1,070 matches
-
nodul de dimensiunile unei mingi de bowling, pe care-l aveam în gât. Faptul că Vivian era într-o dispoziție mai groaznică decât de obicei mă făcea să-mi doresc să fug și să mă ascund undeva, dar trebuia să mărșăluiesc înainte, ca un bun soldat. L-am îmbrățișat pe Phil cu compătimire. — Îmi pare rău, prietene. Încearcă să n-o iei ca pe un atac personal. — și eu îți spun ție același lucru. Înainte să înceapă să se târșâiască înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mine în birou, ACUM! a urlat intercomul meu. Fără să vreau, am sărit din scaun. Vocea lui Vivian era ca o explozie de electroșocuri. Phil a dat din cap și și-a văzut de drum, în lungul holului. Înfuriată, am mărșăluit către biroul lui Vivian, apoi, fără să mă mai obosesc să bat la ușă, am dat buzna înăuntru, ca s-o găsesc pe Lulu - absolut previzibil, perfectă, într-un costum gri pal și cu un șirag de perle la gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în birou. știam că n-ar fi trebuit să-mi pese - de când începusem lucrul la Grant, Lulu nu-mi dăduse decât dureri de cap - dar îmi era milă de ea. Ei, numai puțin. Când am ajuns în fața hotelului, Vivian a mărșăluit direct către un Lincoln cu șofer și a sărit înăuntru, fără să spună la revedere. — Lulu, nu știu unde pizda mă-tii ești, am auzit-o lătrând în telefon, prin fereastra deschisă a mașinii, dar trebuie să vorbesc cu tine imediat. Sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
piele. Scuze că te-am lăsat să mă aștepți, am spus, sărutându-l ușor pe Luke, înainte să mă așez la masă, în fața lui. — Așteptarea a meritat, mi-a răspuns el zâmbind. — Luke! Claire! Cuplul meu favorit! a strigat Mimi, mărșăluind către masa noastră. Dați-mi voie să vă spun specialitățile din seara asta. În vreme ce Mimi se lansa în recitarea meniului, Luke a întins brațul peste masă și mi-a prins mâna. Când eram în preajma lui, nu mă puteam abține să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
și mă ia cu amețeală. Apoi ochii îmi coboară etaj cu etaj, până la magazinele de la parter. Și mă trezesc holbându‑mă la două cuvinte. „Prada“ și „Pantofi“. Ooo. Pantofi Prada. Chiar în fața mea. O să arunc doar o privire rapidă. Ceilalți mărșăluiesc mai departe, în timp ce eu mă grăbesc spre vitrină și mă uit la o pereche de pantofi clasici maro închis. Doamne, sunt divini. Oare cât or fi? Poate că Prada e ieftin aici. Poate ar trebui să intru o secundă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mi se răsucește de la stânga la dreapta, ca și cum aș urmări un meci de tenis. Christian Dior, Hermès, Chanel... Strada asta e incredibilă. Dacă am putea doar să încetinim un pic și să ne uităm mai bine la ea... dar Cristoph mărșăluiește înainte ca un conducător de drumeție și toți cei din grup îl urmează fericiți, fără să arunce măcar o privire la priveliștile uluitoare din jur. N‑au ochi, ce‑i cu ei? — ... unde vom observa două repere binecunoscute: Rockefeller Center
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
sunt descriși ca fiind trădători și agenți ai vestului încă de pe vremea când erau în leagăn. 25 august. Kuai Da-fu conduce cinci mii de Gărzi Roșii să împrăștie fluturași pentru apropiatul eveniment denumit „Procesul soților Liu”. Kuai Da-fu mărșăluiește prin Piața Tiananmen și strigă în portavoce: Dați-i jos, zdrobiți-i, fierbeți-i și prăjiți-i pe Liu Shao-qi și acolitul său, Deng Xiaoping! Stau în camera verde de la Stadionul Muncitoresc din Beijing. E opt dimineața. Stadionul e înțesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Nu aveau cum să scape. Un fior cutremură umerii uscați ai ambasadorului. Continuă să vorbească, deși avea vocea roasă de epuizare. ― Răniții, bolnavii, degerații, sfârșiții de eforturi supraomenești... supraomenești... da... au fost abandonați și ei. Soldații care nu mai puteau mărșălui în rând cu ceilalți, pentru el, își pierdeau calitatea de luptători. Nu se mai uita la ei. Dădea ordin să fie abandonați. Trecea mai departe... A fost... A fost... Oh, cu totul ignobil!... La fel ca la Moscova... Tot orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și, în schimb, își privi soldații făcându-și exercițiile de dimineață pe terenul de paradă. Hop. UnuDoiTreiPatru. Hop. CincișaseșapteOpt. Hop. NouăZeceUnsprezeceDoisprezece. Era foarte bine, reflectă el, gândindu-se din nou la evenimentele acelei dimineți, ca soldații să sară și să mărșăluiască, dar la ce bun atâta disciplină? Stâng, drept. Stâng, drept. Pe loc repaus. Ce speranțe avea armata? Când sistemul de telefoane nu funcționa și, își aminti el rapoartele din ziarul de dimineață, când maimuțele prinseseră gustul băuturii și se apucaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
timpul lor și erau mulțumiți. În jurul copacului lui Sampath, aerul părea întins la maximum, înfășurat iar și iar în jurul lui. Privind în jos, vedea doar o mare urâtă de oameni. Nimeni nu-i mai respecta orele de vizitare. Câțiva bărbați mărșăluiau la periferia livezii, lovind pământul cu bețe și suflând din fluiere, în sensul acelor de ceasornic, conform ordinelor domnului Chawla, pentru a-i avertiza asupra oricărui incident. Cine știa ce se putea întâmpla în zilele acelea periculoase, la ce trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Exact în momentul acela, în zona în care se afla cantonamentul armatei, luminile străluceau dinspre barăci și oamenii, deja îmbrăcați în uniforme kaki, se adunau în jurul stâlpului pe care se ridica drapelul. brigadierul sosi și el la ora stabilită, și, mărșăluind impecabil către poarta principală, se urcă în jeep-ul lui personal. — Gata? lătră el. Bine, atunci, înainte ma... În momentul acela, deși cerul abia începea să se lumineze, observă, cu ochii lui de vultur, dorința cea mai aprigă a inimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
țarului și, mai presus de orice, pe falșii cucernici. Șirin jubila: „Vinerea trecută, scria ea mai departe, câțiva tineri mullahi au Încercat să creeze o Îmbulzeală În bazar, prezentând Constituția drept o născocire eretică și vrând să ațâțe mulțimea să mărșăluiască asupra Baharistan-ului, sediul Parlamentului. Fără succes. Zadarnic au țipat cât Îi ținea gura, cetățenii au rămas indiferenți. Din când În când, se oprea câte un om, asculta o parte din discursul lor, apoi se Îndepărta dând din umeri. La sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Tovarăși se considerau toți cei ce erau egali între ei. Sau cel puțin în parte egali. Cei care nu erau deloc egali, n-aveau ce căuta printre noi. Disidenții, de pildă. Sănătății i se dădea o atenție specială. Regulat se mărșăluia și se cânta, se cânta și se striga „Trăiască!”, se striga „Trăiască!” și se strângea recolta și apoi iarăși se mărșăluia. Existau anumite zile când se mărșăluia mai mult ca de obicei. Ziua de naștere a tovarășului, ziua muncii, ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
egali, n-aveau ce căuta printre noi. Disidenții, de pildă. Sănătății i se dădea o atenție specială. Regulat se mărșăluia și se cânta, se cânta și se striga „Trăiască!”, se striga „Trăiască!” și se strângea recolta și apoi iarăși se mărșăluia. Existau anumite zile când se mărșăluia mai mult ca de obicei. Ziua de naștere a tovarășului, ziua muncii, ziua națională, atunci am dat noi dovadă de eroism și ne-am eliberat de sub jugul fascist. Fasciștii erau altfel decât noi. Veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
noi. Disidenții, de pildă. Sănătății i se dădea o atenție specială. Regulat se mărșăluia și se cânta, se cânta și se striga „Trăiască!”, se striga „Trăiască!” și se strângea recolta și apoi iarăși se mărșăluia. Existau anumite zile când se mărșăluia mai mult ca de obicei. Ziua de naștere a tovarășului, ziua muncii, ziua națională, atunci am dat noi dovadă de eroism și ne-am eliberat de sub jugul fascist. Fasciștii erau altfel decât noi. Veneau din Apus, însă noi nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
deasupra lor steagurile fluturau cu putere, se striga „Ura!” și „Trăiască partidul!” Apoi coloana se risipea. De fiecare dată, eu o zbugheam cât puteam de repede spre casă, abia așteptam să văd la televizor avioanele de vânătoare. Fiindcă în capitală mărșăluia armata, soldații ridicau toți odată piciorul stâng, pe urmă piciorul drept, iar când ajungeau în fața tribunei, întorceau cu toții capetele în direcția tovarășului. Își țineau la piept armele, ai fi zis că sunt niște jucării. Pe tancuri, soarele de august arunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fi fost, pentru că și alți părinți spuneau la fel, ca și postul de radio pe care îl asculta tata, seara târziu. Acum un an, au dat la televizor o transmisie directă de la noi din oraș. L-am văzut pe Tarhuna mărșăluind a doua oară prin fața tribunei. Spusese în auzul întregii coloane că singurul lucru important pentru el e să-l vadă Anca. Anca era o fată de la școala noastră și, când se nimerea să treacă pe lângă noi, Tarhuna se făcea roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
un an întreg și, dacă voiam să-i dăruiesc câteva mamei, de Ziua Femeii, era o mare problemă. Aici, chiar în dreptul meu, toți vor întoarce privirile spre tribună, vor flutura stegulețe și flori, uralele vor răsuna mai puternic, ei vor mărșălui mai departe, curând fluturatul va înceta, apoi și uralele, iar la sfârșit mulțimea se va împrăștia, bărbații vor face un popas în grădinile restaurant, la o bere, femeile vor dispărea nu se știe pe unde, iar tinerii își vor pierde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
crede În fuga aceea. Dar este adevărat, orașul e al său, cu toate bogățiile și cu cele o sută de moschei pe care de Îndată Ludovic le transformă În biserici ale Domnului. Acum se pune problema luării unei decizii: să mărșăluiască Împotriva Alexandriei sau Împotriva orașului Cairo? Decizia cea mai Înțeleaptă ar fi fost Alexandria, pentru a-i lua Egiptului un port vital. Dar mai era și geniul rău al expediției, fratele regelui, Robert d’Artois, megaloman, ambițios, Însetat de glorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
agățată într-un cui pe zid, să nu intre șoarecii. Mă înfurii cumplit. Hai să ieșim, să ne plimbăm! Mă sufoc aici. Mergem pe malul gârlei, pe lângă casele vechi în fața cărora, pe băncuțe, stau babe interbelice. Intrăm în Herăstrău și mărșăluim împreună cu coloana de funcționari care se plimbă pe aleea strâmtă dintre lac și Clubul Diplomaților. Umblăm în cadență: stâng-drept-stâng-drept. Altminteri ne-am împiedica și ne-am rostogoli cu toții în lac. Printre zăbrelele gardului de la Club privim terenul imens de golf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
arata ca zâna apelor din basme. Doar că era mai scundă. Am lăsat bagajele în camera de oaspeți cu pereții acoperiți de icoane și am luat dealul pieptiș. Trebuia să sărim gardurile din bârne cu care muntenii își separaseră pășunile. Mărșăluiam gâfâind pe sub coroanele sărăcăcioase ale zarzărilor. Iarba și florile de câmp ne ajungeau până la genunchi. Aerul era șfichiuit de aeroplane și bombardiere: bondari, albine, viespi, musculițe. Cam o dată la treizeci de secunde înghițeam o insectă. Avea gust amărui și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe cale naturală cu buzele, sânii și vocea siliconate. La Universitate am ajuns cu metroul. Am prins coloana de mineri de 14.30. La scuarul Kogălniceanu s-a făcut joncțiunea cu muncitorii ieșiți din schimbul întâi. Mi se părea straniu să mărșăluiesc alături de fețele acelea săpate, sălbatice, ițindu-se din pufoaice prăfuite. În mâini, fețele-de-mină duceau ghioage, răngi, hârlețe. Coloana uriașă scanda la unison: „A-sa-si-nii!” sau „Sus în deal la Cotroceni cântă cucuveaua/Ilici, gata, și-a găsit în sfârșit beleaua”. În fața căminelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sunt buticurile și eu încă n-am permis de liberă circulație, că încă n-am 65 de ani! - Puiule, la bătrânețe mersul pe jos e sănătate curată! Îți aduci aminte când participam pe timpuri la DACIADĂ? Ei, vei alerga, vei mărșălui, că altă treabă nu ai de făcut în oraș. Nu prășit, nu secerat, nu cosit!... - Da, Mami, îmi aduc aminte și de DACIADĂ și CÂNTARIADA ROMÂNIEI și de statul la coadă pentru lapte, pâine, carne și de munca voluntară pe
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Puiule! De acum fiecare cu responsabilitățile sale. De la prima ședință de consiliu de familie au trecut aproape șase luni de zile. Eu merg prin buticuri, magazine, supermaket-uri și piețe, spionez și cercetez prețurile, le trec în caiet în mod discret, mărșăluiesc spre casă ținând caietul în mica mea geantă diplomat. Mami, să nu se plictisească stând doar la televizor sau în bucătărie, face schimb de vizite cu coana Leana de la parter, cu coana Mărioara de la doi, stau la un pahar de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
doar un ocol ca să nu cădem în sat, dar încolo mergem bine. Ne ținem după ruși... Darie privi în treacăt cadranul fosforescent. - Acum e unu fără douăzeci și cinci de minute, spuse. Dacă dăm curând de șosea, și totul iese bine, putem mărșălui până aproape de patru. După aceea, spuneați, trebuie să ne ascundem iarăși în porumbiște. Dar dacă încep pe-acolo, peste zece-doisprezece kilometri, lanurile de grâu și ovăz și rapiță, sau mai știu eu ce? Acolo cum ne ascundem? - N-aveți dumneavoastră
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]