18,730 matches
-
Allegory and Mysticism in Origen and Gregory of Nyssa, în Journal of Theological Studies, 22/1971, p. 370. footnote>. Mistica lui Origen este centrată pe Cuvântul divin, acest Cuvânt fiind perceput prin Sfintele Scripturi. Și în măsura în care Scripturile conțin relatarea Întrupării, mărturii profetice despre aceasta, precum și un comentariu apostolic asupra ei, Origen consideră posibilă contemplarea lui Dumnezeu (în practică, și nu doar teoretic) numai per Christum<footnote Andrew Louth, Originile tradiției mistice creștine ..., p. 98. footnote>. Contemplarea Logosului de către suflet este naturală
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
pian. Nici măcar nu știm, apoi, dacă această casă ieșeană avea grădină. Desigur, e oțios să faci istorie literară după un text poetic. Faptul, Însă, că sonetul este databil 1879 deci trimite În zona vieții cronometrice; apoi faptul că Veronica oferă mărturia de mai sus, Întărind impresia timpului real iată ce ne face să insistăm. Până În august 1879, la moartea lui Ștefan Micle, este din principiu extrem de puțin probabil ca Eminescu și Veronica să se fi Întâlnit În intimitate la ea acasă
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
cu Î, când cu â (dânsul/dînsul, când/cînd, etc). Nu asta m-ar deranja În primul rând, ci altele. Mai Întâi, faptul că această amintire, atât de importantă, nu prea este reluată de biografi. Este una dintre extrem de rarele mărturii despre modul cum crea Eminescu, aflăm că el declama, Își interpreta retoric propria poezie, era mereu nemulțumit, revenea. De aici reiese importanța deosebită pe care o acorda poetul scrierii ca oglindă a poeziei rostite, adică punctuației, poziției apostrofului, accentelor, etc.
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
niște urmări ale ascultării îndemnurilor drăcești de la început. Acest lucru ne arată cât de strâmtă și cu câte necazuri ne este calea și cu câtă trezvie trebuie să pășim pe ea”<footnote Sf. Ignatie Briancianinov, op. cit., p. 52. footnote>. După mărturia Sfântului Meletie Mărturisitonul, creștinul este ispitit de diavolul din opt părți, și anume: 1. De sus ne ispitim când ne silim la nevoințe și virtuți peste puterile noastre proprii. Adică post până la epuizare, osteneală peste măsură a trupului, priveghere de
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
toate patimile care stăpânesc inima, precum: mânia, răutatea, pofta, răzbunarea, împietrirea, zavistia, mândria și celelalte, cum spune Domnul: „Iar ce iese din gură, iese din inimă, și acestea spurcă pe om. Căci din inimă ies gândurile cele rele, uciderile, desfrânările, mărturiile mincinoase, hulele...” (Matei 15, 18-19). De aceea și proorocul David se ruga, zicând: „Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și Duh drept înnoiește întru cele dinăuntru ale mele” (Psalm 50, 11). 8. Din afară ne ispitesc și ne biruiesc diavolii
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
Învinșii, nu Învingătorii. A Învinge e, până la urmă, un fel de a ieși din istorie”. De aceea, singura formă de a Învinge este de a transmite celor ce vin adevărul. Iar În cazul armenilor evocați În Cartea șoaptelor, adevărul e mărturie și mărturisire asupra unei istorii crunte. Firele șoaptelor se Întretaie și se completează, se resfiră și se regrupează; șoapta nu ajunge niciodată să fie cunoscută de către toți, ea lasă loc de speranță și ascunde totodată adevăruri mult prea cutremurătoare. Refuzul
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
și comandamentele noilor conducători; gestul lor de a da În cele din urmă nucile le salvează umanitatea, În ciuda avertismentului de la sfârșit adresat bătrânului, de a nu reveni niciodată acolo, căci nu va fi bine primit. În esență, Cartea șoaptelor depune mărturie despre oameni ce trăiesc doar În amintirea bătrânilor armeni ai copilăriei naratorului. Oameni ce sau născut ”În Sivas, În Diarbekir, În Biltlis, În Adana și În regiunea Ciliciei, În Van, În Trabizonda, În toate vilaietele Anatoliei răsăritene” și pe drumul
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
iluzorie. Dar cuvântul ce poate fi auzit le este refuzat acestor oameni, căci ar atrage atenția asupra existenței lor. Tăcerea o refuză ei, fiindcă aceasta e mai rea decât neființa. Le rămâne atunci șoapta, icnetul ce e În același timp mărturie a durerii și speranță a supraviețuirii. Deși purtând convențional subtitlul ”roman”, cartea se află undeva la granița dintre document și textul ficțional. Naratorul Întârzie nu o dată, aparent fără a insista asupra statutului acestui text, În care datele, deși unele precise
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
era cea mai de jos, așternută direct pe iarbă, adică realitatea Însăși.” Scriitura configurează o sumă de povești despre destine exemplare prin forță și suferință, prin neliniște și zbaterea de a se adapta. Istorisirile se nasc unele din altele, stând mărturie despre căutarea continuă a unui rost. După cum orbul Minas colindă noapte de noapte străduțele prăfuite ale Focșaniului, ținând În mână un felinar pentru a le lumina altora calea, fiecare poveste luminează un sens care nu lasă lumea să se scufunde
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
copilului de altădată asupra morții și Închizându-se rotund cu amintirea morții bunicului Garabet, textul nu cuprinde, În esență, altceva decât o suită de nașteri/luminări ale destinului unui neam din umbre/morți ale timpului individual ce vin să depună mărturie În numele tuturor strămoșilor prea des Încercați de istorie. În această scoatere din Întunericul necuvântului și al memoriei, rolul celui care povestește este acela de a se mântui printr-un alt fel de sacrificiu. Este vorba despre hotărârea de a rămâne
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
mai adevărată dintre viețile pe care le port, ca un mănunchi de șerpi Înnodat la un capăt, e viața netrăită. Sunt un om care pe acest pământ a trăit nespus. Și care tot pe atât n-am trăit.” Naratorul depune mărturie nu În vederea recuperării justițiare, ci a celei strict umane, a dăinuirii, nu a cuceririi: ”Cartea șoaptelor, nefiind scrisă pentru curțile Împărătești, povestește mai ales despre Învinși. Care fie că erau dintre cei slabi, fie că au ales ei Înșiși să
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
Învinșii, nu Învingătorii. A Învinge e, până la urmă, un fel de a ieși din istorie”. De aceea, singura formă de a Învinge este de a transmite celor ce vin adevărul. Iar În cazul armenilor evocați În Cartea șoaptelor, adevărul e mărturie și mărturisire asupra unei istorii crunte. Firele șoaptelor se Întretaie și se completează, se resfiră și se regrupează; șoapta nu ajunge niciodată să fie cunoscută de către toți, ea lasă loc de speranță și ascunde totodată adevăruri mult prea cutremurătoare. Refuzul
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
și comandamentele noilor conducători; gestul lor de a da În cele din urmă nucile le salvează umanitatea, În ciuda avertismentului de la sfârșit adresat bătrânului, de a nu reveni niciodată acolo, căci nu va fi bine primit. În esență, Cartea șoaptelor depune mărturie despre oameni ce trăiesc doar În amintirea bătrânilor armeni ai copilăriei naratorului. Oameni ce s- au născut ”În Sivas, În Diarbekir, În Biltlis, În Adana și În regiunea Ciliciei, În Van, În Trabizonda, În toate vilaietele Anatoliei răsăritene” și pe
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
iluzorie. Dar cuvântul ce poate fi auzit le este refuzat acestor oameni, căci ar atrage atenția asupra existenței lor. Tăcerea o refuză ei, fiindcă aceasta e mai rea decât neființa. Le rămâne atunci șoapta, icnetul ce e În același timp mărturie a durerii și speranță a supraviețuirii. Deși purtând convențional subtitlul ”roman”, cartea se află undeva la granița dintre document și textul ficțional. Naratorul Întârzie nu o dată, aparent fără a insista asupra statutului acestui text, În care datele, deși unele precise
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
era cea mai de jos, așternută direct pe iarbă, adică realitatea Însăși.” Scriitura configurează o sumă de povești despre destine exemplare prin forță și suferință, prin neliniște și zbaterea de a se adapta. Istorisirile se nasc unele din altele, stând mărturie despre căutarea continuă a unui rost. După cum orbul Minas colindă noapte de noapte străduțele prăfuite ale Focșaniului, ținând În mână un felinar pentru a le lumina altora calea, fiecare poveste luminează un sens care nu lasă lumea să se scufunde
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
copilului de altădată asupra morții și Închizându-se rotund cu amintirea morții bunicului Garabet, textul nu cuprinde, În esență, altceva decât o suită de nașteri/luminări ale destinului unui neam din umbre/morți ale timpului individual ce vin să depună mărturie În numele tuturor strămoșilor prea des Încercați de istorie. În această scoatere din Întunericul necuvântului și al memoriei, rolul celui care povestește este acela de a se mântui printr-un alt fel de sacrificiu. Este vorba despre hotărârea de a rămâne
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
mai adevărată dintre viețile pe care le port, ca un mănunchi de șerpi Înnodat la un capăt, e viața netrăită. Sunt un om care pe acest pământ a trăit nespus. Și care tot pe atât n-am trăit.” Naratorul depune mărturie nu În vederea recuperării justițiare, ci a celei strict umane, a dăinuirii, nu a cuceririi: ”Cartea șoaptelor, nefiind scrisă pentru curțile Împărătești, povestește mai ales despre Învinși. Care fie că erau dintre cei slabi, fie că au ales ei Înșiși să
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
care moartea pândește la orice pas). Interdependența istoriei personale de cea colectivă este totală și găsirea libertății, a securității mereu marcată de neputința interioară. Trasând prin intermediul unei retrospective fragmentate pașii unui exod, Jean Mattern Îi atribuie romanului său caracterul unei mărturii care, dincolo de latura individuală, devine ecoul a nenumărate alte suflete. Firul narativ este punctat de elipse care nu eludează nucleele povestirii, ci le individualizează prin delimitare, asigurând modernitatea romanului prin caracterul aparent aleatoriu al retrospectivei. Aceasta surprinde doar imagini disparate
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92884]
-
elctive ale celor doi compozitori, Paul Constantinescu și George Enescu se constituie într-o primă premisa a încercării de a stabili puncte comune și a studia conexiuile ce pot fi reperate între cele două personalități de care ne ocupăm. Prima mărturie a unui contact direct dintre cei doi compozitori o constituie un text autobiografic al lui Paul Constantinescu: ...am început să iau contact, mai întâi, firește, ca auditor, cu muzicienii. Primele impresii au fost de-a dreptul copleșitoare, căci l-am
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ȘI GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ȘI MUZICALE by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
Ghioaldă O slujnica, o mironosița), Dan Zancu ( Pillat, un tâlhar). Revenind la punctul de intersecție între destinele celor doi compozitori numit Oratoriul „Patimile Domnului” evidențiem faptul că George Enescu nutrea sentimente de admirație față de creația lui Paul Constantinescu. Avem drept mărturie două scrisori adresate de apropiați ai lui George Enescu, în care se vorbește despre Oratoriul de Paști în cea de-a doua versiune, dar și de cel de Crăciun, pe care, maestrul se pare că le-a cercetat cu mare
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ȘI GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ȘI MUZICALE by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
Canada. Invitat adesea în România, a dirijat în 1984 la București, în primă audiție mondială Cântată profana de Bartók, în versiunea ei originală în limba română reconstituita de dirijor și soția sa, pianista Anisia Campos. footnote>, a cărui scrisoare stă mărturie în acest sens: În anul 1962, cănd Enescu trecuse în lumea celor drepți iar Paul Constantinescu se pregătea să-l urmeze, cu prilejul celei de-a XV-a Aniversări a Republicii, în Italia, avea loc un concert radiodifuzat cu lucrări
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ȘI GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ȘI MUZICALE by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
Aceasta e prima implicare a Psalmului 81, 6 în literatura creștină ca text-mărturie pentru susținerea noțiunii de îndumnezeire. Contextul utilizării de către Sfântul Iustin a textului rezidă în interesul sporit al creștinilor secolului al IIlea în sursele testimoniale ale mesianismului evreiesc. Mărturiile Noului Testament se concentraseră pe ce era nou, în pretențiile creștinilor la mesianismul lui Iisus, și anume, suferința Lui, moartea și învierea Sa. Interpretarea oferită de el psalmului 81, 6 a furnizat decorul pentru kerygma creștină: eșecul lui Adam și
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
ANGELO DI BERARDINO REZUMAT. Diversitatea și unitatea creștinilor În primele trei veacuri. Diferențele de perspectivă În exprimarea credinței una au fost experimentate Încă din primii ani ai creștinismului, odată cu conștientizarea de către ucenici a misiunii lor de a da mărturie după porunca Mântuitorului. Ca Întotdeauna, unii din discipoli erau mai atașați de tradițiile părinților, alții erau mai deschiși la nou, dar comunitatea creștină care se percepea tot mai mult ca ecclesia căuta, În deplin respect față de diversitate, unitatea Întru crez
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
locuri), Întorcându-se mai apoi iarăși la Ierusalim? Lucrul cel mai Însemnat se subînțelege: acum se constituie amintirea lui Isus. Ce fac cei Doisprezece odată ce li se realcătuiește grupul? Conștientizează faptul că trebuie să continue misiunea lui Isus: să dea mărturie (Luca), să propovăduiască și să boteze (Matei), să ierte păcatele (Ioan). Câtă vreme vor fi rămas Împreună pentru a Închega amintirea lui Isus? Reconstituirea lui Luca, În Evanghelie și În Fapte, pare lineară: nu au zăbovit Îndelung, despărțindu-se apoi
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
o trăiseră Împreună În Palestina, Îmbogățiți de credință și de speranță, cei care-l urmau și-au Împărțit terenul de misiune. Îndatoririi de „a-și aduce aminte” i se adăuga acum În ceea ce-i privea și aceea de „a da mărturie”. Cele din urmă vorbe ale lui Isus mai Înainte de a se Înălța la cer au fost: „Veți lua putere, venind Spiritul Sfânt peste voi, și Îmi veți fi mie martori În Ierusalim și În toată Iudeea și În Samaria și
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]