1,135 matches
-
Dumnezeu va veni” ci „Pocăiți-vă, pentru că Împărăția lui Dumnezeu este aici”. Corelarea pe care tocmai am făcut-o între eshatologie și etică este confirmată de referatele scripturistice, cum ar fi de exemplu, parabola comorii ascunse în țarină și a mărgăritarului de mare preț (Mat. 13, 44-46). Avem posibilitatea să remarcăm aici o diferență esențială între definiția apocaliptică a relației dintre eshatologie și etică, pe de o parte, și înțelegerea lui Iisus Hristos, pe de altă parte. Aici morala este întemeiată
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE ESHATOLOGIEI, SOTERIOLOGIEI SI ETICII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_dimensiunile_spirituale_ale_eshatologiei_soteriologiei_si_eticii.html [Corola-blog/BlogPost/350512_a_351841]
-
stea, Și-n palate de crystal, tu să fii iubita mea. Ne-om iubi, dulce himera, si in fantastică splendoare, Să-ți pun rochie de nea, iar în păr cununi de soare, De pe cerul plin cu stele să-ți culeg mărgăritare. Plutind pe-n covor de astre, mîndru, diafan. Să-mi zîmbești cu a ta gură cu dinți mici de porțelan. Peste purpura încinsă, tu să pari o diadema Iar în păr de aur moale, să porți a iubirii stema Vei
CRAIASA DE CRISTAL de ADRIAN GRIGORAŞ în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Craiasa_de_cristal_adrian_grigoras_1347903609.html [Corola-blog/BlogPost/343537_a_344866]
-
Mariana , publicat în Ediția nr. 631 din 22 septembrie 2012. Era o toamnă ca-n povești, cu frunze-ngălbenite, un vânt hoinar le-mprăștia pe aleile-nsorite. Le arginta bruma în zori punându-le-n valoare, și Soarele când răsărea sclipeau mărgăritare. Le auzeam foșnind discret, ușor înfiorate, și-n sarabandă s-avântau de Luna-ncurajate. Se repetau la nesfarsit mișcarile lascive și-ntruchipau într-un covor o mie de motive. Albastrul cerului senin, împodobit cu stele, crea fundalul potrivit tabloului cu Iele
CÂRDEI MARIANA by http://confluente.ro/articole/c%C3%A2rdei_mariana/canal [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
Lumii existență și mă tot bucur an de an de-a Toamnei chintesență. Citește mai mult Era o toamnă ca-n povești,cu frunze-ngălbenite,un vânt hoinar le-mprăștiape aleile-nsorite. Le arginta bruma în zoripunându-le-n valoare,și Soarele când răsăreasclipeau mărgăritare.Le auzeam foșnind discret,ușor înfiorate,și-n sarabandă s-avântaude Luna-ncurajate.Se repetau la nesfarsitmișcarile lasciveși-ntruchipau într-un covoro mie de motive.Albastrul cerului senin,împodobit cu stele,crea fundalul potrivittabloului cu Iele.Mă resemnez că-i efemerăa Lumii existențăși
CÂRDEI MARIANA by http://confluente.ro/articole/c%C3%A2rdei_mariana/canal [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
de ande-a Toamnei chintesență.... XVIII. O POVESTE DE IUBIRE, de Cârdei Mariana , publicat în Ediția nr. 602 din 24 august 2012. Pe nisipul Mării Negre, strălucind diamantin, dormea micuța sirenă cu buzele din rubin. Alge verzi în negre plete, șirag de mărgăritare, corali roșii o-nveșmântă, are o față zâmbitoare. Pe ponton, o siluetă desprinsă din vise, privea micuța sirenă care îl vrăjise. Un fior trupu-i străbate ca flulgeru-n noapte, prevestind o aventură ... Citește mai mult Pe nisipul Mării Negre,strălucind diamantin,dormea
CÂRDEI MARIANA by http://confluente.ro/articole/c%C3%A2rdei_mariana/canal [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
desprinsă din vise, privea micuța sirenă care îl vrăjise. Un fior trupu-i străbate ca flulgeru-n noapte, prevestind o aventură ... Citește mai mult Pe nisipul Mării Negre,strălucind diamantin,dormea micuța sirenăcu buzele din rubin.Alge verzi în negre plete,șirag de mărgăritare,corali roșii o-nveșmântă,are o față zâmbitoare.Pe ponton, o siluetă desprinsă din vise,privea micuța sirenăcare îl vrăjise.Un fior trupu-i străbateca flulgeru-n noapte,prevestind o aventură... XIX. GELOZIE..., de Cârdei Mariana , publicat în Ediția nr. 547 din
CÂRDEI MARIANA by http://confluente.ro/articole/c%C3%A2rdei_mariana/canal [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
era târziu, în miez de vară, și El spera - poate-ntr-o seară... Apare în fundal Sans- Gêne , dansând lasciv, ușor obscen, etalând forme voluptoase, sub fine franjuri de mătase. În ritmul indian mimează o baiaderă ce dansează. Șiraguri de mărgăritare are la gât, mâini și picioare. Mlădie, corpu-și unduiește, ... Citește mai mult Se îndrepta spre cabaretavând în gând un dor discret;era târziu, în miez de vară,și El spera - poate-ntr-o seară...Apare în fundal Sans- Gêne ,dansând
CÂRDEI MARIANA by http://confluente.ro/articole/c%C3%A2rdei_mariana/canal [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
M A M Ă Ț A R Ă ! Dacă ochii mei se umezesc, Mamă dragă, te iubesc! Fața lumina ți-o scaldă, Inima ta-i mereu caldă, Bate mereu pentru mine - Eu nu-s departe de tine. Ochii ți-s mărgăritare, Mi-i trimiți din depărtare Cu dragostea și iubire, Sănătate, fericire! ... Mamă, te simt, ești cu mine. Mamă, mamă ... dragă mamă! Dacă lacrimile-mi curg - Este timpul, dragă mamă! Să vin, mâna, să-ți sărut. Mâna ta ce mă alină
OMAGIU MAMEI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 by http://confluente.ro/Omagiu_mamei_marin_voican_ghioroiu_1331219466.html [Corola-blog/BlogPost/346579_a_347908]
-
ura se stinge// Vă colind cu Iubire linu-i lin, leru-i ler...” ( Îmi ninge, Săcuieu, 13 decembrie, 2009). Arderea lăuntrică pe rugul iubirii este atât de intensă încât cu ea se pot aprinde munții: „În clipele sublime am ars în vâlvătaie/ Mărgăritare-n tihnă cules-am de sub gene/ Am stins cu ele focul, a inimii văpaie/ Și-am exilat trăirea într-un ocean de stele.// Din zborul de albine și-a dorului credință/ Am împletit speranțe, descătușări de vise,/ Cortine ridicat-am
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Cezarina_adamescu_o_preoteasa_a_cuvantului_si_odiseea_ei_su_none_1327654101.html [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
a fost întâia carte// Din care am citit despre-omenie/ Despre onoare, despre bunătate,/ Nimeni nu-ți cere-acolo o simbrie/ Și nici vreo taxă pentru libertate.// Căsuțe-mpodobite cu ștergare/ Dar și grădini de vis și curcubee/ Se-aștern covoare de mărgăritare/ Ce rupte-s parcă din Calea Lactee.// Doar freamătul pădurilor ți-ajunge/ Să-ți umpli sufletul de armonie,/ Cu roua care fruntea îți atinge/ Și tril de păsări într-o simfonie// Te 'nalță și te poartă-n zări senine/ Plutești, iubești
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Cezarina_adamescu_o_preoteasa_a_cuvantului_si_odiseea_ei_su_none_1327654101.html [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
oameni te-nsoțești” (Satul cu dor). Începând cu a doua secvență lirică, cerul poetic se deschide într-o revărsare de picuri de mir, lacrimi de cer, binecuvântări de la Dumnezeu îmbrățișări de copil, mângâieri de mamă, toate dorurile strânse în cununi de mărgăritare, amintiri dragi rămase intacte pe retină, care țâșnesc în cascade și răcoresc pământul sufletesc al cititorului. Pentru că nu se poate să nu faci conexiuni spirituale între versurile Georgetei Resteman și propriile tale amintiri. Și într-aceasta constă adevărata valoare a
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Cezarina_adamescu_o_preoteasa_a_cuvantului_si_odiseea_ei_su_none_1327654101.html [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
pădurea în căutare de fructe și flori. În unele dimineți alerga desculță prin iarba umedă, alteori, la prânz, se scălda în lacul de la piciorul cascadei. Copila era drăgălașă, grațioasă și foarte veselă. Când râdea, printre buzele ca fraga, se ițeau mărgăritarele dinților, mărunți și regulați. Inima îi era încărcată de bunătate și când întâlnea câte o vietate rănită, avea grijă de ea până se punea pe picioare. Păsările se întreceau în a-i cânta, iar ea dansa și zâmbea când vântul
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 by http://confluente.ro/floarea_carbune_1413541495.html [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
prințesa visurilor sale și părea ruptă din soare. Peste mantaua, căptușită cu blană de hermelină, având încrustate pe piept și pe marginile diamante și perle strălucitoare, fruntea de fildeș era înconjurată de o diademă de aur bătută cu diamante și mărgăritare, ce dădeau o aură supranaturală și o maiestate de zeiță stăpânei acelor ochi ca două fulgere verzi, cu părul revărsându-i-se peste umeri în cascade de aur fluid. Șuvițele de culoarea luminii evidențiau puritatea frunții, făcând să pălească de
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1480199514.html [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
precum doi tăciuni încinși. Străinul o făcea să se simtă, cuprinsă de un sentiment ciudat, neîncercat încă până atunci. Și-a acoperit gura minunată cu buze senzuale de culoarea rodiilor, ce lăsau să se vadă când zâmbea dinții albi, asemeni mărgăritarelor ce străluceau încrustate în prețioasa-i diademă, cu un colț al șalului verde din cașmir fin țesut cu mătase. Era o tentativă spontană, de a-și ascunde propria tulburare de acele priviri îndrăznețe. Îi răspunde cu o voce mângâioasă și
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1480199514.html [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
terminat, că am fost trezit de ropotele de aplauze ale celor din jur. - Bis! Bis! se agita iepurașul. - Bravoo! Bravooo! tuna nea Martin. A intrat pe scenă și privighetoarea. Ce vis!... Nu triluri ieșeau din gușa ei, ci boabe de mărgăritar ce cădeau ușor, ușor, pe pământ, ca niște fulgi, și se transformau în lăcrămioare, albind pământul. Sau zburau prin văzduh, împrăștiind un parfum amețitor... Blânda lună albise și ea, lăcrimând amețită de trilurile privighetorii. Și tot pământul se umplu de
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 by http://confluente.ro/nastase_marin_1488393602.html [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
mine nea Martin sforăia pierdut. Purcelușul se scărpina pe burtă, grohăind mulțumit, cu ochii închiși. Vițelul era preocupat cu ultimul petec de iarbă de pe speteaza băncii, iar iepurașul ronțăia înfundat frunzele ultimului morcov. Și peste tot, trilurile privighetorii, boabe de mărgăritar și parfum de lăcrămioare... Ce feerie!... Dar huruitul primului tramvai rupse vraja și mă pomenii singur pe banca veche cu spătarul rupt, cu pălăria turtită, nins de petale și ud de rouă. Frigul îmi muiase oasele și nasul îmi era
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 by http://confluente.ro/nastase_marin_1488393602.html [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
cleștar, ei lăsându-i moștenire cuvântul, dulcea lui povară „); • Florica Puia Rebreanu, din corespondență, în manuscris, („Ochii mei au picurat lacrimi citind N-am să-ți vorbesc. Cât i-ar fi plăcut Părintelui meu, să le asculte, să mângâie aceste mărgăritare!...“ În - Ion Rotaru, în manuscris (... „el cuvânta genuin, firesc, cum cântă pasărea, nu este un profesionist, un industriaș, face parte din familia de spirite asemănătoare, păstrând proporțiile care se impun, lui Goethe și Eminescu, lui Coșbuc, lui Goga, si Lucian
LA MULTI ANI POETULUI NICOLAE NICOARA-HORIA ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/La_multi_ani_poetului_nicoale_nicoara_ho_mihai_marin_1353582044.html [Corola-blog/BlogPost/350786_a_352115]
-
veche, Și magnoliile-nflorite ... Prin grădină răspândite; Pe unde făceam pereche Cu-a mea dragă ... copiliță. Zău, nu știu de ne iubeam, Poate mai mult ne certam, Când o trăgeam de codiță. Iar în ochii ei de mure, Boabe de mărgăritar Se scurgeau încet și rar, Cum pe frunza din pădure Picuri roua-ncet își lasă Dimineața-n faptul zilei. Roși erau ochii copilei Și-o privire fioroasă ! ... Că înmărmurit stăteam: Ea venea tiptil la mine, Chicotea: „Ce e cu tine
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 by http://confluente.ro/Strada_veche_marin_voican_ghioroiu_1345713226.html [Corola-blog/BlogPost/355258_a_356587]
-
Și de putere ca schismă Cuie în cizmă Spurcată charismă Dracul plural Răstignitul pe om Precum în atom Orb cromozom. PECETEA Îngândurată Oarba revine tot mai des Ai semănat iubire, în schimb ce ai cules? Orb timpul mare-n bobul mărgăritar sfințit Își răsucește semnul de nimenea primit Mileniu-n spicul minții, iar unora ciorchine, Îngândurata moarte, fecioara lumii? Cine? TRISTIH PENTRU FIUL MEU REMUS SARGEȚIUÎN EXIL LA LONDRA Cel mai departe fiind, cel mai aproape Singurătatea tatălui, (pe ape), rechinii
ROCADE de EUGEN EVU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Rocade.html [Corola-blog/BlogPost/348167_a_349496]
-
adorat???... Căci, ce vrut-a el, dusu-s-a în groapă Om, credință, suflet, ideal de foc! El și ei, jerft-au ce-i mai sfânt, dar iată: E-n zadar căci răul, s-a-ntrupat la loc! Din a lor pieire, din mărgăritare Porcii se îngrașă, hoții își fac vad... Și degeaba-mi plâng raza mea de soare... Și degeaba-i blestem să ajungă-n iad... Vino dar, fetițo! Vino, mică stea! Să-mi aduci lumină-n noaptea mea de jale Tu să
de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 483 din 27 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Scrisoare_catre_iubita_fiului_meu_lucia_secosanu_1335528908.html [Corola-blog/BlogPost/359213_a_360542]
-
trendy”. O LUME PARALELĂ „Noi suntem cei care vindeam la bișnița cafea Vienner, în loc de nechezol, blue-jeans Brooklin, în loc de pantaloni comuniști, si Rexona contra săpunul Cheia sau Margareta. Noi ne bucurăm de sprayul Bob, dar și de Printil și Miraj, sau Mărgăritar... și știam să apreciem fiecare nimic cu care ne compuneam o lume paralelă. „ Și iată-ne intrați în „lumea aia paralelă”, din care nu știm cum să mai ieșim, pentru că sub strălucirea amăgitoare se ascunde, precum gunoiul de sub covor, dictatură
NOI, CEI CARE „NU ŞTIM NIMIC” de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/Noi_cei_care_nu_stim_nimic_.html [Corola-blog/BlogPost/370843_a_372172]
-
pentru a-ți spune că urmează să fiu cu totul al tău și în tot ce însemni tu, femeie iubită, pentru a mă putea mângâia, pentru a mă îmbrățișa și strânge sălbatic, apăsându-ți puternic pleoapele ca să nu-ți observ mărgăritarele fierbinți, ce sub ele se zbat, pentru a te pierde în iubire, făcându-mă prizonier al coapselor tale fremătând de dorință și dor... Te necăjesc uneori puțin, doar puțin, atât cât doresc să te-nfierbânți, să putem lua joaca de la
CHEAMĂ-MĂ, IUBITO! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 992 din 18 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Cheama_ma_iubito_marian_malciu_1379526483.html [Corola-blog/BlogPost/365063_a_366392]
-
va fi lecturată și voi scrie câteva impresii de cititor conștiincios despre ea, am formulat (parafrazând citatul scripturistic), un îndem pentru autori. Iată cum sună: “Nu dăruiți cărțile voastre celor care nu iubesc lectura. E ca și cum ați hrăni rumegătoare cu mărgăritare. Deși se cuvine să ne detașăm de autor atunci când scriem totuși a-l privi în ochi, a-i vedea profunzimea sufletului, a-l asculta vorbind este un privilegiu dorit de consumatorul de lectură. Imaginea acestei autoare atipice m-a urmărit
SUFERINȚA CARE TE FACE LIBER de DORINA STOICA în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1476302315.html [Corola-blog/BlogPost/368719_a_370048]
-
colină, în amurg, Și-n roata ei ar învârti Și Carul mic și Carul mare, La poarta unde iasomii Cândva mă alintau în floare; Le-ar umple-apoi cu amintiri De ani bătrâna ei căldare, Sub minunatele sclipiri Aprinse-n cer, mărgăritare: Mi-ar pune dulce, din cuptor, Mireasma pâinii lângă sare Și laptele din sân, izvor, Al mamei într-o-mbrățișare, Mi-ar pune lan de fân cosit Cu primii pași făcând cărare, Și-un zarzăr vesel, pârguit, Sub triluri de
PRIBEGIE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 by http://confluente.ro/Pribegie_valeriu_cercel_1391690058.html [Corola-blog/BlogPost/360294_a_361623]
-
în cercul nostru de cuvinte, Mărunt, adulmecând parșiv păcate, Nimic din ce suntem nu se dezminte, Căci ne sfârșim,în lacrimă și moarte. Dacă te gust mai mult și mai amar, Din rotunjimi în tainele ascunse, Îmi trece foamea de mărgăritar, Și setea gleznelor, de tine strânse. Eu te mai cânt în palmele deschise, În care te aștept să-mi strigi tăceri, Cu țipete arzând, pe pielea-mi scrise Să-mi liniștești uitările de ieri. Mi-e clipa ascuțită-n noduri
RENAŞTERE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Renastere_violetta_petre_1326216768.html [Corola-blog/BlogPost/361558_a_362887]