549 matches
-
Plopeanu era o ființă atât de inocentă și de pură, precum un bococ de crin scăldat în roua dimineții, cu mult bun simț și blândețe, credincioasă, pentru nimic în lume n-ar fi supărat pe cineva, nici măcar cu privirea. Era mărunțică cu părul de culoarea mierii, purtându-l lung pe spate. Avea ochii de-un albastru ca cerul în zorile de vară, nasul fin, gura mică, cu gropiță în bărbie, într-un cuvânt era delicată. Cu toate acestea, ea se născuse
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
avort, dar el "aranjase totul". Ce cuvinte. Le spusese cu doi ochi plini de candoare. Da, ea trebuia doar să se "prezinte .... ca vita la abator". I se face greață. Din cabinet iese din zece în zece minute un doctor mărunțel, țigănos, zâmbește, arătându-și dinții de aur, ridică mereu mâna și zice: "Un moment... imediat". Momentele se târăsc ca niște râme lipicioase murdărind coridorul înecat în pământ. O lume scufundată, cu urechi astupate, cu ferestre înghițite sub pământ. S-a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
celelalte facultăți proprii, în interesul harnicului și talentatului popor muncitor, al sclavilor incapabili de gândire din instituție, zicea el, totdeauna, înainte de a scutura maleta, doldora de teancuri de bancnote, să aproximeze, dacă fusese îndeajuns de burdușită de către contabilă, o fată mărunțică și timidă, ce nici ochii nu și-i ridica din pământ în fața directorului. Nu-și ridica privirea din pământ, fiindcă așa fusese educată de către partid, de mică, de când era pionieră. Firește, nu de vreun partid din acesta actual, ci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mai încolo, mărunțica cu studii de finanțistă, fu promovată contabila unității. După Revoluție, în virtutea acelei promovări de partid, de odinioară, dar în asentimentul colegilor, care nu-i puneau niciodată la îndoială competența, ajunsese director adjunct economic al societății lor comerciale. Mărunțică, timidă, cu inițiativa anulată și cu mintea copleșită de senzația profundă că nimic din ce face nu poate fi îndeajuns, contabila îi prezenta domnului director maleta umplută până la refuz cu milioane de lei vechi, jigărita unitate monetară națională, care, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
descinderii sale în Capitală, avu mare succes în toate cele ce intenționase să antameze pentru societatea comercială căruia îi asigura managementul. A doua zi de dimineață, linia norocului continuă să urce vertiginos, astfel că, încărcat de faimă, îi comunică telefonic mărunțelei timide cu funcție de director economic al societății: Mai trebuie să rămân, pe câtva timp, în Capitală, la bătaia peștelui. Firește că, se trezi, pentru un nou aldămaș, invitat fără să știe cum, la o petrecere-monstru, oferită de un celebru boss
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se adeverește spusa popii! Și voi îl judecați după înfățișare sau... Aduceți-l în fața noastră pe popa Ioil!... Ușa sălii tronului s-a deschis pe dată și în prag s-a oprit un bătrân care aducea mai mult a schimnic... Mărunțel, cu o barbă neînchipuit de lungă, și o rasă decolorată, încinsă cu o sfoară înnegrită de atâta purtare... Intră, părinte! Intră! a poruncit vodă, încurajându-l din priviri. Preotul a făcut câțiva pași mărunți și a căzut în genunchi în fața
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
dau coate, încep să șușotească, își aduc aminte că mă cunosc toți de când eram atâtica, în nisip, în curtea lor. - Hai, fiule! Urc pe bordură lângă coșciug, n-am avut vreme să-l văd mai bine pe Costache, un bătrânel mărunțel, cu fața rotundă, așa mi s-a părut la biserică. Îmi dreg glasul. - Onorată și întristată adunare, încep cu o voce de conferință. Când cineva drag pleacă dintre noi, lăsându-ne un gol în suflet, se cuvine să ne gândim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
adepții în Piața Unirii, dar mai spre Traian, pentru că încă n-au fost terminate reparațiile în mijloc, unde-ar fi bourul, și a prevestit prăbușirea orașului și alte rele sigure. - Vă anunț Ora profetică! Ora profetică! strigă într-un megafon mărunțelul urcat în Dacia papuc roșie. - Ce zice, ce zice...? - Zice mamaie că-i cu sfârșitul lumii... - A, păi vine sfârșitul lumii, că nu ne mai rabdă bunul Dumnezeu pentru păcate, că s-a stricat, maică, lumea, e numai cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu plec să mă bat cu Han-Tatar. CODÂRLIC (disprețuitor): Alta-i vorba, Prepeleac... DĂNILĂ: Măi nevolnicule, da' de când îs eu prepeleacul tău? Vezi că-nșfac cel buzdugan, și când te-oi mirui cu dânsul fac din tine puzderie de draci mărunței! CODÂRLIC (spăsit): Nu te mânia, bade Dănilă... DĂNILĂ: Așa mai merge. Hai, spune! CODÂRLIC: Zice Întunecimea Sa Săcăluș așa: dintre noi doi, cine-a zvârli buzduganul ista mai tare și mai sus, acela să aibă și burduful cu bani. DĂNILĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
în dreapta și în stânga. Niște ochi mici, rotunzi și aspri, un nas subțire și o gură orizontală îi dau aerul unei bufnițe binecrescute. Sosește totdeauna primul la ușa restaurantului, se dă la o parte, o lasă să treacă pe nevasta lui, mărunțică, asemenea unei șoricuțe negre, și intră atunci și el, urmat imediat de un băiețel și o fetiță îmbrăcați ca niște câini savanți. Ajuns la masă, el așteaptă ca nevasta să ia loc, apoi se așează, și cei doi căței pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în fața unui bărbat. O strigase, se pare. O conversație veselă, se auzea râsul ei vital, luminos, de neuitat. Bărbatul nu se vedea, stătea cu spatele, mult mai scund decât femeia, se ridicase pe vârfuri să-i sărute, la despărțire, mâna. Mărunțelul s-a rotit în urma ei, arătându-și fața: leit Pușkin! Favoriți prelungi, barbă rară. — Oho, dumneata, doctore! Știam că îți place muzica la domiciliu, nu în public. — Azi e excepție, caz special. — Dar doamna? Pacientă? — Nu, nu. Nu. O cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-nconjoară, toți zicând că o iubesc - cât de naivă, Vei vedea că de odată ea devine pozitivă. Tu, cu inima și mintea poate ești un paravan După care ea atrage vre un june curtezan, Care intră ca actorii cu păsciorul mărunțel, Lăsând val de mirodenii și de vorbe după el, O chiorește cu lornionul, butonat cu o garofă, Operă croitorească și în spirit și în stofă; Poate că-i convin tuspatru craii cărților de joc Și-n cămara inimioarei i-aranjează
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
crai și prost și bătrân, Cu care vînzătoarea...păcătuise în fân! Urâtul șef de alimentară, A venit...furios, spumegând, Că a prins-o pe doamnă...furând, Și-a dat-o...afară! Viața e grea! Fără bărbat, Și cu șase copii mărunței, Vînzătoarea-doamna de alt'dat, A ajuns vai de zilele ei ! Zilnic alegea din...gunoi , Resturi de la boierii cei noi ; Crenvurști, păstramă (alterate) și pâini, Alături de o... jalnică haită de câini, Din care-ntr-o dimineață devreme, Timid dând din coadă
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
Schreiber, cu barbă, apare în toate ziarele. Membrii familiei lui Jim, la fel ca și mulți alții, îi văd fotografia, dar nici măcar ei nu bănuiesc care ar putea fi adevărul. Printre cei care asistă la proces se află și pseudopsihologul mărunțel, cu ochelari, care călătorise în același avion cu Jim. El nu-l recunoaște pe Jim, dar e uimit de comportamentul lui Schreiber (care nu e în concordanță cu firea lui Schreiber) și-și amintește ce i-a spus bărbatului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
fi ce-ai fost minune în minunea lumii; de copii fug numai nebunii în viața lor fără de rost. Un pedagog - în ghilimele - și-a-mpins soția s avorteze și astăzi sunt două speteze la un gard putred de nuiele. Ce mărunțeii sunt unii oameni și câți mai sunt ai nimănui de n-ai cu cine să-i asemeni și nici n-ai ce să le mai spui! Atâtea rele comit unii cât izbutesc doar căpcăunii! E primăvară - înfloresc prunii și merii
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
de lungă. ― O fi, n-o fi, dar, când am făcut eu armata de „răcute”, majurul - sau tatăl companiei, cum i se spune - l-a blagoslovit pe unul exact cum v-am spus adineauri. E drept că omul era mai mărunțel, dar sub motiv că nu mai are echipament potrivit, l-a îmbrăcat ca pe o sperietoare - a precizat învățătorul. ― Și a umblat „răcutele” așa, ca un strigoi? - s-a auzit întrebarea din mulțime. ― Nuuu. Nici pomeneală, fiindcă la prima revistă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
înălțimi. O bătaie discretă în ușă îl făcu să tresară. Da, poftim! spuse el, întorcându-se de la fereastră. În cameră intră doamna Maria, mătușa prietenului său Traian, cu un zâmbet ce i se întindea pe toată fața. Era o femeie mărunțică și plinuță, cu părul strâns sub un batic legat peste cap, la ceafă. Pe fața ei rotundă, ochii negri fugeau în toate părțile. Purta o rochie de casă și era încinsă cu un șorț apretat cu danteluță pe margini. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
claviculă. Deocamdată nu-i mai era somn, așa încât încercă din nou să se orienteze. Se afla singur într-o rezervă cu două paturi. Mirosea slab a antiseptice și era liniște. Apoi ușa se deschise și intră asistenta. Era o femeie mărunțică, îmbrăcată într-un halat verde, cu părul prins sub o bonetă micuță de aceeași culoare. Lăsă căruciorul cu medicamente lângă pat și se apropie de el. V-ați trezit! constată ea. Încercați să stați liniștit deocam dată. Vreau să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
După ce făcură prezentările, intrară în laboratorul de chimie al școlii. Inspectorul fu nevoit să suporte din nou zâmbetele femeii și privirile insinuante pe care aceasta i le arunca Ilenei. Ce vă trebuie, domnule? întrebă profesoara de chimie. Era o femeie mărunțică, grăsuță și cu o voce pătrunzătoare. Deformație profesională, își spuse Cristian, trebuie să o audă copiii când vorbește. Se mișca repede prin laborator scoțând un microscop mare din dulap și așezându-l pe catedră. Un vas Petri și un bisturiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spus că e prea mult? întrebă supărat bărbatul așezat în spatele biroului modest, acoperit cu hârtiile împrăștiate din câteva dosare de carton. Deschide odată mina aceea! se răsti el la interlocutorul său așezat pe scaunul tare din fața sa. Era un tip mărunțel, nu mai înalt de un metru șaizeci și cinci, îmbrăcat într-un costum alb cu cămașa descheiată la gât. Avea fața îngustă conturată de o mustață roșcovană subțire ce se continua cu un cioc tuns scurt. De sub fruntea încrețită ce se termina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o altă existență. Până să-mi vină ideea cum s-o abordez pe fata care vindea, la două tarabe mai încolo, țigări și alte delicatesuri, am privit-o probabil vreo jumătate de oră ca un câine bătut cum se vântura, mărunțică, în pantalonii verzi de trening și saboții pe care una-două trebuia să și-i scoată pentru a-și sui pe-un taburet picioarele mici în ciorapi negri de mătase, când cerea cineva vreo marfă de pe rafturile înalte. În fine, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pentru a putea asculta lucrurile inteligente pe care le debitau. Îmi amintesc de femei imense și țepene, cu nasul mare, cu ochii rapac, care își purtau hainele de parcă ar fi fost o armură. Îmi mai amintesc și de fete bătrâne, mărunțele ca niște șoricei, cu glasuri blânde și privirea isteață. Mă fascina întotdeauna încăpățânarea cu care își păstrau mănușile când mâncau pâine prăjită cu unt și observam cu admirație nepăsarea cu care își ștergeau degetele de tapiseria scaunelor când li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
astâmpere nepotolita sete de măgulire. Voiam excitante din ce în ce mai puternice pentru mândria mea bolnavă. Și atunci ram ajuns la... umilirea profesorilor. Cum aș putea să uit ora aceea; de pomină, din clasa a VIII-a? Profesorul nostru de istorie, un bătrân mărunțel, care purta o barbă larg revărsată pe piept (unora le impunea așa de mult barbă aceea!), ne vorbea despre domnia lui Constantin Brâncoveanu. Când ajunse la executarea voievodului în închisoarea celor șapte turnuri din Stambul, m-am ridicat în picioare
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mai multe despre nedeslușita poveste a Ceasornicarului și a orologiului său, voi reveni asupra acestor întâmplări. I se spunea Ceasornicarul. Nici pe firma pusă deasupra ușii nu-i era scris numele: „CEASORNICĂRIE”, atât, iar jos, într-un colț, autorizația nr... Mărunțel, slab, cu părul rar și zburlit, Ceasornicarul părea cam de cincizeci de ani. Poate avea mai mulți. Sau chiar mai puțini... Ținuse femeie, dar aceasta plecase cândva, demult, în văzul oamenilor, c-un străin ce se abătuse prin târg cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
că toți colegii încercau să te pocnească peste el când nu erai atent. Pe lângă el, IDR-ul era un fleac. Asistenta medicală a intrat în clasă și ne-a luat la rând, începând din prima bancă. Eu, deși cel mai mărunțel dintre băieți, stăteam în ultima bancă, lângă un repetent de două ori cât mine, Puică Ion, pe care, chipurile, trebuia să-l aduc pe calea cea bună. Puică ăsta era un tembel ce nu s-a văzut. La o lecție
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]