533 matches
-
narator prin surprinderea peisajului sinistru: Dacă aruncai privirea împrejur, la dreapta și la stânga, vedeai drumul de țară șerpuind spre culme, iară la vale (...) afară de câțiva arini ce stăteau grămadă din jos de podul de piatră, nu zăreai decât iarbă și mărăcini. La deal valea se strâmtează din ce în ce mai mult (...) pe culmea dealului de la stânga spre Ineu, se ivește ici și colo marginea unei păduri de stejar, iară pe dealul de la dreapta stau răslețe rămășițele încă nestârpite ale unei alte păduri, cioate rădăcini
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
luminarea sufletelor și a minților și mai ales iertarea noastră, urmași nedemni ai celor care i-au ucis visurile preoțești. „Vino, frate Mihai, vino, căci fără tine sunt străin ” Oricât de amărât și năpăstuit ar fi omul, oricâte pârleazuri cu mărăcini ar avea de trecut în viață, tot mai găsește puterea și voința de a-și păstra cugetul curat și de a simți cu tot sufletul său valoarea, vocația. Și nu e suficient să simți, să ai conștiința vocației tale, dacă
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
cu folos, prășind cu sapa și cu plugul - cu care Samgar a doborât șase sute de filisteni (Jud 3,31)- spinii și buruienile, pentru ca, fiind tăiate corzile de viță nefolositoare și mlădițele neesențiale ce nu fac rădăcini, după ce au fost scoși mărăcinii, via să producă ciorchini dulci și gustoși. Acei ciorchini care, după ce au fost purificați în teascul răbdării, vor putea fi transferați în crama veșniciei, după ce, asemenea focului, au ars în totalitate răutatea și dragostea răcită a multora, ce vor avea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ceas l-a ridicat pe Sfântul Francisc, un om într-adevăr după inima sa (cf. 1Sam 13,14), o lampă disprețuită în gândurile celor bogați, dar pregătită pentru timpul stabilit, trimițându-l în via sa pentru a curăța spinii și mărăcinii, după ce i-a distrus pe filistenii ce îl atacau, iluminând patria și reconciliind-o cu Dumnezeu, sfătuind-o cu îndemnuri permanente. 3. El, ascultând vocea prietenului ce-l invita din adâncul inimii, s-a ridicat fără zăbavă, a rupt legăturile
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
spunea vlădica Theodosie, nu de moarte să ne fie teamă, ci de înspăimântătorul județ, să nu ajungem la tronul lui Hristos pe căi ocolite. Dacă vrei să ții poteca dreaptă, spunea sfinția sa, ea trece printr-un lăstăriș: de o parte mărăcinii fricii de moarte, iar pe de altă parte florile dragostei pentru Hristos. Așa și eu, când mă apucă frica de moarte, mă uit în partea cealaltă și mă întreb: oare i-am dovedit destulă dragoste lui Hristos? Și uite așa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dragostei pentru Hristos. Așa și eu, când mă apucă frica de moarte, mă uit în partea cealaltă și mă întreb: oare i-am dovedit destulă dragoste lui Hristos? Și uite așa, repede, Constantine, fă ce trebuie făcut, că uite, vin mărăcinii peste tine și nu mai ai timp. Cina a fost scurtă, a doua zi plecau pe drumul întoarcerii spre țară, toți doreau să se odihnească și nu aveau chef de vorbă. Erau obosiți, căci pe la Vlah serai toată ziua s-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a lui Șerban și doamna Ilinca! Ei bine, atunci în fața focului care poleia roșcat toate suprafețele lucii, povestise el cum urcase pe înălțimile Sinaiului. Vorbise și despre felul cum prind viață șoaptele și te-nconjoară din toate părțile, despre florile mărăcinilor neînchipuit de frumoase pe cenușiul pustiei. Constandinul Stancăi era mare logofăt pe atunci, asculta cu buzele rumene întredeschise, cu ochii visători... După mai mulți ani, Constandinul Stancăi, domn fiind, îi spusese cum să se zugrăvească biserica domnească din Târgoviște: „Neică
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Stancăi, domn fiind, îi spusese cum să se zugrăvească biserica domnească din Târgoviște: „Neică Mihai, să le spui meșterilor să nu pună frunze de acant ca la Veneția, ci să se împletească urcându-se spre cer flori și frunze de mărăcini ca cele de le văzuși la Sinai”. Pe nas, oltenește, începuse atunci să îngâne o melodie aidoma celor din cântările muntelui pe care nepotul nu le auzise niciodată. Să fie doar vina lui neica Dinu, marele stolnic, că au uneltit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
icoana Învierii lui Hristos zugrăvită în culori foarte vii era luminată de o imensă candelă suspendată de tavan cu trei lanțuri de argint ciocănit, lanțurile nefiind alcătuite din zale separate, ci dintr-un fel de împletitură de frunze, tulpini și mărăcini imaginând cununa de spini a lui Iisus. — Ia loc, spătare Mihai, și prelatul arată spre jilț, eu o să stau pe laviță; doar o clipă, să-mi iau rucodelia: asta este lucrul de mână recomandat de sfinții părinți pentru călugări. Munca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
șefilor care au luat parte la ea și pe cel al victimelor. Monolitul se ridică în centrul unei rotonde cu opt fețe. Dar totul se transformă în ruine; dâmbul în vârful căruia e făcută construcția e invadat de scaieți și mărăcini; zidurile cedează; îngrăditurile au dispărut; inscripțiile sunt atacate de cuțitul demolatorilor. Rotonda nu mai e decât un grajd unde se refugiază vitele și vagabonzii. Piciorul crucii e înfipt într-un sol înșelător căruia pana noastră refuză să îi dea un
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
ce o află. 15. Păziți-vă de proorocii mincinoși. Ei vin la voi îmbrăcați în haine de oi, dar pe dinlăuntru sunt niște lupi răpitori. 16. Îi veți cunoaște după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din mărăcini? 17. Tot așa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. 18. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. 19. Orice pom care nu face roade bune, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
parte, unde era Klapka, apărătorul, care, vrând să-l îmbărbăteze, îi făcu un semn atât de ciudat, că i se strâmbă fața, iar Apostol se cutremură și se simți îndată părăsit și singur ca într-o câmpie nemărginită, plină de mărăcini și buruieni otrăvitoare. Și totuși atunci i se stinseră toate îngrijorările și sufletul i se pătrunse de încredere mare. ― Dezertare? șopti privind cu ochii strălucitori crucea albă dinaintea președintelui. Apoi plecă fruntea și, în tăcerea amară ce se împînzi, întrebarea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
au ca pîine decît rădăcina de bucsau. 5. Sunt izgoniți din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după niște hoți. 6. Locuiesc în văi îngrozitoare, în peșterile pămîntului și în stînci. 7. Urlă printre stufișuri și se adună sub mărăcini. 8. Ființe mîrșave și disprețuite, sunt izgoniți din țară. 9. Și acum, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor; am ajuns de batjocura lor. 10. Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în față. 11. Nu se mai sfiesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Stelele nu dădeau lumină. Cu sau fără ele, cerul era tot negru. Lumină palidă răsfrângeau numai torțele purtate de robi. Dar nu lipsa de lumină era piedică pe drum. Deșertul n-avea nici mlaștini sau bolovani și pietre ascuțite, nici mărăcini. Peste tot era nisip, numai nisip. Iahuben știa că în această țară pustie nu se găsea de multe ori nici apă, de aceea un număr mare de tauri și alt număr de asini purtau pe spinările lor butoaie mici unse
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Sf. Ioan Gură de Aur, Despre Feciorie, 2, în vol. Despre Feciorie, Apologia vieții monahale, Despre creșterea copiilor..., p. 8) ,, Deseori, îndată ce pământul este lăsat în paragină și încetează să mai fie folosit de mâinile agricultorilor, este năpădit de buruieni, mărăcini și de copaci sălbatici care cresc singuri. În același chip este pustiit și sufletul anomeenilor, câtă vreme nu este cultivat de cercetarea Scripturilor, ci pornind de la sine s-a lăsat pe el însuși să fie năpădit de această erezie potrivnică
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
la aceasta, cugetați la aceasta!” (Sf. Atanasie cel Mare, Viața Cuviosului Părintelui nostru Antonie, XC, în PSB, vol. 16, p. 243) „Oare nu se cuvine să se asemene scrierile ereticilor lipsiți de evlavie și speculația înșelătoare a dogmelor elinilor cu mărăcinii din munți și de pe ogoare? Căci ce folos au sufletele oamenilor din acelea, sau mai bine zis ce vătămare nu aduc ele celor ce voiesc să le primească în minte? Deci așa cum mărăcinele e numai hrană focului și mâncare flăcării
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
mai tîrziu, numele peceneg sinonim Küküllő, respectiv Kokel) confirmă continuitatea lor în teritoriu, indiferent de valurile de invadatori și stăpînitori temporari. Același fapt este mărturisit de alte nume de locuri vechi slave din zonă: Glogoveț (< v. sl. glogovîcî, „loc cu mărăcini, cu pădu cei“), Ohaba (< v. sl. ohaba, „așezare liberă de dări“, „moșie scutită de dări“, apelativul denumind, de fapt, și în limba romînă, obștile sătești tradiționale), Preslavul (omonim cu numele primei capitale a Bulgariei), Presaca (< v. sl. presĕka, „curătură, tăietură
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
-că) de la Cîmpina (a se ține cont că un fruntaș al revoluției de la 1848, mare boier, se numea Ion Cîmpineanu), antroponim atestat la 1536 sub forma Kompina. Proveniența slavă veche a toponimului Cîmpina (< v. sl. kopina, „mărăciniș“, „loc acoperit de mărăcini“) este foarte cunoscută, fiind dată exemplu în sintezele și în manualele de istorie a limbii romîne (alături de Glîmboca, Dîmbova, Dîmbo vița) de evoluție a vechii nazale slave o nazal la în, îm, ci nu la un, um, ca în alte
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Tîrnii (Munții Lotrului). Numeroase toponime identice sau foarte asemănătoare, îndeosebi hidronime, există în diferite țări slave. Hidronimul Tîrnava are la bază apelativul slav trŭnŭ, „mărăcine“, „arbust spinos“, căruia i se atașează sufixul -ava, care arată o caracteristică locală („plin de mărăcini“) a locurilor prin care curge rîul respectiv. Toponimele Tîrnova (care desemnează două sate din județele Arad, respectiv CarașSeverin, și o rezervație fosiliferă din Munții Semenicului), Tîrnavul Mare și Tîrnavul Mic (vîrfuri din Munții Căpățînii) și Tîrnăvița (sat din județul Harghita
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
la parte materială), 2 EU SUNT, 3 EU POT, având ca temelie pentru reziliență sentimentele de siguranță și securizare ale copilului. Să nu uităm nici o secundă că pentru a culege flori trebuie să semănăm semințe de flori și nu de mărăcini, dorind să crească flori. Dacă nu reușim sau nu știm să deosebim semințele de flori de cele de mărăcini, specialiștii ne stau la dispoziție. Întotdeauna copiii vin la întrupare cu daruri materiale sau spirituale. FORME DE INSTRUIRE A VIITORILOR PĂRINȚI
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
ale copilului. Să nu uităm nici o secundă că pentru a culege flori trebuie să semănăm semințe de flori și nu de mărăcini, dorind să crească flori. Dacă nu reușim sau nu știm să deosebim semințele de flori de cele de mărăcini, specialiștii ne stau la dispoziție. Întotdeauna copiii vin la întrupare cu daruri materiale sau spirituale. FORME DE INSTRUIRE A VIITORILOR PĂRINȚI 1 Curs obligatoriu pentru elevii de liceu. 2 Curs obligatoriu pentru tinerii căsătoriți. 3 Atașat certificatului de naștere al
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
la icoanele lăcașului, mai ales închinându-se la icoana Sf. Gheorghe, cel care scăpa omenirea de prigoana balaurului cu șapte capete. Un foșnet trecu prin zidurile mănăstirii. Era starețul mănăstirii, părintele Ioan, copil de pripas, găsit de văcarii boierului, printre mărăcinii de la marginea satului. Boierul îl trimise la școala călugărească, iar el, vrednic, venise să conducă mănăstirea de la Sângeap, unde primise și întâiul botez. Ce veste, poveste vă poartă pașii spre mănăstire, fraților? ceru lămuriri înaltul prelat, a cărui barbă de-
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ajungea aici fusese și el acoperit de vegetație. O fermă părăsită stătea țâfnoasă chiar la capătul drumului, piatra ei gri plângând În ploaia fără sfârșit. Alte clădiri abandonate erau răspândite În jurul ei, zăcând În buruienile Înalte până la șold. Ciulini și mărăcini se vedeau printre ierburi, cu tulpinile și frunzele lor de culoarea ruginei profilându-se pe cerul de iarnă. Două ferestre se profilau suv acoperișul de ardezie, cu o privire goală și ostilă. Mai jos, o ușă de culoare roșu-deschis cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ținuturi, unul după altul, pacea. Oamenii vor veni aici din toate părțile, fiindcă pentru un vis nou, mai ales dacă este greu de împlinit, oamenii merg până la capătul pământului. Manlius interveni, cu spiritul lui concret: — Malurile lacului sunt acoperite de mărăcini și stufăriș... Pe când vorbea astfel, Împăratul privea apa nemișcată, și din străfundul minții sale se ivea, suprapunându-i-se, imaginea provei aurite care putrezea în portul Alexandria. — Manlius, îl strigă pentru a treia oară, tu îmi vei construi o stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să se alungească vangoghian către drumul Îngust pe care se circula cu dificultate. Urcam gâfâind, Împins de un impuls concret, precis, aproape palpabil. Ceva mă făcea să mă opresc lângă fântâna cu ciutură, Înconjurată de tufișuri sălbatice, de bozii și mărăcinii Înalți, cu măciulii albastre. Îmi amintesc sălciile țesând deasupra o plasă verde, ademenitoare prin răcoare și liniște; scot o găleată cu apă din Întunericul adânc și, după ce mă satur să beau, Încep s-o arunc În jur, Încerc să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]