4,285 matches
-
secole (el nu mă vizitează de ani buni, din cauza lui Țiți Mițura, care a scornit tot felul de mizerii, de insinuozități pe seama noastră). Nici nu mi-e sete, nici foame nu-mi este. Trăiesc În mijlocul unei mari disperări, care mă macină tot mai adânc. Deschid șifonierul și privesc hainele Melaniei. Le mângâi cu o mână tremurătoare. Parfumul lor Îmi recreează imaginea părului ei bogat, a corpului ei divin. Deschid și ușa din stânga șifonierului. Sacoul meu gri-cenușiu și pantalonii mei bej sunt
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
porți aparent deschise, fără interdicția de a intra una în curtea celeilalte, dar în fapt erau țintuite în pragul acestora, fără putința de a se edifica dacă dincolo de gard cresc flori sau spinii unor îndoieli. Această stare de neliniște le măcina fiecare clipă a existenței. Voiau cu tot dinadinsul să deschidă toate ușile zăvorâte, mai ales că, în ultima perioadă, întâlnirile lor fuseseră sporadice. * Își propuseră, fiecare în sinea sa, să reediteze acea discuție marcată de atâtea incertitudini. Plutea în aer
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Olgăi să ne pregătim de nuntă!? Bietul de el! Își spuse Alex sieși. Tot așa de bine mă puteam afla eu în postura lui. Dar cum să-i mărturisească acestui tânăr atât de convins de cucerirea sa câte îndoieli îl măcinau pe el în acele momente!? Este bine știut că în asemenea situații nu se dau sfaturi. - Dacă nu vă deranjează, urmă Tony bine dispus, aș îndrăzni să vă propun să luați parte la celebrarea căsătoriei noastre, ar fi și pentru
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ea și Alex și acum, una și mai adâncă între ea și Ina. Am coborât în mine până la ultima treaptă își spuse sieși, odată ajunsă aici, mă întreb ce urmează acum? Atunci nu intuise dimensiunea urmărilor ce aveau să-i macine ființa și că în ea se născuse, sub imperiul întunericului ce o domina, o altă Olgă. Reflecta adesea că o dată cu părăsirea casei lui Alex, fusese aruncată la marginea nopții. Pașii o duceau spre o lume a întunericului cu nedeslușiri ce
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
zori și se privi în oglindă. Era neras, îngrijorat de unele probleme la care încă nu găsise răspuns, dar își zise cu un zâmbet nedeslușit: Am îmbătrânit! Sunt tată, băiatul meu a împlinit o zi... Ei, băiete, altă făină se macină de acum la morile tale! Viața e ca o apă curgătoare: chiar dacă apar unele obstacole, nu poate fi oprită în loc. Trecând prin filtrul minții, această lege nescrisă a pământului, Olga ținu să-i declare Inei că a fost, este și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
o restabilire a stării generale și i-ar readuce pofta de viață. Olga găsea ca soluție salvatoare să fugă, să se ascundă în ea ca nimeni să nu-i poată vedea fața și sufletul năpădit de multele neliniști care-i măcinau întreaga ființă. Timp de aproape două săptămâni, după această discuție, Ina n-o mai întâlni pe Olga. Nu-și putea imagina ce se întâmplase. Află curând însă, întâmplător, că aceasta plecase în concediu, la Predeal. În ziua plecării Olga, nici
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
singurătatea?, își spuse ea. Deodată însă, îi veni o idee ca un colac de salvare aruncat într-o apă adâncă unui naufragiat, un fel de eliberare: să însereze în jurnalul său, spre neuitare, măcar câteva crâmpeie din frământările ce-i măcinaseră liniștea din ultima vreme. Poate n-ar trebui să mă grăbesc, dar nu pot accepta ideea că aș putea vreodată să-l împart pe Alex cu o altă femeie, își spuse ea, căutând să tempereze, poate chiar să temporizeze povara
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de dincolo... - Părinte, ce părere aveți, ar fi înțelept să o chem pe cea căreia i-am pricinuit răul pe care vi l-am mărturisit, necugetata mea faptă? Preotul stătu o clipă în cumpănă. Simțea că îngrijorările acestei femei îi măcinau încă cele mai ascunse fibre ale conștiinței, dar nu avea chemarea de a fi pus în postura de judecător. El, ca slujitor al Domnului, o dezlegase de păcat și, pentru a-i da a înțelege acest lucru, căută să se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
a rupt sufletul pierderea lui, îți dai seama!? Într-o clipă de străfulgerare, Olga își aminti că voise să o anunțe pe Ina de pierderea copilului și că în același timp intenționase să-i facă și acea mărturisire care îi măcina ființa. Dar renunțase în ultima clipă și, când era gata de a pune plicul la poștă, se răzgândise și rupsese scrisoarea; așa că Ina nu avea de unde să știe de moartea lui Petrișor. Olga făcu o pauză. Se vedea că fiecare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
este fetița ta care are nevoie de mamă. Olga pară cu greu insistențele Inei de a deplasa discuția pe alte fronturi de interes, și formulă un răspuns ambiguu: - Între binele pe care mi-l dorești tu și răul care mă macină este o mare prăpastie, Ina, draga mea! Pe scurt, soțul meu își îneacă amarul în alcool. Așa cum ți am mai scris, nu-l văd cu săptămânile, probabil are altă casă, dacă n-o fi având mai multe... N-a fost
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
motocicleta, autoturismul, avionul, vaporul, trenul și toate celelalte mijloace de locomoție pe care omul le-a inventat pentru a-și ușura deplasarea dintr-un loc în altul, au ajuns să fie, de multișoară vreme, arme - armele unui război perpetuu, care macină, încet dar sigur, viețile a milioane și milioane de pământeni. Urmașii acelorași, care, prin trudă, tenacitate și talent, au dorit să-și facă viața mai ușoară și mai frumoasă, mai lesne de suportat vicisitudinile ei. Lumea, zicea un oarecare înțelept
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
căsătorie fuseseră aproape încheiate. În perioada de timp ce mai rămăsese nu mai era aproape nimic de finisat. Aveau casă; aveau masă; aveau servicii sigure și stabile; dispuneau de o incomparabilă poftă de viață. Criza din lume, marile probleme care măcinau viața a milioane de persoane, de aici și de aiurea, pentru ei, nu existau. Le cunoșteau numai din presă și din restul mijloacelor mas-media. Îi dureau și pe ei, sufereau și ei precum întreaga lume simțită, dar, neavând cum să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
dantr-un nemeritat con de umbră ( scriitoarea a avut un antemergător, regretatul Dumitru Chirilă de la Familia din Oradea). Aproape că nu este eseu În volum care să nu te tușeze printr-o judecată inteligentă : despre Cehov ( „un rău fără nume, urîtul, macină sufletele eroilor lui”), despre lectură („ singura mea mare iubire de nezdruncinat, care crește În timp, sporește frumos, și mă Îmbogățește, e cea pentru cărți”), despre bărbatul adevărat („cel care are talen tul de a renunța sau de a suporta cu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cât mai atent: "Dragul meu", începu mieros decanul, "știi ce simpatie, adică ce zic eu simpatie, prietenie, da, ăsta-i sentimentul ce-l am față de dumneata. În multe privințe îmi ești chiar ca un fiu... Spune-mi ce frământări te macină!" Din păcate, nu pot să vă spun nimic, domnu' decan. Mai ales aici..." "Mai ales aici?", se tulbură și mai tare moșul. "De ce? Aici nu ne aude nimeni", se prefăcu încrezător domnul academician, însă uitându-se deodată în toate părțile
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
băiete, nu glumă!), că altundeva n-ai unde, și mai apoi, convins că nu vei fi strivit ca un șobolan, de tavanul tunelului, să mergi cumva mai departe. Ce zici? Poate vom reuși amândoi într-o zi. Pe Gerard îl măcina începând din acel moment, curiozitatea: unde ar fi ajuns după ce ar fi trecut, ca prin absurd, de camera sepulcrală care se poate vedea printr-o crăpătură, abia-abia. - Tunelul acesta comunică cu cel în care ajungi dacă te cobori pe ușa
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ca inșii a căror Îmbrăcăminte de piatră fuseseră cândva, coborându-și Învinse de vârstă umerii, scorojindu-și fațadele cu fiecare ploaie, primind ridurile plantelor agățătoare și cataractele ferestrelor murdare. Cu fiecare bucată de țiglă căzută, cu fiecare cutremur care le măcina fundația, cu fiecare inundație care le stârnea șiroaie de lacrimi, priveau bărboase prin ochelarii ferestrelor, ca și cum și-ar fi pierdut și ele ultima speranță. Turnurile de sticlă și metal dinspre centru Îmbătrâneau demne și opace, asemenea afaceriștilor care scrutaseră Îndelung
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
viața: versiunea Windows Armageddon, cu pachetul antisingurătate VirtualEve inclus. „De astăzi, nu vei mai fi singur niciodată“, „Fericirea e la un clic distanță“, „Configurează-ți perechea!“ Reclamele Îmi loveau timpanele așa cum valurile Își proptesc umerii lichizi În falezele de piatră, măcinându-le până la prăbușire. Ca și cum aș fi avut un ghioc lipit de ureche, auzeam permanent avantajele Evelor plăsmuite față de cele durate În carne și os: nu vorbesc ore În șir la telefon, nu sunt veșnic nemulțumite sau geloase, nu-și supun
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Alecsandri, jelaniile străbătute de un paradoxal fior mobilizator, la Goga, cîntecele de vitejie ale lui Coșbuc dau tonalitățile unei veritabile fanfare literare. Între muzica de tobe și cea de clavir, între bubuitură și strangulare scîrțîită, numai bună de întins nervii măcinați de ploi, depresii, astenii, singurul intermezzo liric îl asigură, bunăoară, Șt. O. Iosif, cu niște muzici pastorale, de talăngi și tilinci, de buciume și de tulnice. Oricum, nimic mai mult decît un decor. Muzica își cîștigă o glorie trecătoare și
Sunetul muzicii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9194_a_10519]
-
răspunde această acută manifestare a cultului morților. Centenarul este și mai mult și mai puțin decît un bilanț; e o răfuială.[...] O sută de ani - evident, cifra nu are virtuți fatidice, dar se impune prin rotunjimea ei comercială - izbutesc să macine, să fărîme și să uniformizeze.[...] Un centenar e o lichidare.[...] Centenarul consumă și epuizează.[...] Centenarul unei opere este ciopîrțirea ei.[...] Totul se face cu o minuțioasă exactitate, cu o dezolantă precizie de birocrat, cu o grabă febrilă, care pare să
Centenar Sebastian - Departe și aproape by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9211_a_10536]
-
în lături de la nimic. A ajuns în fruntea Academiei s-a înconjurat de-o pleiadă de yes-men-i, a semnat cele mai incredibile pacte cu indivizi care, pe vremuri, i-au provocat, cu siguranță, greață. A lăsat drept moștenire o Academie măcinată de conflicte, în care continuă să se lăfăie tot felul de nulități. Astăzi, în fruntea Institutului "G. Călinescu", perpetuează aceleași metehne. Chiar lucrurile bune pe care le-a făcut s-au înecat în spermanțetul unei aroganțe ireductibile, în mijlocul căreia trona
Abuzul ca bumerang by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9223_a_10548]
-
a nimica, o farsă deprimant de hazlie; pînă cînd firul zilelor pe furiș se subție; și anii se măsor În secunde. Adio, adio și n-am cuvinte...; bună sau rea, viața merge-Înainte; rămas-bun celor buni și la fel celor răi, măcinați de păcate; Încă un suflet smerit se ridică la cer; printre dealuri domoale și văi cu pajiști curate; spre Înverzite cîmpii cu rîuri de miere și lapte; unde nu-i Întristare, nici supărare, și toate suferințele pier. Adio, adio și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
bani îmi venea să strig, dacă pierdeți și șansa asta atunci vă puteți lua adio pentru totdeauna de la orice schimbare, cînd simt că mulțimea începe să se miște la unison de parcă era un mușuroi imens de furnici care se dezintegrează măcinat de o forță exterioară. Astea sînt niște grupuri dubioase, i-am făcut un semn lui Dendé, dar nu știu dacă m-a observat, cred că-l luase deja fluxul care ne împingea dintr-o parte în alta fără voia noastră
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
care-și făcuseră un scop în viață din ideea de onoare, curaj sau onestitate. Și, curios, tocmai acestora nu le-a ieșit niciodată. Cei care urmăresc cu încăpățînare o anumită țintă o fac doar din cauza unui complex ascuns care-i macină continuu, și nu din alte considerente, cum s-ar părea la prima vedere. Ne-am dat și noi seama că nu era decît o joacă, îi întrerupe Gulie șirul gîndurilor, dar voiam să o lungim cît mai mult posibil, mărturisește
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o curețe de frunze. — Ciudat, zice Dendé, nu mi-am închipuit că Echinoxiul de Toamnă o să ne prindă tot pe poziții. Timpul nu e defel galanton cum credea cardinalul Mazarin pe vremea Regelui Soare, dar nici ca un dinte care macină totul cum spunea poetul Wieland puțin mai tîrziu, parafrazînd impresia lui Shakespeare din Măsură pentru măsură. Pînă nu demult, reia Bătrînul cu gîndul la traducerea din maghiară a episoadelor din Cronica unei zile însîngerate, credeam că băieții ăștia au o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să scape de obsesiile Bătrînului care-l urmăresc ca niște fantome. — Problema e că n-ai de unde să știi niciodată ce e-n mintea lor cu adevărat, reia Roja, asta l-a dat gata și pe Bătrîn, și asta îl macină încă și acum. — Gol, zero, bate vîntul, imaginați-vă niște cearșafuri albe agățate la uscat pe o pajiște întinsă cît vezi cu ochii. Așa e mintea unei femei, e de părere Curistul, fîl-fîl, fîl-fîl, face vînt cu palmele ca să se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]