534 matches
-
Nu am prins obiceiul. Nu le-am spus toate astea. Erau destule de scris și fără detaliile neimportante. Au trecut apoi la alergii. Ești alergic la ceva? Nu, din câte știu, am scris pe foaie. Dar în copilărie? Nu, am mâzgălit eu. Nu îmi aminteam de nici o alergie în copilărie. Nu îmi aminteam de copilărie. A fost confiscată, arsă, aruncată în aer. Era ascunsă bine într-un loc secret, atât de secret că nu mi-l pot aminti. Nici asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Filmul se termină, dar nu era chiar finalul. Mai urmau Westerbork, Auschwitz și Bergen-Belsen. Erau chiar și scene de acolo, dar fuseseră tăiate la montaj. Citisem undeva că regizorul filmase scena finală într-un Auschwitz imaginar, dar publicul de la avanpremieră mâzgălise în chestionarele cu opinii că era revoltător. Anne pe care o știau și o iubeau ei nu murise într-un lagăr de concentrare. Cel puțin, nu voiau să o vadă murind într-un lagăr de concentrare. Vocea subțire și tărăgănată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
am pus la loc în buzunar. Aveam nevoie de permis pentru legitimare. Voiam o poză cu copiii mei. Mai era un singur lucru de făcut. M-am întors în dormitor, la partea mea de pat și, la lumina ceasului, am mâzgălit un bilet. Dragă Madeleine, Combinația seifului este 8 la dreapta, 4 la stânga, 6 la dreapta. Sărută copiii din partea mea. Cu dragoste, Peter. Am sprijinit bucata de hârtie de ceas. Va fi primul lucru pe care îl va vedea când va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
sora ei, pentru că erau închiși cu toții în acea anexă secretă urât mirositoare. Era o fată în creștere, care își scria gândurile într-un jurnal roșu în carouri pe care îl primise de ziua ei, până când s-au terminat paginile și mâzgălea pe orice bucată de hârtie care îi cădea în mâini. Și voiam să le mai spun despre tatăl meu, care nu furase pâine, dar își asumase riscuri ca să aranjeze lucrurile înainte ca noi să ne ascundem, ca măcelarul să îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
aruncă În toaletă și trase apa. Nu poți descrie iubirea În cuvinte, iar dacă poți, Înseamnă că aceasta a dispărut deja. Sau că Începe să se stingă. În cele din urmă rupse o foaie dintr-un caiet cu pătrățele și mâzgăli pe ea: „Nu pot să nu te mai iubesc, fiindcă nu depinde de mine, dar fără Îndoială ești liberă. Cât am fost de orb. Dacă ți-au rămas aici lucruri de care ai nevoie, scrie-mi și ți le voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
progresează din zi În zi. În ciuda lor. Cu cât e mai chinuită, cu atât Înflorește mai mult. Nu mă Întrerupe, Efraim. Dă-mi voie să-ți povestesc ceva nostim. În timpul revoluției lui Lenin, la noi În Harkov, un anarhist a mâzgălit pe zidul bisericii: DUMNEZEU A MURIT - SEMNAT FRIEDRICH NIETZSCHE. Se referea la filosoful dement. Ei, În noaptea următoare a venit unul și mai isteț și a scris: FRIEDRICH NIETZSCHE A MURIT - SEMNAT DUMNEZEU. Stai o clipă, că n-am terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ea și am vrut să mă dăruiesc ei, dar natura mi-a interzis ceea ce lor le permite fără nici o greutate. Și bombăni: Dar asta nu-i drept. Apoi, cu autoironie: — Atunci hai deci să facem o petiție. Mâna sa obosită mâzgălea pe foaia din fața lui cercuri și triunghiuri, cruci, stele În șase colțuri, rachete și sâni grei. Printre desene scrise fără să-și dea seama versul care Îi venise mai devreme În minte: „Cocorii se rotesc și zboară“. Sub el notă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
este sursa tuturor relelor. Exact la acest gen de rutină se referea Pascal când scria despre moartea sufletului. Într-un colț al biroului, Fima găsi un fluturaș de reclamă verde, de la supermarketul din zonă, care anunța reduceri masive. Pe el mâzgăli: Obișnuința e Începutul morții. Deprinderea este coloana a cincea. Iar dedesubt: Rutina = minciună. Acomodare - deteriorare - ruinare. Intenționa să nu uite și să dezvolte ideile astea În cursul săptămânii. Amintindu-și că mâine era sâmbătă, ajunse la concluzia că azi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
aruncă fratelui meu o privire care străbătu încăperea ca un fascicul de raze din aparatul de control al magazinului de pantofi, trecând prin rochii și mușchi; râse și zise: asta ar mai lipsi, ca unul din familie să rateze cerșetoria mâzgălind ca să devină muritor de foame, cum a fost și ăla din B. Iar „Oha“ mai adăugă că așa ceva nu se discută și declară cu voce tare că el însuși se va ocupa de chestiunea asta, fiindcă știe mulți oameni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
numai fiindcă romancierul ținea să se știe că Maria mergea lângă Felix, fără însă să-l țină la braț. Sunt amănunte cu care se poate împlini ușor o mie de pagini, în vreme ce oamenii care scriu: „Pornesc la braț cu moartea”, mâzgălesc cu roșul din artere și cu verdele din lichidul cefalorahidian, o pagină după cealaltă, și până la moarte nu izbutesc să rămână mulțumiți de un singur gând așternut pe hârtie. ...Oamenii și cărțile se repetă și se imită, până vine vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
supără, Rudolf se desparte de o mucava mânjită cu sânge, măduvă și creier, chinuit la gândul că trebuie să renunțe la o femeie, cu pulpa mulată parcă din carne adevărată, ce apare de sub o cămașă strânsă ghemotoc în poală, operă mâzgălită pe un carton într-un spasm de un sfert de oră. Cu banii destinați pentru vopsele, Rudolf își umple damigeana... De când medicii i-au făcut cunoscut că are un rinichi flotant, el soarbe vinul fără întrerupere, ca organul de filtrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mulțumire cremoasă, aproape fizică. Constance, sau „Constanza“, cum o apostrofa uneori, prin asociere cu țara În care se cunoscuseră, se plângea, pe bună dreptate, că scrisorile ei erau mult mai lungi și mai cuprinzătoare decât rapoartele lui condensate și aluzive, mâzgălite cu caractere mari pe foi mici de hârtie, pe care le primea drept răspuns; și că Îi flutura la nesfârșit perspectiva vagă a unei revederi, fără a face nimic pentru a o pune În practică. Atunci când menționă că se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bun, pentru că hotărâse să amplaseze acțiunea la Paris, cu mai bine de treizeci de ani În urmă, inspirându-se din amintirile de pe când studia artele plastice În Cartierul Latin. Declara că scrisul Îl amuză „énormément“ și, Într-un post scriptum mâzgălit pe spatele plicului, făcea aluzie la oarecare picanterii din material: „Nouveau roman n’est pas pour les petites filles“. Ani de zile, Henry nici nu se gândise să scrie el Însuși povestea, dar acum, că posibilitatea Îi fusese răpită pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
catifea reiată. Dar privirea mea rătăcește. În timp ce răsfoiesc colecția pe 1939 a ziarului, adusă din arhivă, nu iau act decât în treacăt de evenimentele cotidiene reținute de la începutul războiului de Avanpostul de Danzig. E drept că eul acoperit de ani mâzgălește în carnetul său de notițe ce filme rulau în prima săptămână a lui septembrie în Langfuhr și-n cinematografele din orașul vechi - de pildă la Odeon lângă Dominikswall, Apă pentru Canitoga cu Hans Albers - în același timp, însă, privirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe lume. Oricât de multe necazuri i-am făcut - repetenția mea într-a șaptea, schimbarea repetată a școlilor din cauza firii mele recalcitrante -, ea își păstra mândria pe care nimic nu i-o putea umbri pentru băiețelul ei care citea și mâzgălea fel de fel de personaje, care numai strigat direct accepta să părăsească lumile de vis ale trecutului pentru ca apoi - la dorința ambilor - să-i facă pe plac, ca unui copil răsfățat ce era. Lăudăroșenia mea, care începea, asemenea unei litanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Cuvinte evitate printr-un exces de cuvinte. Frânturi de gând. Lucruri care dor. Încă mai dor... El se numea Noi-nu-facem-așa-ceva M-am surprins pe când răsfoiam înapoi și m-am privit cum săream pagini și cum, acolo unde se căscau hăuri, mâzgăleam ornamente și omuleți din liniuțe. Înflorituri inutile, povestite în grabă cu scopul de a distrage atenția, îmi ieșeau din mână pentru a fi îndată înnegrite: la o parte cu ele! Acum lipsesc elementele de legătură ale unui proces pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
era dotată în plus cu baterii de câte patru tunuri antiaeriene. Acolo existau mai mulți iepuri decât șobolani cu coadă lungă. În orele libere mă voi fi retras în adânciturile dintre dunele de nisip și, ferit de vânt, voi fi mâzgălit versuri de toamnă în vreun jurnal. Măceșele răscoapte, plictiseala de zi cu zi, scoicile și Weltschmerz-ul, ovăzul culcat de vânt și o cizmă de cauciuc adusă de apă mă inspirau. Când ceața învăluia țărmul, suferința din dragoste era deosebit de ofertantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu mantaua mea de iarnă, s-a pierdut fie la Weißwasser, fie în apropiere de Cottbus. Dar, scăzând acum din evidența contabilă această pierdere, mă simt ca și când m-aș fi pierdut și pe mine în repetate rânduri. Căci ce anume mâzgăleam eu în timpul unor pauze mai lungi sau mai scurte, pe hârtie liniată? Care erau evadările mentale care mă sustrăgeau lucrurilor ce se întâmplau în realitate sau care mă fărâmițau în plictiseala ce apărea de îndată ce așteptam să sosească fie veșnicul întârziat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
acțiune sacră fiertul la foc mic, dezosatul, desprinderea și tăierea cărnii în cuburi, amestecul ingredientelor și apoi turnarea solemnă a oțetului? Poate că hârtia mea de scris din proviziile făcute la Marienbad, foile pe care altminteri nu făcusem decât să mâzgălesc poezii care pipăiau carne de fată și chipurile mototolite de infanteriști hârșiți, să-mi fi fost prea prețioasă pentru notarea unor profane rețete culinare? La întrebarea asta, răspunsul vine fără nici o ezitare: indiferent pe care dintre hârtiile pierdute, cu sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o imagine. Atât de irezistibilă era atracția pe care o exercita, încât precis că, mergând pe urmele mirosului de grajd pe care îl emana, am dat drumul la vreo duzină de poezii, care-mi ieșeau din mână în ritmuri hodorogite: mâzgălite pe fugă între recoltatul morcovilor și tăiatul lemnelor. Împrejurimile, acolo, nu prea stimulau coarda lirică: un peisaj ba împărțit în proprietăți sub lumina soarelui, ba estompat de ploaie, fără nici un fel de ridicături, în afara turlelor de la bisericile din sate. Noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pentru ca - lacom de artă - să-mi potolesc și cea de-a treia foame. A treia foame Încă tânăr fiind, ea nu a putut fi ținută în frâu nici cu restricții ascetice - limitare la alb-negru -, nici cu mania care voia să mâzgălească tot ce era hârtie. Nici măcar suprasaturarea până la greață de cuvânt nu a fost capabilă s-o oprească. Niciodată nu era de ajuns. Mereu eram lacom de mai mult. Foamea obișnuită, pe care o cunoaște toată lumea, putea fi potolită pentru câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se mai terminau. Foarte ușor mergea scrisul, de dimineața până târziu. Coală după coală. Cuvinte și imagini se îmbulzeau, se călcau reciproc pe picioare, căci erau atât de multe lucrurile care voiau să fie mirosite, gustate, văzute, numite. Și, în vreme ce mâzgăleam prin cafenelele celui de-al treisprezecelea arondisment și în camera de încălzire capitol după capitol, ca să le bat apoi la mașina Olivetti, și întrețineam în același timp prietenia cu Paul Celan, care nu putea vorbi despre sine, despre indicibilul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cădea peste zăpadă și Marea Baltică zăcea până departe sub un pod de gheață. Reîntorși la Paris, Anna dansa sub supravegherea severei madame Nora, în vreme ce eu scriam, dar eram cu o ureche pe direcția gemenilor. Când și când venea prietenul Höllerer, mâzgălea cu cerneală violetă cărți poștale ilustrate pe care le trimitea în toată lumea și-i cumpăra Annei o rochie pe care noi am numit-o rochia Höllerer. De la Paris am călătorit în primăvara lui 1958 prin Varșovia până la Gdańsk, ca să caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
scriitor. În altă revistă de cinematecă, Leonard Gavriliu scrie despre Ioan Petru Culianu, asasinat anul trecut la Chicago, În termenii ultimi ai rafinamentului: mortul din closet, excrement, putoarea din Chicago, creier fecaloid. Ani În șir m-am tot Întrebat cine mîzgălește pereții WC-urilor. Gavriliu mîzgălește. La cîteva minute după paragraful de mai sus, m-am dus să mă uit la televizor, rula Things Change al lui David Mamet, 1988, cu Don Ameche și Joe Mantegna. În momentul acela, Don Ameche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cinematecă, Leonard Gavriliu scrie despre Ioan Petru Culianu, asasinat anul trecut la Chicago, În termenii ultimi ai rafinamentului: mortul din closet, excrement, putoarea din Chicago, creier fecaloid. Ani În șir m-am tot Întrebat cine mîzgălește pereții WC-urilor. Gavriliu mîzgălește. La cîteva minute după paragraful de mai sus, m-am dus să mă uit la televizor, rula Things Change al lui David Mamet, 1988, cu Don Ameche și Joe Mantegna. În momentul acela, Don Ameche tocmai povestea unor fete splendide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]