18,914 matches
-
țara mea natală, unde revin după Revoluție în fiecare an, și țara adoptivă. - Am înțeles că ai fost investit cu titlul de cetățean de onoare al Gran Canariei? - Da, majestatea sa, Juan Carlos m-a onorat cu acest titlu, dar mărturisesc că am fost onorat și de municipalitatea Lugojului cu același titlu. De Lugoj mă leagă multe amintiri din copilărie, mai am și acum trei prietene acolo, surorile Dobrin. - După cum știu, tu ai colaborat cu baletul Operei Naționale. - Desigur. Reîntâlnirea cu
Viață de balerin - interviu cu Gelu Barbu by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/12684_a_14009]
-
naiv - depinde de percepția fiecăruia dintre voi asupra sintagmei A-ți trăi viața la maxim - iar celălalt un ucigaș crud și răzbunător. Aș putea să vă spun că Ciocu' mic este un film despre prietenie și insolit... Sau să vă mărturisesc că Gérard Depardieu este cu câteva (zeci de) kilograme mai slab... Dar n-am să vă dezvălui nimic din toate acestea, pentru că savoarea lui Tais-Toi! stă în replica bine și la timp rostită, și nu neapărat în acțiunea densă sau
Americanii invadează marile ecrane by Mădălina Roșca () [Corola-journal/Journalistic/12685_a_14010]
-
oameni și, totuși, atît de secret". Urare ce consună cu cea adresată de Caragiale odraslelor sale, în ambele rînduri nesocotită de destin. E adevărat că fiul lui Șerban Cioculescu a crescut într-o atmosferă ce constituia o permanentă ispită. Providența, mărturisește d-sa, i-a acordat favoarea de a se forma încă înainte ca propria-i conștiință să prindă contur, în vibrația a două voci, cea paternă și cea a lui "nenea Nicu", același Vladimir Streinu, angajate într-o irezistibilă confruntare
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
al familiei. Adăposturi împotriva vitriolantei realități, a rău mirositoarelor vecinătăți, oaze de meditație, de desprindere din cotidian, aceste vile sunt întâi de toate elegante, iar noi trebuie să recunoaștem că proprietarii lor înnobilând locul, cu înnoite speranțe pentru relansarea turismului mărturisesc gust și rafinament, forța de a pune ceva pe acest pământ. Dacă simțim cum nervii ne lasă, mâncărimi ni se întind pe întreg corpul și începem să strângem spasmodic din pumni, în cauză e trist omeneasca invidie. Dar ia gândiți
Dacă dorim dulce durată by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12692_a_14017]
-
scris despre Caragiale: fiecare s-a descurcat cum a putut, de la recursul la diminutiv (Zoiței, la C. Dobrogeanu-Gherea) pînă la forma cu flexiune comună, preferata de cei mai multi " Zoei " (de la Călinescu " "iubirile Zoei", în Domină bonă, la V. Fanache, în Caragiale " "mărturisindu-i Zoei"). Prozatorii din prima jumătate a secolului al XX-lea au preferințe diferite: în Maitreyi, Mircea Eliade recurge constant la genitiv-dativul cu articol postpus " Maitreyei sau Maitreyiei (diferența depinde de ediție); această formă reprezintă de altfel chiar ultimul cuvînt
"Caty-ei" și "lui Caty" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12721_a_14046]
-
ideea că nu putem avea nici astăzi, cum nu puteam la 1840 să avem o critică estetică. Critica culturală nu e numai singura posibilă, e singura necesară." Constatarea este prilej de precizare a propriei poziții în contextul criticii românești. Fundoianu mărturisește că se înscrie "în școala criticei moldovenești a lui Russo, Kogălniceanu și a "Junimei" "4). (Dar și critica practicată de Iorga, cum i s-a reproșat de altfel istoricului în atîtea rînduri, era o critică culturală.) Pentru o clipă Fundoianu
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
precipitat al morții, știind totuși că răgazul ce-i fusese acordat era scurt. Se naște aici o problemă: a făcut bine Monica Lovinescu " prima, de altfel, care s-a confruntat cu problema în cauză - publicând aceste Agende literare? Ea singură mărturisește că a "șovăit îndelung înainte de a îngădui și înlesni publicarea" lor. Ezitare pe deplin justificată și pe care o argumentează fără a ocoli probabilitatea "interdicției decurgând natural din discreția autorului extrem de avar cu destăinuirile de orice natură ar fi fost
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
decurgând natural din discreția autorului extrem de avar cu destăinuirile de orice natură ar fi fost ele.ș...ț Am avut oare dreptate, am avut dreptul de a trece peste această pudoare dând la lumina tiparului ceea ce E. Lovinescu nu-și mărturisise decât sieși?" Motivațiile Monicăi sunt, cum se va vedea, altele decât cele pe care le invoc eu, dar, cu toate că diferite prin natura lor, ele vin în sprijinul hotărârii pe care a luat-o, conferindu-i o dimensiune valorică la care
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
Germania, fără nici o explicație și amânarea enervantă a acordării titlului de doctor în Litere, din cauza unei comisii vindicative și meschine. Deși spune și repetă în multe scrisori că îndrăgește tot mai mult cariera universitară (nu și Clujul universitar, pentru că îi mărturisește lui Ion Brad că vrea să se mute la București sau chiar la Baia Mare) gândul inițial al lui Mircea Zaciu a fost să devină scriitor, nuvelist sau romancier, scenarist de filme. A avut oarece succes în această ultimă ipostază (scenariul
Dialog epistolar by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12753_a_14078]
-
întrebarea dlui Robert Turcescu, povestește cum i-a luat dumnealui un interviu în "90 lui I. Iliescu. Fiind certat rău de tot de Goma, de la Paris, că a scris despre Iliescu că e Om mare (cu majusculă). Vădit încurcat, N.M. mărturisește sincer în fața moderatorului perplex că dânsul e un jurnalist fără pretenții, ce se pierde înaintea Autorității, nu ca ziarista O. Falacci, neavând tupeul necesar. Și se apără zicând că asta a spus-o... și ezită, moderatorul insistă, iar invitatul, cu
Zguduitura ori șocul – note 1944 – by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12757_a_14082]
-
consum etc. 4. Românul este și bine conceput, si șlefuit, și atent adnotat în subsol cu inserturi teoretice. Niciunde indiferență față de actul scriiturii și ignorarea esteticului pe care le sugerează C. Rogozanu. Într-o notă de subsol, naratorul însuși își mărturisește intenția de a scrie "șą ficționalț, s+ artisticț, s+ narativț". Adică estetic. În ceea ce privește prioritatea/marginalitatea esteticului, opțiunea e, până la urmă, una individuală. Doar ca o carte proastă rămâne o carte proastă și atât. No matter what. Chiar dacă ar fi destinată
Clișeele unui nonconformism timid by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12750_a_14075]
-
în salturi ondulatorii, ale căror alternanțe nu-și află prin conținutul lor o explicație. în lipsa unor documente care să înlesnească interpretarea, se pot face cel mult speculații sau simple presupuneri ipotetice. Trebuie luate în considerare două momente: când i-a mărturisit Lovinescu lui Monda conținutul și modalitatea formală de structurare a Agendelor (apreciate de ultimul ca alcătuind un Jurnal), destinate de critic unei apariții postume? Și: când și-a notat autorul lui Trubendal cele declarate de Lovinescu? Este neîndoielnic că Monda
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
vrea să spună titlul. Desigur, Eurobarbeque, un joc de cuvinte pe tema englezescului barbecue, împrumutat de francezi și de noi înșine în forma de dincolo de Canalul Mînecii. Fripturile din Gazetă ne-au lăsat un gust prost pe limbă. l După cum mărturiseam într-un număr precedent, nedumerirea noastră nu e legată de bila neagră cronică a dlui Dan Petrescu și de calomniile d-sale, ci de felul în care OBSERVATORUL CULTURAL găzduiește solemn și fără umor orice inepție care privește revista noastră
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12768_a_14093]
-
despre cărți citite. Există în mai toate școlile biblioteci, dar multe cărți sunt vechi, sau sunt venite otova, din ce mai donează câte unul când își triază biblioteca personală. Sunt computere, multe computere în școli. Dar, în Cerna, o profesoară mărturisea că umblă cu geanta plină de pixuri, când e vremea tezelor, să le împartă copiilor, mulți, care nu și le pot cumpăra. Vor să citească presă copiii, dar mulți, foarte mulți din ciclul gimnazial, încă nu știau prea bine ce
Hotarul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/12787_a_14112]
-
pot cumpăra. Vor să citească presă copiii, dar mulți, foarte mulți din ciclul gimnazial, încă nu știau prea bine ce-i acela un ziar. Sau nu puteau aminti titlul vreunuia, ori a unor publicații pentru vârsta lor. Școlărițe din Carcaliu mărturiseau parcă rușinate, că ar dori să cumpere din când în când câte o publicație, dar "s-a desființat chioșcul Rodipetului". Pentru un abonament, nu au atât de mulți bani la un loc, lună de lună. Într-o sală de clasă
Hotarul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/12787_a_14112]
-
un abonament, nu au atât de mulți bani la un loc, lună de lună. Într-o sală de clasă a Școlii generale nr. 1 din Măcin, o elevă de liceu - venise în mod special la întâlnirea cu "domnul scriitor" - îmi mărturisește că vrea "să se facă" ziaristă. "Dar pot reuși, dacă nu-s tupeistă?". Un băietan mă iscodește "dacă este periculos să fii ziarist. Am auzit că și la noi sunt bătuți. Sau chiar omorâți". Și multe, multe alte întrebări. Nu
Hotarul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/12787_a_14112]
-
când m-am văzut confruntat cu o situație mai mult decât incomodă. Nu pentru că nu mai participasem la astfel de discuții, sau nu mai întâlnisem astfel de întrebări. Dar acum, formulate de acei copii născuți după 1989, care mi-au mărturisit că nu mai văzuseră niciodată un scriitor "pe viu", curiozitățile lor conturau alte dimensiuni ale răspunsurilor. Ce mai poți să le spui, adevărat, despre mitul scriitorului român, acum, într-o Românie în veșnice campanii, nu doar electorale. Când "mateloții" feluriți
Hotarul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/12787_a_14112]
-
pomenit, povestiți despre mîncare, mese oficiale, sînteți gourmand sau gourmet ? - Eu zic că nici una, nici alta. Gourmand în nici un caz, fiindcă mănînc întotdeauna relativ puțin, și gourmet, ar însemna că sînt un om care știe foarte bine să aprecieze...Și mărturisesc că nu sînt foarte subțire la...Mănînc orice, mănînc lucruri foarte simple : cartofi fierți, macaroane, un biftec. Da, un biftec bun cu salată. Dar nu sînt omul care umblă după feluri gătite în mod foarte deosebit, cu sosuri...N-aș
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
n-ar conta și Grigore Cugler. E ciudat că singurul său volum publicat în țară, Apunake și alte fenomene, în 1934, nu a avut nici un ecou. Mircea Popa nu a descoperit nici o cronică literară, nici o mențiune în presa vremii - după cum mărturisește în prefața restituirii (p.11). Exegetul presupune drept cauze ale carenței de receptivitate probabilitatea lipsei de interes a publicului față de literatura de avangardă și faptul că, la debut fiind, numele scriitorului era necunoscut. Nu-i mai puțin probabil ca tirajul
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
părintească, descrisă de Ion Biberi în monografia sa "jumătate muzeu, jumătate bibliotecă" în 1912, cînd se transferă la Liceul Gh. Lazăr din București. Aici se produce "evenimentul" adolescenței sale - "complexul latin" - indus de profesorul H. Frollo. Prin intermediul limbii latine Vianu mărturisește a fi descoperit "o parte din frumusețea și adîncimea uneltei noastre de expresie: Cuvîntul". Este astfel deturnat de la intenția urmării în carieră a tatălui și, din 1916, începe să frecventeze cenaclul lui Al. Macedonski, Maestrul său de suflet, al cărui
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12814_a_14139]
-
că, potrivit mentalității noastre smerit vanitoase, îl vom revendica, abia atunci, pe autor. Nu mai am îndemânarea de a caracteriza. Lucian Raicu e un prea mare critic pentru a-mi permite eu să însăilez. De aceea, nu fac decât să mărturisesc. Dacă acela care m-a extras, la o vârstă nu prea fragedă, din bârlogul de provincial timorat a fost Sorin Titel, cei care mi-au dat curajul să persist aveau să fie Nicolae Manolescu și Lucian Raicu. Fiecare în felul
Et in Arcadia ego by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/12824_a_14149]
-
mai urca la etajul cinci, pe rue Bargue - nici n-aș mai îndrăzni. De aceea, am simțit nevoia ca pe lângă urări de sănătate să le spun, Soniei Larian și lui Lucian Raicu, ceea ce, poate, nu s-ar fi cuvenit să mărturisesc.
Et in Arcadia ego by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/12824_a_14149]
-
de un roman de secol 19; ceea ce se pierde în ritm se cîștigă în profunzime. Ucigătoarea, la propriu și la figurat, Uma Thurman, în volumul 2 plînge de fericire, cu privirea iradiind dragoste, și nu doar dorință de răzbunare. Actrița mărturisea, la conferința de presă, că s-a inspirat, pentru acest personaj care se exprimă mai mult prin corp decît prin cuvinte, din tăcerile lui Clint Eastwood în filmele lui Sergio Leone; a înțeles că trebuia să aibă ceea ce se înțelege
Splendoarea și mizeria Rivierei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12837_a_14162]
-
să spună povestea prin intermediul impresiilor, deci prin detalii, prin mobilitatea camerei. Un băiat din mica Italie, Elizabeth Street (Harvey Keitel în rolul său de debut), se îndrăgostește de o fată (Zina Bethune); relația e fundamental alterată de faptul că ea mărturisește că a fost violată. Pentru J.R., există fete cuminți (adică virgine) și fete (de moravuri) ușoare; deși, în urma confesiunii ei, prietena lui a trecut în a doua categorie, el e totuși dispus să se căsătorească cu ea, "iertându-i greșeala
Scorsese îți bate la ușă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12266_a_13591]
-
regulile rigide în această privință a fost Godard: în Weekend, el are un cadru panoramic foarte lung, fără tăieturi, în care camera se rotește peste 360 de grade, adică limita permisă. Scorsese năzuiește la această performanță de continuitate, dar, după cum mărturisește, nu avea la dispoziție mijloacele tehnice: deoarece vroia să filmeze alb-negru, 35 mm, peliculă care dă o anume textură granulată imaginii, tot ce avusese la dispoziție era o cameră de filmat care ocupa jumătate de cameră! De-abia mai era
Scorsese îți bate la ușă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12266_a_13591]