826 matches
-
ceva cvasisincronic din murmurul sufletesc al romanței! În extensiune, romanța cântată de interpretul de romanțe Constantin Florescu adâncește atracția melosului, în toiul muzicii fără pasiune. Fără vreun țipăt repulsiv, insolubil în vibrațiile inimii, ci cu o mângâiere sonoră inegalabil de mătăsoasă! Romanța aceasta topește în ea mângâierea și iubirea. Astfel auzită, astfel simțită, astfel înțeleasă, ea este o odă spirituală a vieții, îmbrățișând toate trăirile umane în congruențe cu atingerea oricât de puțin aspră a unui singur sunet muzical agresiv! Romanța
CONSTANTIN FLORESCU. ROMANŢA, SENSIBILITATE ÎN ABSOLUTUL EI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377013_a_378342]
-
și liră horcăitoare în gât! Fără îndoială, nu toți cântăreții de azi sunt fantomele unui continent scufundat al muzicii, nici nu va fi goală de muzicieni lumea de mâine, dar nu va veni curând ziua când vom auzi o glăsuire mătăsoasă a cântecului, așa cum e cea a interpretei Anastasia Lazariuc, nici frumusețe de spirit și de chip, de talent, de sensibilitate, toate uniforme cu seriozitatea și munca., așa cum e a cântăreței venite de dincolo de Prut, unde istoria a făcut din basarabean
ANASTASIA LAZARIUC. NU E ALT BINE CA-N SÂNUL CÂNTECELOR ANASTASIEI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377041_a_378370]
-
cadă, în spatele vântului o muzică lentă și crizantemele ca un foc aprins, roșu închis pe un alb imaculat; uluitoare irizări, o mireasmă aspră ca de fum și culoarea ochilor tăi ca un cer de peruzele și respirația ta dulce, caldă, mătăsoasă, care trecea prin sufletul meu ca un fulger, aprinzând flăcări nebănuite... duminică, 25 ianuarie 2015 jocul memoriei jocul memoriei- un descântec împotriva iubirii, un Babel de limbi confuz și plin de umbre și de lumini, așa cum în ochii tăi de
POEZIA CA SPOVEDANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377049_a_378378]
-
pe trepte, curgând în valuri pe alei, până hăt departe de palat. Mărțișor și Norocel rămaseră muți de admirație. Când se mai apropiară, observară că toți pomii erau inundați de flori în mii de nuanțe, iar pajiștea de un verde mătăsos era smălțuită cu flori prin care fluturi multicolori zburau într-un dans ciudat. Văzduhul răsuna de cântecul păsărelelor, iar de departe se auzea muzica suavă a unei orchestre nevăzute de viori. În fața palatului, în revărsarea de flori, fluturi și păsări
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
se-apucă să zboare în zvâcnete scurte de pasăre colibri, iar cele două andrele argintii începură să tricoteze perle minuscule sub formă de litere și alte semne, unele cu sens lumesc, altele, fără... Vrăjita stăpană a locului, unduindu-și coada mătăsoasă, prinse a dănțui fericită că prietenii ei, cei trei azilanți salvați din coșmarul Universului omenesc, acceptaseră să fie găzduiți aici, la granița dintre două lumi, de ea, Pisica-cea-Violetă, păstrătoarea miezurilor-de-stele... Referință Bibliografică: ÎNGRIJITOAREA - LOCUL AL II-LEA LA CONCURSUL PREMIILE
LOCUL AL II-LEA LA CONCURSUL PREMIILE ARS POETICA 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377856_a_379185]
-
umbra ideală Umbra se sprijină de mine Ca o catetă mișcătoare Ce se învârte pe pământ Cu silueta după soare. În mine, însă, un gard viu Crește în sânge și în oase, În carne, mă ține-n iubiri Cu sentimente mătăsoase. Umbra și gardul sunt mereu Izbânda faptelor, banală, Însă femeia-i gardul viu Și umbra mea, cea ideală! Amintire ascunsă-n noi de Dumnezeu Se stafidește soarele în cer Și norii se transformă în bezele, O buburuză arde pe un
AMINTIRE ASCUNSĂ-N NOI DE DUMNEZEU de MARIN MOSCU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376529_a_377858]
-
SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > LUPUL SUR Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 2183 din 22 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului (Dedicată lui Andrei Constantin, un băiețel isteț și frumos din București) Ninge! Fulgi mari, pufoși și mătăsoși zburdă ca niște mielușei pe pajiște. Ninge des și cuminte. Privesc pe geam și admir jocul fulgilor de nea, iar inima îmi tresaltă de bucurie. Din cauza ninsorii abundente s-a întrerupt lumina, dar am aprins o candelă. Mă simt bine
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
ALB,comandantul oștilor de nori albi, care pluteau prin văzduh și se luptau cu norii vineți din armatele Iernii. Vrăjitorul RAZĂdeVIS, îmbrăcat în straie de mătase aurie, împodobite cu diamante sclipitoare, având un chip luminos din care izvorau raze delicate, mătăsoase, învăluind ființele din jur cu lumină blândă și acea căldură care trezește la viață și bucurie.Din pletele sale aurii împrăștia un parfum amețitor,făcându-i pe cei din jur să se simtă ca în niște grădini fermecate, unde florile
MĂRŢIŞOR-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375970_a_377299]
-
din viața noastră de cuplu și să ne-o dorim mereu repetată. Mă las în grija ta, iubitule! Din nou au continuat sărutările și îmbrățișările. Tălpile îmi erau reci și umede de emoție. Scotoceam prin chiloțelul său și mângâiam pufulețul mătăsos și plăcut la pipăit. Apropiam arătătorul de despicătura acoperită cu puf, încercând să-i trezesc interesul pentru clipele următoare. I-am luat mîna și am apropiat-o de levierul meu, dar și-a retras-o repede. Nu te speria, vom
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376066_a_377395]
-
și mai mult de mine. Eram amândoi excitați la maximum. Am început să pregătesc intrarea pe poarta raiului, înaintând ușor cu degetul și mângâind cu blândețe mugurelul de sub muntele Venus, unde puful era cel mai des, mai moale și mai mătăsos. Tresărea și se retrăgea instinctual din funduleț, ca apoi să se repeadă înainte... După alte câteva mișcări asemănătoare, am apropiat pistonul împietrit de poartă și am atacat ușor reduta. Un strigăt slab s-a auzit atunci, iar mâinile i s-
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376066_a_377395]
-
să nu apară sesizabila admirație misterioasă, ca între flori și soare: florile se-ndreaptă spre soare, soarele-mrățișează florile cu razele lui! Privită, chiar și pentru o fulgerătoare secundă, actrița Carmen Tănase pătrunde în porii sufletului ca o pală de căldură mătăsoasă. Rămâne mult timp după aceea neuitat oceanul albastru al ochilor ei, atât de albastru că heruvimii iau din el cerneală să scrie ariile și poemele iubirii. Anii timpului ei pare că nu vor cunoaște niciodată istovirea, aripile spiritului ei vibrează
CARMEN TĂNASE. DRUMUL CUNOAŞTERII ACTRIŢEI ÎNCEPE DE LA FRUMUSEŢE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376117_a_377446]
-
din viața noastră de cuplu și să ne-o dorim mereu repetată. - Mă las în grija ta, iubitule! Din nou au continuat sărutările și îmbrățișările. Tălpile îmi erau reci și umede de emoție. Scotoceam prin chiloțelul său și mângâiam pufulețul mătăsos și plăcut la pipăit. Apropiam arătătorul de despicătura acoperită cu puf, încercând să-i trezesc interesul pentru clipele următoare. I-am luat mîna și am apropiat-o de levierul meu, dar și-a retras-o repede. - Nu te speria, vom
PRIMA NOAPTE DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372587_a_373916]
-
și mai mult de mine. Eram amândoi excitați la maximum. Am început să pregătesc intrarea pe poarta raiului, înaintând ușor cu degetul și mângâind cu blândețe mugurelul de sub muntele Venus, unde puful era cel mai des, mai moale și mai mătăsos. Tresărea și se retrăgea instinctual din funduleț, ca apoi să se repeadă înainte... După alte câteva mișcări asemănătoare, am apropiat pistonul împietrit de poartă și am atacat ușor reduta. Un strigăt slab s-a auzit atunci, iar mâinile i s-
PRIMA NOAPTE DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372587_a_373916]
-
Acasă > Orizont > Opinii > CRĂCIUNUL Autor: Delia Almajăn Publicat în: Ediția nr. 10 din 10 ianuarie 2011 Toate Articolele Autorului Covorul mătăsos de alb, despletit din roua norilor, se coborâse pe pământ în trupuri gingașe de fulgi de zăpadă. Brazii își înstelaseră stoicismul cu straie pure de nămeți, sclipind că briliantele sub mângâierea lunii. Tot cuprinsul dealurilor râdea cu podoabe argintii, la
CRACIUNUL de DELIA ALMAJAN în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372273_a_373602]
-
aur ca să cânte neflămând și vesel. O zugrăvește în 2008 Constantin Călin, întocmai cum era și a rămas: „Am portretizat-o fugitiv cu doi ani în urmă, la debut, și datele au rămas aceleași: «Față inocentă, trup mic, voce scăzută, mătăsoasă. Alura ei exprimă modestie și cumințenie. Doar ochii au îndrăzneli interogative și mirări adânci.»”. Și, încă o firimitură de hrană pentru canarul de aur: „să fluier cu stelele luna-n cireși când picuri de ploaie pătrund și cerul de noapte
VIOLETA SAVU. E O FRUMOASĂ MELANCOLICĂ… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372279_a_373608]
-
I. CRĂCIUNUL, de Delia Almajăn, publicat în Ediția nr. 10 din 10 ianuarie 2011. Covorul mătăsos de alb, despletit din roua norilor, se coborâse pe pământ în trupuri gingașe de fulgi de zăpadă. Brazii își înstelaseră stoicismul cu straie pure de nămeți, sclipind că briliantele sub mângâierea lunii. Tot cuprinsul dealurilor râdea cu podoabe argintii, la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372289_a_373618]
-
unor părinți și mai obscuri, Cuvantul se îmbracă în carne și oase să ne demonstreze cum respiră Iubirea... În grajdul rece și ostil, străin de un leagăn primitor și cald, Pruncul plângea sub sclipirea stelelor muritoare. Citește mai mult Covorul mătăsos de alb, despletit din roua norilor, se coborâse pe pământ în trupuri gingașe de fulgi de zăpadă. Brazii își înstelaseră stoicismul cu straie pure de nămeți, sclipind că briliantele sub mângâierea lunii. Tot cuprinsul dealurilor râdea cu podoabe argintii, la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372289_a_373618]
-
Ne satura privirea stăruind În clipele tăcute pelerine Și-n gândurile ce-s Ondine... Prin nepătrunsul firii dor Pe aripile de cocor în zbor E-întregul lumii ...frumos vis..! Miresme-n zbor din floarea de cais! Iarbă crudă cu creștet mătăsos.. Aduce doru-n basm misterios Vegheata de-ai vremi aștrii Cartea cea cu ochi albaștri! Primăvara-n sânii și-a pus.... Albastre viorele și gingași ghiocei Toporași ce-s parfumații...și Firavi-i brebenei! Din lutul moale, abur cald, Renasc iubirile
PRIMĂVARA A VENIT de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376239_a_377568]
-
de mugurei, apoi am cuprins între dinți aceste proeminențe drăgălașe, care creșteau tot mai mult, împungând materialul cămășii de noapte și cerând eliberarea. Am simțit că se excită treptat, și atunci, am coborât mâna la încheietura picioarelor, mângâindu-i blănuța mătăsoasă și descoperind o umezeală caldă la intrarea în cuptorul gata pregătit să coacă pâinea rodului pământesc. Mugurelul tare era nerăbdător să profite de joaca erotică, în plină desfășurare. Priveam cu plăcere cum se deschide poarta raiului, dornică de noi nebunii
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379660_a_380989]
-
din 23 mai 2015 Toate Articolele Autorului Cu-cu! Era o frumoasă zi de mai...La o margine de pădure, într-un decor decupat dintr-un pliant promoțional, câțiva turiști și turiste ascultau vrăjiți simfonia primăverii. Stăteau tolăniți pe iarba mătăsoasă, cu ochii închiși și gurile deschise, dornici ca trilurile ce picurau din frunzișul des să le inunde sufletele. Simțeau cum energia lină a misterioaselor ciripituri le purifica celulele otrăvite de stresul cotidian. Dar toți căzură în extaz când fagotul cucului
CU-CU! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379755_a_381084]
-
pe-o bancă părăsită, O-nvăluie pe o frumoasă-ndrăgostită, Îi răcorește fața rumenită Și vâlvătaia-n piept sălășluită... Îi spală rochia, ce-i stă pe trup lipită, Fiind pe formele-i frumoase, dulci, croită, I-alintă păru-i lung și mătăsos, vrăjită, I-atinge buzele-i fierbinți, topită... Cu șoapte tainice, de ne-nțeles, e ispitită, În pași de dans, lin, să plutească fericită, Pe nesimțite-i prinde talia ... Citește mai mult SUBSTITUIREO ploaie-n noapte, nesfârșită,Cântă încet și parcă
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
parc, pe-o bancă părăsită,O-nvăluie pe o frumoasă-ndrăgostită,Îi răcorește fața rumenităși vâlvătaia-n piept sălășluită...Îi spală rochia, ce-i stă pe trup lipită,Fiind pe formele-i frumoase, dulci, croită,I-alintă păru-i lung și mătăsos, vrăjită,I-atinge buzele-i fierbinți, topită...Cu șoapte tainice, de ne-nțeles, e ispitită, În pași de dans, lin, să plutească fericită,Pe nesimțite-i prinde talia ... VIII. DĂINUIRE..., de Gheorghița Durlan, publicat în Ediția nr. 2045 din 06
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > HAINA ROȘIE DE CATIFEA Autor: Dorina Stoica Publicat în: Ediția nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Pufoasă mătăsoasă, ca un motan birmanez mă privește zâmbind cu buzunarele rânjite până la mâneci, cu gura roșie a gulerului tunică căscată a somn, a plictis sau mai degrabă a nerăbdare. Parfumată, iscusită ca o femeie de patruzeci și șapte de ani împliniți
HAINA ROȘIE DE CATIFEA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371656_a_372985]
-
Nu aveam dreptul să o judec, nici nu eram în măsură, de fapt, din poziția în care mă aflam sau în care mă aflasem cu Ingrid și apoi cu Colette. - La ce te gândești? mă întrabă Corra, lipindu-mi buzele mătăsoase de ureche. Nu mă supăr dacă te gândești la iubita ta. Ai o iubită, nu-i așa? Nu se poate să nu ai o iubită! - Da, îi șoptesc, uimit de intuiția ei. - Maria? Mă sperii. - De unde știi cum o cheamă
DRUMUL APELOR, 31 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375700_a_377029]
-
nesimțite, dar căutările mele n-au dat roade. Stând în bătaia vântului, la marginea albastrelor ape neliniștite ale oceanului vieții, zadarnic am așteptat să-mi regăsesc buna prietenă, liniștea. Am străbătut potecile pădurii unde, altădată mă mângâia cu voalurile sale mătăsoase, făcându-mi inima să cânte de bucuria de a fi. Astăzi, copacii, la umbra cărora poposeam împreună, își pleacă ramurile spunându-mi că nu te-au zărit. Privesc oglinda lacului ca și altădată... când era de-ajuns să te chem
GOLFUL LINIŞTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375736_a_377065]