1,017 matches
-
și spre sud de Nicolae Bălcescu, Faraoani, Cleja, Răcăciuni, Gura Văii și Onești (unde se termină în DN11A). La Sărata, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ119B, care duce spre nord la Luizi-Călugăra, Măgura (unde se intersectează cu DN11), Mărgineni și Hemeiuș (unde se termină în DN15). Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Sărata se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (96,76%). Pentru 3,13
Comuna Sărata, Bacău () [Corola-website/Science/300699_a_302028]
-
diecezane și parohiale etc. Au venit în Moldova numeroase Ordine și Congregații catolice. Și-a putut relua activitatea Provincia Franciscană din Moldova și Seminarul Franciscan de grad universitar și liceal din Roman, s-au înființat centrele de formare de la Onești, Mărgineni, Traian (jud. Neamț), Huși, Prăjești etc. După anul 1989, a început construirea unei noi biserici lângă Catedrală și au fost înființate alte trei parohii pentru credincioșii din Iași: "Sf. Tereza a Pruncului Isus" (1995), "Sf. Anton de Padova" (1996) și
Petru Gherghel () [Corola-website/Science/306008_a_307337]
-
toate ținuturile locuite de români. Un document valoros pentru cultura română îl constituie catalogul bibliotecii lui Constantin Cantacuzino, care conține printre altele și o listă a cărților tipărite în principatele române la sfârșitul veacului al XVII-lea. Frumusețea bibliotecii Mănăstirii Mărgineni (jud. Prahova), întemeiată cu o parte a bibliotecii postelnicului Constantin Cantacuzino de la Mironești, este menționată deja la Del Chiaro. Se pare însă că puține cărți din acel patrimoniu au trecut în posesia stolnicului Cantacuzino. Era vorba mai ales de literatură
Constantin Cantacuzino (stolnic) () [Corola-website/Science/304363_a_305692]
-
Alexandru din Afrodisia. Ulterior biblioteca a fost îmbogățită de numeroase lucrări istoriografice, calendare, almanahuri, precum și de cărți aduse de oștenii români care participaseră în 1683 la asediul Vienei. De-a lungul vieții Cantacuzino a colecționat manuscrisele cărturarlor care trecuseră pe la Mărgineni și periodice de limbă italiană. Biblioteca a fost destrămată după moartea stolnicului, ajungând parțial în posesia lui Nicolae Mavrocordat. Un catalog al bibliotecii consemnează în anul 1839 263 de titluri de cărți care erau încă păstrate la Mărgineni.
Constantin Cantacuzino (stolnic) () [Corola-website/Science/304363_a_305692]
-
trecuseră pe la Mărgineni și periodice de limbă italiană. Biblioteca a fost destrămată după moartea stolnicului, ajungând parțial în posesia lui Nicolae Mavrocordat. Un catalog al bibliotecii consemnează în anul 1839 263 de titluri de cărți care erau încă păstrate la Mărgineni.
Constantin Cantacuzino (stolnic) () [Corola-website/Science/304363_a_305692]
-
Brâncoveanu a rămas și a suferit soarta multor boieri, fiind ridicat de la Târgoviște și dus în casele domnești, unde a fost sugrumat. După acest episod, Stanca Brâncoveanu și-a luat cei trei copii și s-a mutat la moșia de la Mărgineni a tatălui ei. Din cei trei copii ai lui Papa și Safta Brâncoveanu, doar Constantin a avut la rândul său copii. Constantin III Brâncoveanu s-a întors din pribegie împreună cu bunica lui, care i-a acordat o atenție specială, întrucât
Familia Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332425_a_333754]
-
lucrat în tinerețe și George Coșbuc. Printre colaboratori s-au numărat Gheorghe Bogdan-Duică, Ion Pop-Reteganul, Octavian Goga, Ion Agârbiceanu, Ion Popovici-Bănățeanu etc. Din colectivul redacției au făcut parte și Ioan Bechnitz, Aurel Brote, Eugen Brote, Ioan Dușoiu, Diamandi Manole, Simeon Mărginean, Ioan Neagoe, George B. Popp, Ioan de Preda, Ionel Cheregi (pseudonim, Doina Sălăjan). În paginile "Tribunei", numit în acea vreme „centru de lucrare literară”, au fost publicate culegeri din folclorul transilvănean, lucrări ale unor autori români cunoscuți, traduceri și contribuții
Tribuna () [Corola-website/Science/303987_a_305316]
-
propriu-zis. Cele două mari comunități distincte de mocani se situează în Transilvania: prima în Mărginimea Sibiului (la vest de orașul Sibiu) iar cea de-a doua la est de Brașov în zona Săcelelor, nu departe de curbura Carpaților. Atât mocanii mărgineni, cât și cei săceleni au fost denumiți în trecut „ungureni”, când aceștia se aflau în tranzit ori se stabileau pe teritoriul „vechiului regat”. i din zona Mărginimii Sibiului poartă și denumirea alternativă de 'țuțuieni' respectiv 'mărgineni'. Sașii din Sibiu i-
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
curbura Carpaților. Atât mocanii mărgineni, cât și cei săceleni au fost denumiți în trecut „ungureni”, când aceștia se aflau în tranzit ori se stabileau pe teritoriul „vechiului regat”. i din zona Mărginimii Sibiului poartă și denumirea alternativă de 'țuțuieni' respectiv 'mărgineni'. Sașii din Sibiu i-au denumit 'Gebirgswalachen' („valahi de munte”, adică români de munte) sau 'die Tzutzuianen' (Zuzujanen). Mocanii din zona Brașov-Săcele (mai precis cei din așa-numitele „șapte sate”) sunt considerați a fi „adevărații” mocani. Prin tradiție, ei au
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
situate în defileul Deda-Toplița, ca Filea, Vătava, Morăreni etc. Aceștia se mai numesc și ițani. Satele păstorești de pe Valea Gurghiului, cum ar fi Hodac, în munții deasupra căruia s-au aflat, tradițional, locuri special amenajate unde se tundeau oile mocanilor mărgineni, au ca port popular tipic „straiele” și pălăriile mocănești, iar locuitorii lor pot fi descriși de asemenea ca mocani. În anumite sate de pe versanții Munților Vrancei zonă numită și "Ținutul Vrancei", cum ar fi Răcoasa, Reghiu și altele, unde există
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
împrejurimile Varnei, iar uneori în Rodopi și în Rumelia Orientală, i-au intâlnit adesea în peregrinările lor pe aromâni, mai ales ramura grămușteană a acestora. Se pare că uneori au coabitat, iar grupuri de aromâni s-au întors alături de mocanii mărgineni și s-au stabilit în Mărginimea Sibiului. Victor Păcală, în monografia pe care a dedicat-o marii comune mărginene a Rășinarilor, precizează că turmele mocanilor ajungeau până pe teritoriul de azi al Greciei. La rândul lor, aromânii și-au lăsat amprenta
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
cedat Bulgariei partea sudică a Dobrogei (Cadrilaterul în română), și și-a dat acordul în realizarea unor schimburi de populație. Acest teritoriu fusese anterior cedat de către Bulgaria României, în urma Păcii de la București din anul 1913. 80.000 de români (mocani mărgineni, aromâni și meglenoromâni), majoritatea așezați de la sfârșitul celui de-al doilea război balcanic din 1913, în urma căruia teritoriul a fost anexat de România, au fost obligați să își abandoneze locuințele din sudul Dobrogei și să se așeze în nord, în timp ce
Tratatul de la Craiova () [Corola-website/Science/303631_a_304960]
-
Avram Simion 35 ani, Baldea Petru 24 ani, Buburuț Nicolae 24 ani, Cimpoeș Ion 24 ani, Cetean Trăian 21 ani, Dărămuș Ioan 23 ani, Daisa Teodor 19 ani, Florea Gabor 29 ani, Florea Ioan 20 ani, Florea Gheorghe 32 ani, Mărginean Simion 28 ani, Mihoc Ioan 32 ani, Pătrunjan Solomon 25 ani, Pușcaș Petru 22 ani, Popa Nicolae 30 ani, Tunaru Florean 25 ani, Țendea Mihai 33 ani, Vereș Iuliu 23 ani și Varzar Gyozó 23 ani. După război, s-au
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
vreme în casa marelui inginer Anghel Saligny, constructorul podului de la Cernavodă. Plecat în America a reușit să agonisească bani frumoși cu care întors acasă a cumpărat pământ în „Glodane”, Antal Gheorghe, Florea Nicolae, Florea Ioan (Ganu), Heman Ilie, Heman Simion, Mărginean Ionuț, Mara Ioan, Neagoe Andrei și Victoria, Puia Vasile, Pușcaș Ioan fratele preotului Pușcaș ce a slujit în Stremț, Pătrânjan Ieronim decedat în Canada, Stan Simion a lui Nicodin, Sârb Dumitru a fost plecat de 2 ori în S.U.A. 1908-1909
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
leagă Bacăul de Piatra Neamț. Prin comună trece și calea ferată Bacău-Bicaz, pe care este deservită de stația Gârleni și de halta de călători Lespezi Bacău. Se învecinează la nord cu comunele Racova și Berești-Bistrița, la sud cu comunele Hemeiuș și Mărgineni, la est cu comuna Berești-Bistrița și la vest cu comuna Blăgesti. Localitățile comunei s-au dezvoltat, în general, de-a lungul căilor de comunicație importante. Comuna se întinde pe 3582 hectare, din care suprafața agricolă este de 1448 hectare. În
Comuna Gârleni, Bacău () [Corola-website/Science/300672_a_302001]
-
meridianului de 26° 55' longitudine estică cu paralela de 46° 35' latitudine nordică. Din punct de vedere administrativ se învecinează cu comunele Hemeiuș și Săucești, în Nord, cu comuna Letea Veche, în est, la sud cu comunele Luizi-Călugăra, Măgura și Mărgineni. Între aceste limite orașul ocupă o suprafață de 4186,23 ha. Patru trepte de altitudine, între 150 m și 250 m marchează relieful Bacăului, el aflându-se în cea mai mare parte a localității, pe a doua terasă 160-165 m.
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
Pieții Revoluției s-a descoperit un "racloir" de silex negru-vinețiu de formă trapezoidala. Obiect folosit la vânătoare în împrejurimile care atunci erau acoperite de păduri. O altă prezență umană în valea localității s-a descoperit cu ocazia săpăturilor pentru Pasajul Mărgineni. La opt metri adâncime, muncitorii găsesc urmele unei așezări din epoca mijlocie a bronzului - "Cultura Monteoru". Un strat gros de mâl a păstrat pentru eternitate dovada marilor cataclisme care au modificat relieful. O alta așezare, de data aceasta, fiind identificată
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
435 locuitori (2007). Pe de altă parte, Zona Metropolitană Bacău este un proiect local pentru crearea unei unități administrative integrate între municipiul Bacău și localități din apropiere, Berești-Bistrița, Buhoci, Faraoani, Filipești, Gioseni, Hemeiuș, Itești, Izvoru Berheciului, Letea Veche, Luizi-Călugăra, Măgura, Mărgineni, Nicolae Bălcescu, Odobești, Prăjești, Sărata, Săucești, Secuieni, Tamași și Traian, însumând o populație de 196.135 locuitori. Localitățile înfrățite: Orașe cu acord de colaborare: Orașul se poate mândri cu o rețea de învățământ dezvoltată, care acopera intregul plan educațional, de la
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
de Jos, Bilca, Voitinel, Horodnic, Frătăuți, Rădăuți, Sucevița, Marginea, Volovăț și Horodnic au venit numeroși locuitori din zona Năsăud, ceea ce a făcut ca în cadrul graiului moldovenesc, în această regiune, să se individualizeze un subgrai distinct, cunoscut sub numele de graiul mărginean, care împletește vorba din Năsăud cu cea din Bucovina. Până la desființarea județelor de către autoritățile comuniste, Vicovu de Sus a făcut parte din fostul județ Rădăuți. După semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop la data de 23 august 1939, în care partea germană declară
Vicovu de Sus () [Corola-website/Science/299258_a_300587]
-
de păduri. Acest obiect de silex mărturisește primele exemple de comerț, deoarece acest material nu se găsea prin această zonă, deci era adus din depărtări. O altă prezenta umană în valea localității, s-a descoperit cu ocazia săpăturilor pentru Pasajul Mărgineni. La opt metri adâncime, muncitorii găsesc urmele unei așezări din epoca mijlocie a bronzului - "Cultură Monteoru". Un strat gros de mal a păstrat pentru eternitate, dovada marilor cataclisme care au modificat relieful. O altă așezare, de data aceasta, fiind identificată
Istoria Bacăului () [Corola-website/Science/314300_a_315629]
-
liceu cu voce extraordinară. Aici i-a cunoscut pe Sorin Lăcătuș, Jean Emanuel Anton, Iosif Szabo, Călin Nemeș, Ioan Gyuri Păscu, Didi Ivănescu, Dan Marius Dragan, Giusepe Poenaru, Florin Constantin Verdeș, Dorin Andone, Nicu Todea, Lucian Matiș, Eugen Păscu,Ina Mărginean și alții. Erau „gașca nebună și frumoasă a Clujului”, de pe vremea cenaclurilor studențești clujene din '83-'87. Anul 1983 a fost cel mai frumos an din viața artistului. Începuse să guste războiul frumos dintre “scenă și public”. Primul mare spectacol
Emeric Imre () [Corola-website/Science/335737_a_337066]
-
satele Miron Costin și Trifești (reședința). Comuna se află în sud-estul județului, pe malurile râului Valea Neagră. Este străbătută de șoseaua județeană DJ157, care o leagă spre nord-est de Horia (unde se termină în DN15D) și spre vest de Făurei, Mărgineni, Dochia, Dumbrava Roșie și Piatra Neamț (unde se termină în DN15). Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Trifești se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (96
Comuna Trifești, Neamț () [Corola-website/Science/301690_a_303019]
-
de profesie institutor. S-a născut la Bacău la 10.02.1870 din părinții Neculai și Anica și a decedat la Ploiești la 27.07.1960. Era dintr-o veche familie răzeșească, fiind proprietari de pământuri, originari din comuna Osebiții Mărgineni, Luizi Călugăra, de lângă orașul Bacău. Ctitori de biserici și de școli, apărători ai ortodoxiei, într-o zonă populată și de ceangăi catolici. Străbunii din linia paternă odihnesc în capela ortodoxă sfințită cu hramul Sfintei Treimi, Capela Broșteanu. Edificiul este situat
Aurel D. Broșteanu () [Corola-website/Science/314498_a_315827]
-
populată și de ceangăi catolici. Străbunii din linia paternă odihnesc în capela ortodoxă sfințită cu hramul Sfintei Treimi, Capela Broșteanu. Edificiul este situat la intrarea în cimitirul comunei Măgura din cartierul ce poartă încă numele de Răzășie, Broșteni-Răzeși, sau Osebiții Mărgineni. Surse istorice indică faptul că așezarea a fost întemeiată la jumătatea secolului XVIII de către familiile Neculai și Apostol Broșteanu. Mama, Eugenia s-a născut la Roman în15.06.1887 din părinții Ioan și Ecaterina Gheorghiu. A decedat la Ploiești în
Aurel D. Broșteanu () [Corola-website/Science/314498_a_315827]
-
sau, după ipoteze, fiu nelegitim al domnitorului Radu cel Mare. Singura informație sigură a familiei sale o dă un act din 16 iulie 1538 dat de Radu Paisie prin care întărește lui Drăghici spătarul, fratelui său Udriște marele vistier din Mărgineni și vărului lor primar Vintilă comisul satele Viișoara și Tiha (probabil Tiia, sat astăzi dispărut, situat în apropierea localității Saelele) din Teleorman, „[...]pentru că le-au fost vechi și drepte ocine, dedine, de la bunicul lor Badea vornic, ci au fost pierdute
Radu Bădica () [Corola-website/Science/308222_a_309551]