462 matches
-
în campanie, Chokansai părea bine dispus, ca de obicei. Întoarse capul în altă direcție. Dar, când apăru în apartamentele din citadelă ale doamnelor, femeile și numeroșii lor copii alergară în calea lui. — O, a venit Domnul Măscărici! strigau copiii. Domnule Măscărici! Când ai ajuns aici? Oriunde stătea sau se așeza, glasurile fericite din jurul lui nu mai conteneau. — Stai peste noapte, Domnule Măscărici? — Domnule Măscărici, ai mâncat? — Ridică-mă-n brațe, Domnule Măscărici! — Cântă-ne un cântec! — Arată-ne un dans! Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ale doamnelor, femeile și numeroșii lor copii alergară în calea lui. — O, a venit Domnul Măscărici! strigau copiii. Domnule Măscărici! Când ai ajuns aici? Oriunde stătea sau se așeza, glasurile fericite din jurul lui nu mai conteneau. — Stai peste noapte, Domnule Măscărici? — Domnule Măscărici, ai mâncat? — Ridică-mă-n brațe, Domnule Măscărici! — Cântă-ne un cântec! — Arată-ne un dans! Îi săreau pe genunchi. Se jucau cu el. Se agățau. I se uitau în urechi. — Domnule Măscărici! Îți crește părul afară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
femeile și numeroșii lor copii alergară în calea lui. — O, a venit Domnul Măscărici! strigau copiii. Domnule Măscărici! Când ai ajuns aici? Oriunde stătea sau se așeza, glasurile fericite din jurul lui nu mai conteneau. — Stai peste noapte, Domnule Măscărici? — Domnule Măscărici, ai mâncat? — Ridică-mă-n brațe, Domnule Măscărici! — Cântă-ne un cântec! — Arată-ne un dans! Îi săreau pe genunchi. Se jucau cu el. Se agățau. I se uitau în urechi. — Domnule Măscărici! Îți crește părul afară din urechi! — Una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui. — O, a venit Domnul Măscărici! strigau copiii. Domnule Măscărici! Când ai ajuns aici? Oriunde stătea sau se așeza, glasurile fericite din jurul lui nu mai conteneau. — Stai peste noapte, Domnule Măscărici? — Domnule Măscărici, ai mâncat? — Ridică-mă-n brațe, Domnule Măscărici! — Cântă-ne un cântec! — Arată-ne un dans! Îi săreau pe genunchi. Se jucau cu el. Se agățau. I se uitau în urechi. — Domnule Măscărici! Îți crește părul afară din urechi! — Una, două. — Trei, patru. Cântând numerele, fetițele trăgeau firele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
conteneau. — Stai peste noapte, Domnule Măscărici? — Domnule Măscărici, ai mâncat? — Ridică-mă-n brațe, Domnule Măscărici! — Cântă-ne un cântec! — Arată-ne un dans! Îi săreau pe genunchi. Se jucau cu el. Se agățau. I se uitau în urechi. — Domnule Măscărici! Îți crește părul afară din urechi! — Una, două. — Trei, patru. Cântând numerele, fetițele trăgeau firele de păr, în timp ce un băiețel îi încălecase umerii, apăsându-i în jos capul bătrân. — Joacă-te de-a căluțu’! Fă pe căluțu’ și nechează! Chokansai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
asta. Gândindu-mă mai bine, am fost surprins de faptul că a avut curajul să înceapă cu noi. Poate că nici eu, nici Martina nu arătam prea grozav - fata înaltă cu umerii înguști, da, și prietenul ei care semăna cu măscăriciul Bozo. Mi-am scos paionul. Shadow a făcut o săritură și a ieșit pe coridor. M-a salutat, mișcându-și capul ca o marionetă, după care l-a cercetat pe amicul nostru întins pe podea. Trecând în revistă mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-o tu în locul meu. Sunt foarte dificile. Nu reprezintă deloc o chestiune ușoară. Tocmai de aceea li se spune erecții. Vai de mine și de capul meu. Ce zi căcăcioasă. Ce scandal, ce tărăboi! Viața e un clovn și un măscărici. Viața este viața petrecerii. Scânteiază. Am mai auzit gluma asta, desigur. E răsuflată. Am avut și eu partea mea de secetă la ciocăneli, luat plase și blegeală, încornorări și ejaculări precoce, inhibiție și cloșcări. Dar niciodată gluma nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
realizat de Nicolae Țone în Aldebaran, nr. 1-4, 2001, pp. 91-115, cu privire la editarea primelor poeme ale lui Tristan Tzara. O variantă modificată a fost publicată în volumul De Nos Oiseaux, Ed. Kra, Paris, 1929, p. 26. Versul: „nebuna satului clocește măscărici pentru palat” („Tristețe casnică“) a fost decupat, tradus în franceză și interpolat în poemul Le dompteur de lions se souvient din volumul Tristan Tzara, Vingt-cinq poèmes, H. Arp, Dix gravures sur bois, Collection Dada, Zürich, 1918, ca și unele fragmente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și confesiunile din Tudor Mușatescu și Romulus Dianu, „Cu G. Ciprian despre el și despre alții”, în Rampa nouă ilustrată, 13, nr. 2988, 9 ianuarie 1928, p. 42, G. Ciprian, Cutia cu maimuțe, Buc., Edit. Contemporanul, 1942, pp. 135-156, și Măscărici și mîzgălici, Ed. pentru Literatură, 1958). Urmuz, „contimporanul” nostru În cadrul rubricii „Note, cărți, reviste” din numărul 96-97-98 al revistei Contimporanul (1931), o notiță a lui Ion Vinea semnala prima editare în volum a schițelor lui Urmuz. Aflăm, totodată, că textele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Rică Venturiano la Paris, a scris cum l-a tăiat capul” („Un enciclopedist”, Glasul patriei, reprodus din revista Contemporanul, nr. 14, 12 mai 1957, p. 2). Curînd, imaginea lui Urmuz va fi însă repusă în circulația publică prin intermediul cărții memorialistice Măscărici și mîzgălici a lui G. Ciprian (1958). Spre deosebire de tonul condescendent al lui G. Călinescu, fostul coleg și prieten al lui Urmuz îi dedică acestuia pagini afectuos-admirative. Strategie nu lipsită de abilitate. În 1922-1923, Arghezi îl publica pe Demetru Demetrescu-Buzău în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
colecție al revistei omonime publicate în 1928 de către Geo Bogza și Al. Tudor-Miu; coordonator: Al. Oprea, redactori: Nichita Stănescu, Adrian Hoajă, Adrian Bota, în Manuscriptum, nr. 3/1983 Ciprian, G., Cutia cu maimuțe, Editura Contemporanul, București, 1942 Ciprian, G., Măscărici și mîzgălici. Amintiri, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1958 Comarnescu, Petru, Pagini de jurnal, vol. II, 1948-1961, ediție îngrijită de Traian Filip, Mircea Filip și Adrian Munțiu, prefață de Acad. Dan Grigorescu, Editura Noul Orfeu, Colecția „Destine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cum le-au căzut fețele lui Monte Cristo și lui Petrică. S-au evaporat cît ai zice pește, am trimis cîțiva băieți pe urmele lor, dar n-am reușit să-i înhățăm. Ghinion, că ne-am fi distrat de minune, măscăricii naibii, au zbughit-o exact cînd trebuia ca să mai aibă timp să se ascundă după poalele lui dom’ Președinte. Ce să facem, cum s-o dregem, dom’ Roja, le-am tras niște șuturi în fund și celorlalți care între timp
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cei mai antipatici adversari ai săi. În locul tău, aș fi procedat exact la fel, se distrase de el Bătrînul în seara aceleiași zile chiorîndu se la vînătăile și zgîrieturile de pe fața lui Roja, care-l făceau să semene cu un măscărici de la circ. Aș fi ales și eu cel mai scurt drum pînă la ei. Se lăsă cu o încăierare generală de toată frumusețea. Pentru aproape o jumătate de oră s-au încasat pumni zdraveni, s-au scos dinți și măsele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
unui copac. Căzu din prostie și Își juli genunchiul de o piatră. Usturimea Îl făcu să țopăie. Totuși, nu știa nici el de ce, era fericit. Poate și pentru simplul motiv că se afla atât de aproape de Grădină. Țopăia ca un măscărici, sărind de pe un picior pe altul, cu brațele agitate pe lângă corp. Se trezi apucat de după cap. Un râu fierbinte Îi Încolăci gâtul cu repeziciune. Mai văzu luna Înroșită, rostogolindu-se aiurea dintre crengile copacului. După aceea, totul se sparse În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Ori unde nu îmi fierbe oala. Cînd calcă țara Hantatarii "Eu bucuros în lupte merg, Cînd între ei se bat magarii În fundul pivniței alerg. Se certe Ungurii și Leșii... "Ce-mi pasă mie? La Cotnariu "Eu chefuiam cu cimpoieșii, "Cu măscărici și lăutari; "Și sub umbrarele de cetini "Norodu-ntreg juca și bea, Iar eu ziceam: să bem, prietini, "Să bem, pîn-nu vom mai putea. "Dacă venea să rătăcească "V-un învățat archeolog, "Vorbind în limba păsărească, "Nu m-arătam ca să mă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
un fason de dandy imperturbabil; Îl va fi făcut să și pluseze În această poză”3. Cu grija de a Înțelege fiecare cuvânt, am pornit pe urmele lui soitariu, folosit cu atâta firesc de Alexandru Paleologu. Soitarii erau cei patru măscărici ai domnilor fanarioți din țările românești care, ne spune DEX-ul, Îl Însoțeau pe vodă la parade, la petreceri. Iar Mateiu (demonstrează tot Alexandru Paleologu) trece pe seama decăzutului Gorică Pirgu ceva din propriul tată, ba chiar și din sine, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
deja de o sumedenie de gură-cască al căror număr amenința să se facă tot mai mare. M-am alăturat lor, tot trăgând cu coada ochiului spre chipurile care mă înconjurau, sau spre soare, în speranța că se clintise un pic. Măscăriciul dănțuia cu animalul său, fără să fi putut spune care dintre ei imita pasul celuilalt. Apoi începu să-i glăsuiască măgarului. Îi vesti că sultanul se hotărâse să pornească o mare construcție și că avea să adune toți măgarii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pot găsi nici În mediul Înconjurător, nici În ereditate instrumentul exact care m-a modelat, ruloul care a imprimat vieții mele complicatul filigran al cărui model unic devine vizibil doar atunci când lumina artei este făcută să răzbată prin tichia de măscărici a vieții. 3 Pentru a fixa corect În timp unele dintre amintirile mele din copilărie, trebuie să mă orientez după comete și eclipse, așa cum procedează istoricii când abordează fragmentele unei saga. În alte cazuri Însă, nu există penurie de date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
prosoape sacrosante (printre altele, era atât de brezgliv, În sensul rusesc intraductibil, Încât se spăla pe mâini ori de câte ori atingea bancnote sau balustrade de scări). Se plângea mamei că Serghei și cu mine eram niște mici străini, niște derbedei și niște măscărici, niște snobi „de o nepăsare patologică“, după cum se exprima el, față de Goncearov, Grigorovici, Korolenko, Staniukovici, Mamin-Sibiriak și alți indivizi Îngrozitor de politicoși (comparabili cu „scriitorii regionali“ americani) ale căror opere - susținea el - „Îi pasionau pe băieții normali“. Spre obscura mea disperare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ne spioneze pe Tamara și pe mine cu ajutorul unui vechi telescop pe care-l găsise În pod; dar Într-o zi, iscoada a fost la rândul ei urmărită de Apostolski, bătrânul grădinar cu nas purpuriu al unchiului (Întâmplător un mare măscărici al fetelor din sat), care i-a dat raportul, cu amabilitate, mamei. Mama nu putea să sufere iscodeala și pe lângă asta (deși eu nu i-am vorbit niciodată despre Tamara) știa tot ce ar fi dorit să știe despre idila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
vreodată: un vârtej de tupeu și bravură, un copil atoateștiutor, un motor inepuizabil de spontaneitate și năstrușnicie. Încă de când avea doi sau trei ani, Edith și cu mine îi spuseserăm întotdeauna Zâmbăreața și crescuse în familia Wood pe post de măscărici, un clovn din ce în ce mai poznaș și mai inventiv. Tom nu avea decât doi ani mai mult, dar îi purtase întotdeauna de grijă și, odată ce tatăl lor ieșise din scenă, simpla lui prezență servise ca element de echilibru în viața ei. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
uneori, mi-a plăcut mai puțin subtitlul: Nu te naști rasist, ci devii. Ocolișurile, aluziile sunt Întotdeauna puțin cam... Hmm... Chipul i s-a Întunecat, dar a făcut din nou o piruetă cu țigaretul, a surâs din nou. Un adevărat măscărici - simpatic foc!. Fără prea multe influențe, În plus, nimic apăsător. De pildă, nu ești antisemit! A scos o altă pagină: „Doar evreii nu cunosc regretul de a nu fi negri, căci au ales de mult calea inteligenței, a vinovăției și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pustiu, lăsa o impresie de spațiu și pace. Doctorul a trecut din nou, explică Hipiotul-Negru. Nu e transportabilă și, oricum, nu mai e nimic de făcut. Legea naturii..., zise el cu gravitate. — Ian auzi! ironiză Bruno. L-ai auzit pe măscăriciul ăsta? Ăștia de câte ori deschid gura, Îi trag cu „natura”. Acum, că e bolnavă, vor s-o vadă crăpând mai repede, ca un animal În vizuina lui. E mama mea, Bulache! făcu el, teatral. Și adăugă: — L-ai văzut ce look
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
rupându-se, brusc, stinsă, ca un balon subțire, atins de dunga unei lame. N-ar fi meritat să-l asculte. Pregătirile, aceste ultime zile de îmblânzire, mâncarea de dimineață și de la prânz, apoi șocul întâlnirii care nu se mai termina... măscăriciul acesta periculos, un mecanism fragil, derutant, eficace... continuă pendulare și amețeală, goluri și neputințe și reveniri, încă mai îndârjite... o obosiseră. Monstrul reușise până la urmă să-i transmită, s-o facă să perceapă alternanțele, tensiunea permanentă... se putea aștepta la
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
edificiu imens, unde oamenii trăiesc Într-un fel de realitate virtuală și amenințătoare, și ai cărui șefi nu-ți mai plătesc pentru farfurii pentru că nu le mai vor clienții, și atunci Îți vine ideea să faci păpuși din lut, șase, măscăriciul, bufonul, infirmiera, eschimosul, mandarinul și asirianul cu barbă, Al căror nume se repetă de atîtea ori, Încît pentru prima oară de cînd Îl citesc pe maestru am Început să casc, sărind paragrafe Întregi, se auzi glasul de bas al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]