3,738 matches
-
mers se apropia acum de el și Flavius-Tiberius. Părea mulțumit de cabană și lucrul acesta le făcea tuturor ziua ușoară. 5. Își Întâmpină fiul cu aceste cuvinte: Orice gest, cât de mărunt, capătă În aerul Înghețat al serii ceva din măreția misterioasă a nașterii Domnului. Tăcu nehotărât, temător la gândul că ar fi putut uita ceva, deși repetase de atâtea ori fraza asta la care muncise În taină, zile În șir și pe care o rostise cu glas tare abia aseară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se întâlneau aproape zilnic pe aceeași bancă, de câte ori vremea era generoasă. Dintr-o inerție inexplicabilă a gândului și a firii, cei doi, ce cândva au iubit această femeie, continuau să-și proiecteze neliniștile pe profilul ei statuar, straniu, de o măreție egipteană. Aproape ca într-un ritual, privirile lor se întâlneau din când în când, trecând prin profilul ei, apoi își lăsau jenați ochii în jos, ea își mișca grațios pe rând capul de la unul la altul, asigurându-i și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de Tine însuți și liniștit să privești în jur cu plăcerea împlinirii. Și Eu trebuie să dau socoteală. Cui? Mie însumi, altfel nu Mă justific, această scriere îmi oferă dovada existenței mele, introspecția și aplecarea spre adâncuri, acordurile eroice și măreția lor înaltă, vezi câte sunt de făcut? De aceea sunt atât de ocupat și singur cu mine însumi și scrierile mele. Înseamnă că nu Ești singur: Ești cu ele. În ele. Printre cuvinte și pagini, care se adună în fața ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dacă era folosit de către Va, avea ca urmare automată, apostrofarea drăgăstoasă a Mamaiei: Vai, ce mare rușine la copchil, da se poate!? Conu’ Bazil, Înfuriat că a fost deranjat de la o partidă de cuceriri sentimentale În care uzase de toată măreția penajului Înfoiat și a colanului cu mărgele roșii, irezistibil pentru tinerele curci, de două ori mai mare decât Va, se Îndrepta spre acesta, ca un adevărat comandant de oști neînfricat, scoțând binecunoscutul strigăt de luptă gutural și amenințător: Glu-glu-glu! Micuțul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
bună și ai să ai răbdare cu mine, Îți fac eu hărțile la Geografie și desenele la Botanică. Vrei, hai vrea! Marinița a judecat Îndelung, târgul i s-a părut cinstit și l-a chemat pe pat lângă ea. Cu măreția primelor trăiri, a chemărilor spre nu se știe exact ce, cu inocența și Îndemnurile firii omenești, cei doi „frați” au repetat tot ceea ce-l fascinase pe Va, Încă din zori, și au repetat de trei-patru ori, evident până În același punct
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cazuri autorul reacționează ca un anarhist față de modul de organizare a societății: „Imaginez un guvern care ar arde public toate legile, ordonanțele, constituția, codul juridic, tot amalgamul ăsta zăpăcitor.“ Dacă în planul ideilor generale autorul se înfășoară, teatral, în mantia măreției, când vine vorba despre viața sa intimă scâncește ca un copil neajutorat, povestind, de exemplu, cum a fost certat de soția lui pentru că nu a vrut să repare o ușă. Se dovedește astfel încă o dată că femeia, „minte scurtă, poale
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
bazează pe o neinspirată personificare a cerului. Personificarea, în general, a căzut de multă vreme în desuetudine (o mai folosesc doar autorii de fabule), dar personificarea cerului, în special, are ceva inadecvat și grotesc, fiind un fel de diminutivare a măreției. Este vorba, de fapt, de o greșeală de gândire poetică, din care derivă și alte reprezentări aberante. Ce noimă are faptul că el, cerul, „disprețuise, până ieri, șederea, odihna bună, chiar și mierea“? Fusese mai... activ? Și a devenit, apoi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cărții se năpustește la un moment dat și asupra sfinților din cer, pe care îi acuză nici mai mult nici mai puțin decât că mănâncă și beau fără să se gândească și la el. Întreaga reprezentare, departe de a avea măreția metafizică prin care s-ar fi salvat de la alunecarea în blasfemie, este meschină și injurioasă, lipsită de farmec literar: „Toți sfinții stau la masă și se-ndoapă / Ca niște porci tot clefăie din gură, / Cu barba năclăită de untură - / La mine
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ieșirea din satul Poieni o apucă spre stînga pe un drumeag forestier. Pădurea își arată coloristica fascinantă de toamnă și încep a visa sub imperiul creat de acest superb tablou oferit de natură și niciodată redat de pictori în toată măreția sa. Frînturi, surprinse de ochi ageri și talente minunate, reușesc uneori să ne scufunde într-un soi de visare apăsătoare, pe care doar o toamnă tîrzie o poate provoca prin ochii lui Bogdan Bîrleanu sau Constantin Tofan... Mașina se leagănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
eșecului, cel puțin moral. Pînă la exemple, introducerea acestui capitol e teorie. Principele "va fi disprețuit dacă se va arăta schimbăcios, ușuratic, fără energie, meschin, nehotărît". Va fi, dimpotrivă, prețuit dacă "își va da silința ca faptele lui să dovedească măreție, curaj, gravitate, forță". Așa va îndepărta pericolul conjurațiilor, întrucît "nu e ușor să uneltești împotriva unui om prețuit". Valabilitatea general umană, extrapolitică, a ultimei considerații, sporește valoarea umanistă a textului. Ținta oricărui om care se află în fruntea statului e
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
sau care, după cum li se pare, îl desfată mai mult pe acesta. Iată de ce adesea vedem că li se aduc în dar principilor cai și arme, postavuri de mătase cu fire de aur, giuvaieruri și alte asemenea podoabe demne de măreția lor. Dorind, așadar, să prezint și eu Măriei Voastre o mărturie oarecare a prea supusei mele plecăciuni, nu am aflat între toate cîte sînt ale mele nimic care să-mi fie mai scump și pentru care să am mai multă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Măria Voastră, acest mic dar cu aceleași sentimente cu care eu vi-l trimit; căci, dacă îl veți citi și-l veți examina cu sîrguință, veți afla în el o dorință a mea fierbinte, anume aceea ca Domnia Voastră să atingeți măreția pe care soarta și însușirile Voastre vi le făgăduiesc. Iar dacă Măria Voastră își va întoarce uneori privirile și le va coborî din vîrful înălțimii sale spre aceste locuri joase, va afla cît de nedrept îndur o mare și o
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Fogliani împreună cu oamenii de frunte ai orașului. După ce sfîrșiră de mîncat și după ce se încheiară toate jocurile și distracțiile care se obișnuiesc la asemenea ospețe, Oliverotto, într-un fel dinainte pregătit, aduse discuția asupra unor chestiuni mai grave, vorbind despre măreția papii Alexandru și a lui Cezar, fiul lui, ca și despre faptele săvîrșite de ei. Iar cînd Giovanni și ceilalți răspunseră la aceasta, el dintr-o dată se sculă în picioare, spunînd că acestea sînt lucruri despre care trebuie vorbit într-
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nu va ști despre această însușire a ta și nici nu vei înlătura reputația rușinoasă a contrariului ei. De aceea, dacă vrei să-ți păstrezi între oameni faima de om darnic, nu va trebui să lași deoparte nici un fel de măreție costisitoare; într-atîta încît un principe de felul acesta va ajunge să-și cheltuiască bogăția cu asemenea lucruri, iar la sfîrșit, dacă va voi să-și păstreze și mai departe faima de om darnic, va fi nevoit să apese nespus de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ușurință. În schimb, el va fi disprețuit dacă se va arăta schimbăcios, ușuratic, fără energie, meschin, nehotărît. Principele trebuie să se ferească de aceasta ca de o stîncă în mijlocul mării și să-și dea silința ca faptele lui să dovedească măreție, curaj, gravitate și forță. În ce privește chestiunile particulare ale supușilor săi, hotărîrea lui să fie irevocabilă, iar el să-și creeze o faimă atît de mare, încît nimeni să nu se gîndească să-l înșele sau să-l inducă abil în
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
dîndu-le libertate neîngrădită; iar pe de altă parte, nu și-a ținut în nici un fel demnitatea și a coborît de multe ori în arenă ca să lupte cu gladiatorii. A săvîrșit de asemenea alte fapte josnice și prea puțin demne de măreția unui împărat, încît a ajuns să fie disprețuit de soldați. Și fiind urît de unii și disprețuit de alții, s-a urzit împotriva lui o conspirație și a fost omorît. Ne rămîne să arătăm acum caracterul lui Maximin. Acesta a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
bresle sau în clase sociale, principele trebuie să țină seama de aceste unități pe categorii, să ia parte uneori la adunările în care ele se întrunesc, să dea el însuși exemple de omenie și generozitate, păstrînd în același timp neatinsă măreția rangului pe care îl deține, deoarece aceasta nu trebuie să-i lipsească în nici o împrejurare. CAPITOLUL XXII Despre secretarii pe care principii îi au pe lîngă ei Nu este de mică însemnătate pentru un principe alegerea miniștrilor lui; aceștia sînt
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
presupunem că acest cuceritor supune toată lumea dominației sale; va putea el oare guverna toată această lume supusă? Oricît de mare ar fi Principele, el nu este decît o ființă foarte limitată; abia ar putea ține minte numele provinciilor sale, iar măreția lui nu va folosi decît pentru a pune în evidență adevărata lui micime. Nu mărimea țării pe care o conduce îi conferă principelui gloria; și nu cele cîteva leghe de pămînt în plus îl vor face ilustru, căci așa, cei
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de demnă de o ființă gînditoare? Mi se va obiecta că vînătoare este salutară pentru sănătate, că experiența a dovedit că cei care vînează ajung la anii bătrîneții, că este o pasiune inocentă, care convine marilor seniori, deoarece le etalează măreția, le alungă suferințele, iar pe timp de pace le evocă imaginile războiului. Departe de mine gîndul de a condamna un exercițiu moderat; dar, atenție! Exercițiul acesta este necesar doar celor necumpătați. Nu există vreun principe care să fi trăit mai
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mai mult, cu atît el va fi făcut mai multe acțiuni lăudabile și utile, cu atît mai mult va fi trăit. De altfel, dintre toate distracțiile, vînătoarea este cea care convine cel mai puțin principilor. Ei pot să-și arate măreția într-o sută de modalități mult mai utile pentru supușii lor. Iar dacă s-ar întîmpla ca abundența vînatului să dăuneze oamenilor de la țară, sarcina de a omorî animalele ar putea fi foarte lesne încredințată unor vînători plătiți pentru aceasta
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
bune pe care Machiavelli le spune la capitolul conspirațiilor, este unul foarte bun, dar care, în gura lui, devine rău. Iată-l: "Un conspirator spune el este tulburat de teama de pedeapsă care-l pîndește, iar regii sînt susținuți prin măreția imperiului și prin autoritatea legilor". Mi se pare că autorul politician nu vorbește cu bunăvoință despre legi, el care nu insinuează decît interesul, cruzimea, despotismul și uzurparea. Machiavelli procedează precum protestanții, care se servesc de argumentele necredincioșilor pentru a-i
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nedreptăți. Machiavelli laudă tot ceea ce lumea disprețuiește la el. Machiavelli invocă, apoi, exemplul lui Bernard de Milano, pentru a le arăta principilor ce trebuie să recompenseze și să pedepsească exemplar, astfel încît acțiunile lor, toate, să capete un aer de măreție. Principilor generoși nu le va lipsi reputația, mai ales cînd mărinimia lor este o urmare a largheței sufletești, și nu a amorului propriu. Bunătatea inimii îi poate face mai mari decît orice altă virtute. Cicero îi spunea lui Cezar: "N-
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
o mînă și a Îndesat-o Într-un jeț, zicîndu-i „madam“! Pe Floare, minunea revederii lui Gheorghe o vrăjea la fel de tare ca hora Învăpăiată a Frumoaselor pe cîmpiile de SÎnziene, iar seara aceea scînteietoare o amețea aproape la fel ca măreția oceanului. De aceea nici nu fu În stare să scoată vreo vorbă. Soții regăsiți au luat trenul spre Chicago a doua zi, petrecuți la gară de cei doi ceasornicari. De muiere avuseseră grijă ca de sora lor pe tot drumul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
s-a prefăcut însărcinată. La sfârșit, a mințit că a născut un fiu, iar vestea extraordinară se răspândește în tot regatul. Prințul exultă cu frenezie pentru vlăstarul născut, iar mulțimea se veselește cu mare bucurie. șPrunculț a fost educat cu măreție regească (secundum magnificentiam regiam). Nu după multă vreme însă, regina a rămas grea de la rege și, la vremea cuvenită, a născut un fiu. Când pruncii crescură un pic, se jucau foarte adesea împreună. și Iuda îl necăjea pe fiul regelui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Iar ca aspect nu exagerez cu nimic spunându-ți că este foarte frumoasă. Și Dorina cu care se aseamănă atât de bine e frumoasă, dar Alindora nu numai că este mai înaltă și mai suplă, dar are un fel de măreție discretă în ținută, dacă se poate spune așa ceva. Ce să-ți mai spun ? Că am avut certitudinea că chiar și reputatul profesor cu care lucrează o apreciază mult ? De altfel, cu el a fost și la noi acasă chiar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]