1,024 matches
-
el închidea ochii, iertîndu-l, așa cum trebuie iertat cel care iese viu după ce salva plutonului de execuție a trecut peste el. "Dar vârfurile negre ale filamentelor celulare?!" a zis atunci unul din ajutoarele lui, ca pentru a-l feri pe Marele Măcelar de o eroare care l-ar discredita. Nu, vârfurile negre ale filamentelor au altă semnificație!" i-a răspuns acela, și fi-fi-fi, și ti-ti-ti, a început să-i explice cauza fenomenului. Ajutorul său însă păstra mai departe pe chip
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
cuvânt de onoare că aveau să fie Înapoiate În stare perfectă). Până la urmă, Însă, tot se lăsă cu bătaie. „Tu cât ai Împins, mă, de ți-a dat zece zile? Ce face tac’-tu, de unde are atâția bani? E chelner, măcelar, șef de alimentară?” Întrebă invidios un rămas. Cel agrăit răspunse ocolitor: „E pe pizda mă-tii, aia e, ce te fute grija?”. „Păi, mă fute, că eu n-am avut decât o hârtie de cincizeci și n-am căpătat nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vandalizată de cei care nu Înțeleg rolul nobil al presei Într-o societate democratică, ați fi aflat destule lucruri: domnul Primar și-a achiziționat o bicicletă nouă, cu zece pinioane și trei foi de angrenaj; armăsarul Canafas, scăpat de cuțitoaiele măcelarilor, a fost zărit zburdând ca un cârlan În Codrul tăcut de la Miazănoapte, Înconjurat de un harem de ciute - să-i fie de bine și la mai mare!; consilierul local de sorginte bolșevică - l-am numit aici pe domnul Untură-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe un ton defensiv. Dintr-odată mi-am dat seama. — Și-a făcut un tatuaj, am exclamat eu. De asta a leșinat? Ce fătălău, m-am gândit disprețuitoare. Gaz a deschis ochii clipind des din gene. Nenorocitul ăla era un măcelar, a croncănit el. M-a torturat. M-am mai uitat o dată la mâna lui - „ASSS“ —Ce voiai să-ți facă? l-am întrebat. —Să-mi tatueze numele celei mai grozave trupe din tot universul cunoscut. — Dar cu ASSS ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu lucrări de referință, ca să caute termenul „insulină“ în farmacopee. Știa cumva vag că asta era singura otravă nedetectabilă. La ora două fără cinci minute, la fel de nedumerit ca și înainte, coborî la sala 752 pentru a dezvolta sensibilitățile celor cincisprezece măcelari din primul an, numiți pe orar „Anul I Carne“. Ca de obicei, elevii au întârziat și-au venit băuți. Am băut în sănătatea lui Bill, îi spuseră ei la două și zece, când se târâră înăuntru. — Chiar așa? întrebă Wilt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
e în pădure, începu Wilt, abătându-i de la discuția legată de ce băuse Bill de ziua lui. Mai întâi se întinse după un burete și șterse de pe tablă un desen cu o diafragmă. — Aia e marca domnului Sedgwick, spuse unul dintre măcelari. El turuie tot timpul despre mijloace anticoncepționale și chestii din astea. E obsedat de fază. — Obsedat de fază? întrebă încrezător Wilt. — Da, știți dumneavoastră - de controlul nașterilor. Oricum, parcă era catolic, nu-i așa? Iar acum, că nu mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
din ce tabără judeci lucrurile, zise un flăcău cu perciuni. Wilt reveni cu greutate la împăratul muștelor. Citise deja de vreo două sute de ori bucata aia. — Așa că Piggy intră în pădure, începu el... dar se văzu întrerupt de un alt măcelar, care se vedea limpede că îi împărtășea aversiunea pentru necazurile lui Piggy. — Efectele nasoale ale pilulei se simt numai dacă folosești din alea care conțin mult estrogen. — Asta-i foarte interesant, comentă Wilt. Estrogen. S-ar zice că știi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
în celula lui. Cel puțin de data asta spusese adevărul, iar dacă Flint nu-l crezuse, nu era vina lui. Inspectorul era cel care îi pretinsese o mărturisire, iar el îi oferise una prin bunăvoința elevilor de la I Carne, ucenicii măcelari care își petrecuseră atâtea din orele de Studii Liberale explicându-i procedurile de producție de la fabrica de mezeluri Sweetbreads și care chiar îl duseseră o dată acolo într-o după-amiază, ca să-i arate cum funcționau toate. Dragii de flăcăi! Și cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Dacă vrei să știi de ce-i o enciclopedie ambulantă, du-te și-l întreabă singur! Sergentul Yates ieși din birou și reveni după cinci minute. — întâi Carne, îl informă el enigmatic. — De ce întâi carne? — Anul I Carne. O clasă de măcelari cărora le preda. L-au dus să vadă și el fabrica. — Iisuse! exclamă Flint. Oare există cineva căruia porcul ăsta prăpădit să nu-i fi predat nimic? — Zicea că a fost ceva foarte instructiv. — Yates, fă-mi, te rog, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nu doar niște pagini cu cuvinte moarte? Poate ea să facă diferența dintre vlăstarii de orez și buruieni? Ce-ar putea fi mai ușor decât să fii un șoarece de bibliotecă? E mai greu să înveți să fii bucătar sau măcelar. O carte nu are picioare, o poți deschide sau închide oricând. Un porc are picioare care pot să fugă și glas care poate să guițe. Măcelarul trebuie să-l prindă și să-l omoare. Bucătarul trebuie să facă să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fii un șoarece de bibliotecă? E mai greu să înveți să fii bucătar sau măcelar. O carte nu are picioare, o poți deschide sau închide oricând. Un porc are picioare care pot să fugă și glas care poate să guițe. Măcelarul trebuie să-l prindă și să-l omoare. Bucătarul trebuie să facă să aibă un gust delicios carnea rău mirositoare. Astea sunt talente adevărate. Ce e Fairlynn? Se joacă în școala gândurilor doar pentru că o lăsăm... Ea se alintă sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ale unui imens consum interior. Prințul era cu totul singur între interesele mai multor imperii, într-o lume în care înțelegerile de pace ajungeau repede să motiveze acțiuni de război, într-o Europă din care Napoleon hăcuia cu nepăsarea ultimului măcelar, în vecinătatea unei Rusii șirete care știa să tragă foloase din orice, călcând peste orice, și a unui Imperiu Otoman slăbit, consumat de lupte și intrigi interioare, vulnerabil, supus influențelor, temător și prost informat; o lume care îndura neputincioasă duplicitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
împlinesc nouăzeci de ani, continuă. Și din „Marea Caravană“ n-a rămas nimic. — Cum te-ai lecuit de oftică? vru să știe Gacel. Băiatul meu cel mare și prima mea soție au murit de asta. M-am înțeles cu un măcelar din Tombuctu, răspunse bătrânul. Am lucrat un an pe degeaba la el și, în schimb, m-a lăsat să mănânc carnea crudă de la cocoașele tuturor cămilelor pe care le tăia - zâmbi amuzat. Mă îngrășasem în așa hal că arătam ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
comunității primitive. De câte ori, la Annapolis, În jurul inevitabilului curcan de sărbători, tata și mama n-au evocat cu emoție bucata de trompă de elefant pe care o Împărțiseră În seara Noului An parizian, cumpărată cu patruzeci de franci livra de la Roos, măcelarul englez de pe bulevardul Haussmann! Tocmai se logodiseră, trebuia să se căsătorească peste un an, războiul le nășise fericirea. „De la sosirea mea la Paris, Își amintea tata, luasem obiceiul să mă duc dimineața la Café Riche, pe Boulevard des Italiens. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
modești. Nu se tocmeau niciodată la preț, nici n-aveai de ce te tocmi, prețurile erau și așa foarte mici. Din piața de pește, mirosul se revărsa peste cartierul din jur, iar din piața de legume și carne răsunau sâmbăta chemările măcelarilor și ale precupeților ce vindeau legume. Meșteri de tot felul mergeau agale pe străzi, oferindu-și în gura mare serviciile: instalatori, spălătorese, geamgii, zugravi. Dacă părăseai străzile principale și intrai în adâncul cartierelor, te aflai cel mai adesea în locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nu există bunăstarea stupului. Altfel spus, fără vicii private nu există virtuți publice. În orice caz, am putea spune că economia se naște în momentul în care Adam Smith preia această contradicție și o definește ca mecanism al „bunăstării națiunilor”. Măcelarii sau brutarii săi nu vor decît să „sprijine producția domestică”, mînați de interese private și egoiste, dar, procedînd astfel, ei produc și asigură bunul public, necesar tuturor - și o fac într-un mod mult mai sigur și eficient decît dacă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
perete și forfota de la etaj, unde știam că se vinde miere. Despărțite de incinta halei, se aflau mai într-o parte culoarele nesfârșite ale măcelăriei. Mă fascinau jumătățile de porc, ciosvârtele de vită care atârnau de aproape în fiecare cârlig, măcelarii în halate pline de sânge care nu mai pridideau retezând cu satârele țeste de miel, din care scoteau creierii lăptoși, sau tăind bucăți groase de mușchi. Jupuite, cu ochii holbați, ai căror globi erau plini de vinișoare, oile zăceau spintecate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
uitat în mnemotecă, / Un semn de carte tace n piruetă... Dar, în fenomenologia poeziei, risipită de-a lungul volumului, Ontopoema este, în același timp, delirul subcuantic, declanșat prin intervenția transcendentului, remodelat la rându-i de imaginația poetului (Zeii canibali, îngeri măcelari), într-un univers dominat de toposuri străvechi, peste care guvernează etern femeia, prin postura ei de trofeu sau de fruct interzis. În privința procesului de creație, acesta presupune mereu cazna, suferința: În chinuri renaște murind epopeea - / Geme Memoria Lumii Pangeea. Chiar
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pe care le pot avea aici, în casa asta de țară, și din puținul pe care îl am. Iar după ce am mâncat mă înapoiez la han; aici îl găsesc de obicei pe hangiu, și tot aici se mai află un măcelar, un morar, doi lucrători la cuptoarele de cărămizi. Cu aceștia îmi pierd vremea prostește tot restul zilei, jucând cărți sau dând cu zarurile, și între noi se iscă nenumărate certuri și supărări, cu vorbe urâte și fără de sfârșit; iar de
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
cu atâta zel. E imposibil să fi gândit așa. Cine era ființa aia jalnică? Sinele era o gloată, o poteră instabilă, improvizată. Acesta era subiectul prelegerii de azi și al tuturor prelegerilor pe care le ținuse de când îl cunoscuse pe măcelarul lui dărâmat din Nebraska. Nu există sine fără autoamăgire. La două scaune de grecul cu păr lucios stătea femeia din anul ăsta pe care evitase să o privească. În fiecare an, femeile astea veneau și plecau, mereu mai tinere. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
slănina de pe un purcel pe care-l cumpărase. „De ce Dumnezeu l-ai cumpărat?“ - am strigat. Of, of, dragul mamei, ce risipă, ce cheltuială! cum i-am spus și lui, dacă nu eram eu, cheltuia și ultimul ban ca să umple buzunarele măcelarilor și cîrciumarilor. Nu putea să le țină piept, Înțelegi! „De ce, măi omule, ce te-a apucat să faci una ca asta?!“ Aveam În cămară șuncă și slănină cumpărată de el, șase hălci de șuncă afumată, și acum mă pomenesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mai vii și mai curate decît realitatea, și o tînără blondă, înaltă și frumosă stătea înclinată în ele, uneori nud, alteori îmbrăcată. Fata însăși, mai preocupată și mai neglijentă decît în portrete, stătea lîngă ușă cu un șorț pătat de măcelar. Cu o pensulă mică, adăuga frunze la reprezentarea copacului de dincolo de fereastră, dar se opri, arătă spre marginea tabloului și-i spuse lui Lanark: — E acolo. Da, apropie-te, apropie-te, se auzi o voce. Lanark se duse după tablou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Apoi s-a consolat, n-a mai plâns, a născut o fetiță, Ana, pe care a început s-o iubească nebunește. Pe la vreo opt ani însă, când Ana se juca cu mingea pe stradă, s-a apropiat de ea un măcelar, un maniac care dădea târcoale copiilor, tulburat din când în când de dorințe monstruoase. A ademenit-o să-i arate o jucărie acasă la el, a violat-o, schingiuind-o, după care a lăsat-o mai mult moartă decât vie
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vie în stradă. Cât timp a mai sperat că fetița va trăi, Mefista nu s-a mișcat de la spital, deși aflase de la Ana totul. De cum a înmormîntat-o însă, a început să dea târcoale măcelăriei. Până la urmă s-a culcat cu măcelarul și l-a omorât în somn cu un satâr. A fost găsită dimineața, nebună, cântând lângă o baltă de sânge în care zăcea cadavrul... Dacă Mefista n-ar fi fost nebună, m-aș fi îndrăgostit probabil de ea. Chipul plin
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
E o crimă oribilă ceea ce vi s-a întâmplat. —Vărul meu. Eu sunt Sari Aweida. —Spuneți-mi. Lucrați și dumneavoastră în piață? Da, da. Toți lucrăm în piață. De mult ani. Mult ani. —Și ce faceți? Eu vând carne. Sunt măcelar. Și fratele meu, el vând batic, pentru cap. Keffiyeh. Știi ce e keffiyeh? — Da, știu. Spuneți-mi, vă numiți toți Aweida? —A, da. Da, suntem toți Aweida. Familia Aweida. —Spuneți-mi. E cineva din familia dumneavoastră care vinde obiecte vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]