârtos de câteva ori, apoi își trase zgomotos nasul, mârâind: Acu' poate și răcesc..." Intră în odaie și aprinse becul ce lumina cât de cât curtea interioară. Aruncă o privire asiguratorie în jur, pregătindu-se să se culce din nou. Abia atunci zări bidoanele răsturnate lângă canal. Înlemni cu ochii
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
tipă. "Ce faceți, fetelor?", încercă o întrebare amabilă nou-sosita. "Mersi, bine", răspunse cam în doi peri Delia. Încercă să mai îndulcească replica: "Uite, stăteam și noi de vorbă...". Imediat apare și radiologul. Pare indispus: "Ce-i cu tine, mă, aici?", mârâie el la Fany. "Am venit cu un pacient. M-a trimis domnu' doctor Gherasim. Zicea că-i urgent" se justifică fătuca, uitându-se defensiv la șeful cabinetului. "Unde-i omu'?" " Uitați-l aici", îi arată cu degetul către nea Vasile
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ușii așteptând să zbier eu să poftească 'mneaei încoace." Strigă: "Haidi, dragă, intră odată!". Într-adevăr, în birou pătrunse asistenta cu o tăviță pe care se aflau două cești așezate pe farfurioare și o zaharniță. "Mersi, mersi, și-ți mulțumesc!", mârâi baba, făcându-i semn să le lase pe o măsuță aflată între două fotolii. Adăugă în timp ce se așeza pe unul dintre ele: "Stai, măi, fată, și tu jos, că parcă-mi șezi în cap, zău!". Adulmecă cu o schimă de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Poate că ar trebui să te doară. Scroafa aia guiță tare și peste tot pe unde apucă. Eu zic că ar fi cazul să te gândești cu seriozitate la chestia asta." "Acuma ai venit pe capu' meu să mă dăscălești?", mârâi baba. Profesorul oftă: "Înțelege că sunt singurul care îți ține partea în situația asta. Lămurește-mă odată și pe mine! Ce s-a întâmplat?". "Păi, nu ți-am spus?" " Ce mi-ai spus, măi, femeia lui Dumnezeu?" "De gândacii ăia
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Contabila, grăsuță și mai în etate, se uită la tânăra zveltă și scump îmbrăcată, scăpându-i fără voie un zâmbet de satisfacție. Reuși să și-l reprime imediat, înainte ca să fie zărit de domnul director. "Cu tine vorbesc mai târziu", mârâi Ciucurel, făcându-i lui tanti Mery semn către ușă. Funcționara nu așteptă alt îndemn și ieși de urgență. Relu se sprijini de un fotoliu, își aprinse o țigară și întrebă pe un ton de gheață: "Acu', că am rămas numai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mă crezi, dă să n-am habar dă un creator italian celebru ca Paco? Văd că acuma, na, ai ajuns să te pricepi și la modă de când te tot lipești de vaca aia șmecherită și cu bășini în cap." "Auzi?...", mârâi amenințător Ciucurel, încercând să se concentreze. "Mai lasă-mă, dreacu', să mă gândesc la problema mea, și nu mă mai freca la icre, da? Că aici e vorba dă o sută dă mii dă euroi, nu dă rahaturi." "Păi, du
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
care am făcut semn tuturor să se retragă rapid. Peretele redeveni alb, iar pentru Relu cu atât mai amenințător. Se ridică de la birou și începu să se învârtească năuc prin cameră. Din când în când avea adevărate puseuri de isterie, mârâind și gesticulând frenetic. Alteori se oprea locului, răsuflând greu, cu brațele lăsate neputincios pe lângă corp și ochii în pământ. În el se dădea marea luptă. În cele din urmă se așeză iarăși la birou și-și scrise cu litere lăbărțate
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Probabil că mulți dintre criticii mei or fi țistuit, strâmbând din nas: "Cu ce șabloane uzate ne umblă și ăsta. A adormit și a visat că e gândac și pe urmă s-a trezit din nou la lumea reală! Patetic" mârâie cei mai americanizați -, "penibil", fac ceilalți. Ei bine, după cum au observat cei un picuț mai atenți, nici vorbă de așa ceva. Poate par oarecum obositor, dar mă văd nevoit să accentuez că, grație spiritului meu științific, am consemnat cu scrupulozitate faptele
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
votcă de la o poștă, răspunse aplauzelor cu o plecăciune, cu fața prietenoasă și satisfăcută.- Am jucat rolul acesta în '56 la Teatrul Mariinski. Sunteți un cunoscător al artelor dramatice? ă Sunt un admirator al lui Gogol. ă Douăzeci de ruble, mârâi cămătarul, făcând chitara să rezoneze în timp ce o punea jos. ă Douăzeci! Hoțule! Băutor de sânge! Jidanule! M-a costa de zece ori pe atâta. I-a aparținut lui Sarenko. ă Douăzeci de ruble. ă Numai monolgul singur face douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Nu sunt un om mare și n-am măreția în suflet. Nu sunt destul de mare pentru ca experiența asta să mă facă mai bun. Dimpotrivă, mă va face mai mic. ă Eu nu cred așa ceva. ă Nu știți nimic despre asta! mârâi Virginski. ă știu destul pentru a recunoaște când cineva este într-un șoc adânc. Nu ești de acord, domnule doctor? Doctorul Pervoiedov aprobă negreșit. ă Din câte știu, eu i-am omorât. ă Ce-i asta? O confesiune? ă știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pământul secătuit. ............................................................................................. - Ce s-a întâmplat aici? V-au bombardat? Insul slab, deșirat, cu mărul lui Adam proeminent pe un gât care parcă nu se mai termina, cu ochi obosiți, se oprise la spatele lui întrebând cu voce spartă. Mihu mârâi ceva nedeslușit, se uită în sus, văzu epoleții de ofițer și însemnele de medic militar. O scânteie de speranță i se aprinse undeva în creier. Sări în picioare apucând mâna ofițerului care luat prin surprindere și-o retrase cu un
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]