2,194 matches
-
Acasa > Poezie > Familie > TE STINGI DE DOR MĂICUȚĂ Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 252 din 09 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Te stingi de dor măicuță în casa-ntunecată Demult e gata gazul și feștila, Te ține-n viață doar Dumnezeu cu mila, Și gândul tău la viața de-altădată. Unde-ți sunt pruncii ce-ți erau lumina Când alergai din zori și până în seară, Ca să
TE STINGI DE DOR MĂICUŢĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367167_a_368496]
-
te ridici, că bun e Dumnezeu Visezi c-ai tăi copii ți-or trece iarăși pragul. De lacrima-ți vărsată e ud până și gândul Dar poarta ți-o deschide doar ploile și vântul. Referință Bibliografică: Te stingi de dor măicuță / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 252, Anul I, 09 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
TE STINGI DE DOR MĂICUŢĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367167_a_368496]
-
i le spăla, Cu părul i le usca... Și prin jalea glasului Ea îi spunea Domnului: Bis: - „Doamne bun, iubit și sfânt, Nu mă ține pe pământ! Du-mă la iubitul meu, De viață nu-mi pare rău, Numai de măicuța mea Că suferă ca și-a Ta. Numai mamă să nu fii... Să duci dorul la copii." Bis: Referință Bibliografică: ÎN VINEREA PAȘTELUI (ASCULTĂ PE YOUTU.BE) / Marin Voican Ghioroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1943, Anul VI, 26
ÎN VINEREA PAȘTELUI (ASCULTĂ PE YOUTU.BE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368682_a_370011]
-
la putere. Totuși, nu l-a uitat niciodată pe Dumnezeu, căutând să respecte legile creștine și să trăiască în perfectă armonie cu Divinitatea. Ultimii șase ani de viață, și i-a inchinat întru totul lui Dumnezeu, călugărindu-se. A devenit măicuța (sau sora) Zoe Benedicta. Acești ani i-a trăit retrasă in căsuta ocrotită de „codri de aramă” și în „mândra glăsuire a pădurii de argint” de la Mănăstirea Văratec din Moldova. Acolo și-a luat cu dânsa cele mai dragi cărți
„THE GREAT DAME OF ROMANIAN LITERATURE” de GEORGE ROCA în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363710_a_365039]
-
de argint” de la Mănăstirea Văratec din Moldova. Acolo și-a luat cu dânsa cele mai dragi cărți din bibiloteca personală de la București. Înainte de a se înălța la ceruri, a donat toate cărțile sale mănăstirii, puținele lucruri personale le-a lasat măicuțelor de la Văratic. Verigheta de căsătorie a dat-o tot Mănăstirii Văratic, iar cea a soțului Catedralei Sfântul Ioan din Suceava, pentru a se auri obiectele de cult religios. Dorința domniei sale de a fi îngropată la Putna, acolo unde se află
„THE GREAT DAME OF ROMANIAN LITERATURE” de GEORGE ROCA în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363710_a_365039]
-
unui prieten 8:„... când veți fi în restriște și indoială, când veți avea suferință și boală, necaz sau bucurie, aprindeți o lumânare, o singură lumânare și pentru sufletul lui Mihai Eminescu.” Eu zic să aprindem o lumânare și pentru sufletul măicuței Benedicta, căci sfat din sfat și dar din dar... se face rai! George ROCA Sydney, Australia 2000-2013 [1] Regretatul meu dascăl, Aurel-Dragoș Munteanu, distins scriitor, intelectual, om politic și diplomat (fost ambasador al României la ONU și mai apoi în
„THE GREAT DAME OF ROMANIAN LITERATURE” de GEORGE ROCA în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363710_a_365039]
-
tot anul pe cine ca să boteze. se gândeste-atunci băiatul ce-un frătiuț și-ar fi dorit văd ca încearcă des popa însă nu i-o reușit. hotărî de-aici nainte neavând alta de-ales chiar el ca să cheme popa la măicuța lui mai des. Referință Bibliografică: Bunele creștine / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 230, Anul I, 18 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
BUNELE CREŞTINE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364745_a_366074]
-
tău, ce spune?”. Apoi deslușesc șoaptele rostite de mama sa, rămasă singură, care, în credința ei nestrămutată, speră ca Tatăl ceresc să-i trimită feciorul acasă: „Băiatul meu, te rog, spune!/ Cum o duci singur în lume?/ Spune-i la măicuța ta,/ Cum e-n țara altuia?/ Doina cine ți-o mai cântă,/ Inima cine-ți ascultă?/ De-acasă când ai plecat,/ Durere-n urmă-ai lăsat,/ Toți vecinii te doresc, / Fetele mi te iubesc,/ Și mă-ntreabă fiecare,/ Dacă ai
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
izbucnește-n strigăt, iar în finalul pasajului, armonic (irizări de curcubeu care săruta apoteotic apa Nistrului și a Tisei) și ne dă semnalul unei apropiate bucurii când Gigi (așa-i spuneu părinții maestrului Gheorghe Zamfir) își va putea îmbrățișa mama. „Măicuță, nu plânge, mult nu va dura,/ Ai să vin la tine, mai rabdă puțin!/ Dumnezeu cel drept ... mă va ajuta:/ Vom sta împreună, n-oi mai fi străin”. Un tremolo duios, tril de pasăre măiastră, reia naiul care plânge odată cu
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
Vrăjitul nai acompaniază corul. Note seducătoare spun cu nostalgie despre lupta pe care o duc cei înstrăinați de țară ca să arunce lanțurile singurătății: „Românul care-și iubește/ Plaiul, portul și limba,/ Dor și numai dor!.../ Fericit e că trăiește,/ Alături de măicuța.../ Și se afă-n țara sa!” Îl privesc și-l admir ca pe un drag fratele gorjan, și-mi dau seama că ar fi în stare să-și dea viața pentru un sunet, fiindcă știe foarte bine și este conștient că
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
de mălai sau de grâu din vechea băcănie, (dar au găsit numai un sac de grâu!) Prin melodia acestei doine de adâncă trăire sufletească, artistul lasă naiul să cuvânte: „Taică bun, rouă de flori/ Pe narcise și bujori, of!/ Și măicuța mea frumoasă,/ M-am întors din nou acasă./ Tăicuță, ieși în pridvor/ C-a venit al tău fecior./ Măicuță, rază de soare,/ Petale de lăcrimioare/ Azi vă cânt și vă doinesc,/ Căci din suflet vă iubesc!” Doina de jale (combinație
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
doine de adâncă trăire sufletească, artistul lasă naiul să cuvânte: „Taică bun, rouă de flori/ Pe narcise și bujori, of!/ Și măicuța mea frumoasă,/ M-am întors din nou acasă./ Tăicuță, ieși în pridvor/ C-a venit al tău fecior./ Măicuță, rază de soare,/ Petale de lăcrimioare/ Azi vă cânt și vă doinesc,/ Căci din suflet vă iubesc!” Doina de jale (combinație unică dintre nai și orgă) creație de geniu, folosită pentru prima dată în arta muzicală de către maestrul Gheorghe Zamfir
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
lacrimi i le spăla, / Cu părul i le usca ... Și prin jalea glasului/ Ea îi spunea Domnului:/ - „Doamne bun, iubit și sfânt,/ Nu mă ține pe pământ!/ Du-mă la iubitul meu,/ De viață nu-mi pare rău,/ Numai de măicuța mea/ Că suferă ca și-a Ta./ Maica Precesta- zicea: Numai mamă să nu fii ... Să duci dorul la copii.” Din nou, pe ecranul memoriei mi se derulau fantastice priveliști... care veneau din vremi necunoscute, cu freamăt de codru, susur
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
tău, ce spune?” Apoi deslușesc șoaptele rostite de mama sa, rămasă singură, care, în credința ei nestrămutată, speră ca Tatăl ceresc să-i trimită feciorul acasă: „- Băiatul meu, te rog, spune!... Cum o duci singur în lume?/ Spune-i la măicuța ta, / Cum e-n țara altuia?/ Doina cine ți-o mai cântă,/ Inima cine-ți ascultă?/ De-acasă când ai plecat,/ Durere-n urmă-ai lăsat,/ Toți vecinii te doresc, / Fetele mi te iubesc,/ Și mă-ntreabă fiecare,/ Dacă ai
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
izbucnește-n strigăt, iar în finalul pasajului, armonic (irizări de curcubeu care săruta apoteotic apa Nistrului și a Tisei) și ne dă semnalul unei apropiate bucurii când Gigi (așa-i spuneu părinții maestrului Gheorghe Zamfir) își va putea îmbrățișa mama. „Măicuță, nu plânge, mult nu va dura,/ Ai să vin la tine, mai rabdă puțin!/ Dumnezeu cel drept... mă va ajuta:/ Vom sta împreună, n-oi mai fi străin”. Un tremolo duios, tril de pasăre măiastră, reia naiul care plânge odată cu
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
Vrăjitul nai acompaniază corul. Note seducătoare spun cu nostalgie despre lupta pe care o duc cei înstrăinați de țară ca să arunce lanțurile singurătății: „Românul care-și iubește/ Plaiul, portul și limba,/ Dor și numai dor!.../ Fericit e că trăiește,/ Alături de măicuța.../ Și se afă-n țara sa!” Îl privesc și-l admir ca pe un drag fraete gorjan, și-mi dau seama că ar fi în stare să-și dea viața pentru un sunet, fiindcă știe foarte bine și este conștient că
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
de mălai sau de grâu din vechea băcănie, (dar au găsit numai un sac de grâu) Prin melodia acestei doine de adâncă trăire sufletească, artistul lasă naiul să cuvânte: „Taică bun, rouă de flori.../ Pe narcise și bujori, of!/ Și măicuța mea frumoasă,/ M-am întors din nou acasă./ Tăicuță, ieși în pridvor/ C-a venit al tău fecior./ Măicuță, rază de soare,/ Petale de lăcrimioare!.../ Azi vă cânt și vă doinesc,/ Căci din suflet vă iubesc!” Doina de jale (combinație
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
doine de adâncă trăire sufletească, artistul lasă naiul să cuvânte: „Taică bun, rouă de flori.../ Pe narcise și bujori, of!/ Și măicuța mea frumoasă,/ M-am întors din nou acasă./ Tăicuță, ieși în pridvor/ C-a venit al tău fecior./ Măicuță, rază de soare,/ Petale de lăcrimioare!.../ Azi vă cânt și vă doinesc,/ Căci din suflet vă iubesc!” Doina de jale (combinație unică dintre nai și orgă) creație de geniu, folosită pentru prima dată în arta muzicală de către maestrul Gheorghe Zamfir
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
lacrimi i le spăla, / Cu părul i le usca.../ Și prin jalea glasului/ Ea îi spunea Domnului:/ - „Doamne bun, iubit și sfânt,/ Nu mă ține pe pământ!/ Du-mă la iubitul meu,/ De viață nu-mi pare rău,/ Numai de măicuța mea/ Că suferă ca și-a Ta./ Maica Precesta- zicea:„ Numai mamă să nu fii.../ Să duci dorul la copii.” Din nou, pe ecranul memoriei mi se derulau fantastice priveliști... care veneau din vremi necunoscute, cu freamăt de codru, susur
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
tău, ce spune?” Apoi deslușesc șoaptele rostite de mama sa, rămasă singură, care, în credința ei nestrămutată, speră ca Tatăl ceresc să-i trimită feciorul acasă: „- Băiatul meu, te rog, spune!... Cum o duci singur în lume?/ Spune-i la măicuța ta, / Cum e-n țara altuia?/ Doina cine ți-o mai cântă,/ Inima cine-ți ascultă?/ De-acasă când ai plecat,/ Durere-n urmă-ai lăsat,/ Toți vecinii te doresc, / Fetele mi te iubesc,/ Și mă-ntreabă fiecare,/ Dacă ai
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
izbucnește-n strigăt, iar în finalul pasajului, armonic (irizări de curcubeu care săruta apoteotic apa Nistrului și a Tisei) și ne dă semnalul unei apropiate bucurii când Gigi (așa-i spuneu părinții maestrului Gheorghe Zamfir) își va putea îmbrățișa mama. „Măicuță, nu plânge, mult nu va dura,/ Ai să vin la tine, mai rabdă puțin!/ Dumnezeu cel drept... mă va ajuta:/ Vom sta împreună, n-oi mai fi străin”. Un tremolo duios, tril de pasăre măiastră, reia naiul care plânge odată cu
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
Vrăjitul nai acompaniază corul. Note seducătoare spun cu nostalgie despre lupta pe care o duc cei înstrăinați de țară ca să arunce lanțurile singurătății: „Românul care-și iubește/ Plaiul, portul și limba,/ Dor și numai dor!.../ Fericit e că trăiește,/ Alături de măicuța.../ Și se afă-n țara sa!” Îl privesc și-l admir ca pe un drag fraete gorjan, și-mi dau seama că ar fi în stare să-și dea viața pentru un sunet, fiindcă știe foarte bine și este conștient că
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
de mălai sau de grâu din vechea băcănie, (dar au găsit numai un sac de grâu) Prin melodia acestei doine de adâncă trăire sufletească, artistul lasă naiul să cuvânte: „Taică bun, rouă de flori.../ Pe narcise și bujori, of!/ Și măicuța mea frumoasă,/ M-am întors din nou acasă./ Tăicuță, ieși în pridvor/ C-a venit al tău fecior./ Măicuță, rază de soare,/ Petale de lăcrimioare!.../ Azi vă cânt și vă doinesc,/ Căci din suflet vă iubesc!” Doina de jale (combinație
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
doine de adâncă trăire sufletească, artistul lasă naiul să cuvânte: „Taică bun, rouă de flori.../ Pe narcise și bujori, of!/ Și măicuța mea frumoasă,/ M-am întors din nou acasă./ Tăicuță, ieși în pridvor/ C-a venit al tău fecior./ Măicuță, rază de soare,/ Petale de lăcrimioare!.../ Azi vă cânt și vă doinesc,/ Căci din suflet vă iubesc!” Doina de jale (combinație unică dintre nai și orgă) creație de geniu, folosită pentru prima dată în arta muzicală de către maestrul Gheorghe Zamfir
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
lacrimi i le spăla, / Cu părul i le usca.../ Și prin jalea glasului/ Ea îi spunea Domnului:/ - „Doamne bun, iubit și sfânt,/ Nu mă ține pe pământ!/ Du-mă la iubitul meu,/ De viață nu-mi pare rău,/ Numai de măicuța mea/ Că suferă ca și-a Ta./ Maica Precesta- zicea: „ Numai mamă să nu fii.../ Să duci dorul la copii.” Din nou, pe ecranul memoriei mi se derulau fantastice priveliști... care veneau din vremi necunoscute, cu freamăt de codru, susur
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]